C itez Apelul Fundaþiei Anastasia dat pu-blicitãþii luni, 16 octombrie: „Actuala

legislaþie a României nu sancþioneazãnici o deviere sexualã: masturbare, ho-mosexualitate, zoofilie, necrofilie, geron-tofilie, fetiºism, pedofilie etc. – atît timpcît nu se manifestã public, nu agreseazãpersoana cuiva ºi nu face prozeliþi. În ra-port cu pulsiunile lubrice enumerate maisus, abrogarea art. 200 ar aborda discri-minatoriu sexualitatea, legalizînd-o ad-ministrativ, civic ºi moral. În consecinþã,ca urmare a abrogãrii art. 200, homose-xualii ar intra în posesia tuturor drepturi-lor cetãþeneºti: dreptul la întrunire, la de-monstraþii ºi mitinguri, dreptul de a aveasedii, de a edita publicaþii, de a înfia, de acrea filiale, localuri ºi cluburi private etc.

Respingînd provincialismul ºi rãmî-nînd fidelã marii tradiþii a Europei creº-

tine ºi exemplarelor valori europene,Biserica Ortodoxã Românã a cerut men-þinerea art. 200 ºi împiedicarea exhibãriipublice ºi validãrii civice ºi administrati-ve a unei slãbiciuni omeneºti mortale, de-vastatoare pentru viitorul Vieþii ºi alOmului, slãbiciune aspru sancþionatã deDumnezeul Cel Viu al oamenilor. Protestulîndreptãþit al Bisericii a rãmas solitar.Elita naþiunii române asistã pasiv ºi oa-recum superior amuzatã de modul în ca-re ierarhii ortodocºi sînt batjocoriþi ºi cul-pabilizaþi în public de diverºi neisprãviþiºi intelectuali fãrã cãpãtîi. Purtãtorii decuvînt ai societãþii civile, atît de prompþicu alte ocazii, tac mîlc cu toþii, laolaltã cucelelalte confesiuni creº tine.

Fundaþia Anastasia cheamã urgenttoate confesiunile creºtine din România– în principal Biserica Romano-Catolicãºi cea Greco-Catolicã – sã-ºi afirme neîn-tîrziat public punctul de vedere asupraabrogãrii art. 200. Este singurul mod încare putem demonstra lumii cã într-ade-vãr, suntem cu toþii fraþi întru Hristos.Altminteri, existã pericolul ca tãcerea vi-novatã a bisericilor-surori sã poatã fiperceputã drept dovada unei mizerabileºi absurde conivenþe tacite între minori-tãþile ecleziale ºi cele sexuale!”.

Am dat apelul integral, pentru cã meritãcitit fãrã omisiuni. Cîtã strategie, atîta psi-

hologie. Iatã un text scris nu de un habot-nic, ci de un iubitor al scrisului, de vremece retorica, imaginaþia invectivelor ºi preci-zia amplã a obiectivelor nu intrã în vreunstas. Dar plãcerea scrisului este singurullucru sugerînd ceva pozitiv în acest text.Altfel? O teribilã confuzie de planuri. Cumsã pui alãturi masturbarea de pedofilie?Homosexualitatea, alãturi de gerontofilie?Cum poþi sã egalezi o manifestare intimãcu impunerea voinþei cuiva fãrã discernã-mînt? Autorii apelului nu au habar de reali-tate; de lege. (La ora actualã sînt în închi-sori sute de persoane pentru delicte sexua-le faþã de minori.) Înþelegem însã, oricum,cã dacã ar ajunge într-o zi sã decidã înaceastã þarã, autorii noºtri i-ar arunca pecei care se masturbeazã dincolo de gratii.

Un al doilea plan pe care pluseazãFundaþia Anastasia este plasarea falsifica-tor-ºmecheroasã a cruciadei homofobe aBOR pe linia „marii tradiþii creºtine ºi a va-lorilor europene”. Desigur, ceea ce faceBOR este exact contrariul spiritului invocat.Tradiþia numitã „europeanã” nu este cea acruciadelor, nici a vînãtorilor de vrãjitoare– recent deplînse de Papã –, ci a respectu-lui fiinþei umane, dincolo de atributele ei.ªi alte biserici creºtine „din Europa” res-ping homosexualitatea, dar ele nu cer sta-tului negarea drepturilor cetãþeneºti ale ho-mosexualilor, aºa cum o face Biserica

Ortodoxã Românã ºi cum o repetã, enu-merînd, apãsat, mîna ei prelungã care esteFundaþia Anastasia.

A treia remarcã ar fi punerea ierarhilorortodocºi în postura de victime demne.„Batjocoriþi” ºi „culpabilizaþi”. Ceea ce s-aspus despre aceºtia, pînã acum, în public,nu este nimic altceva decît: 1. ierarhii or-todocºi duc o campanie homofobã inco-rectã, în care confundã atributele bisericiicu cele ale statului; 2. este foarte probabilca unii dintre ei sã fi colaborat cuSecuritatea iar acest lucru trebuie adus lacunoºtinþa opiniei publice (pentru cã estede interes public ºi aºa o cere legea). Cumexplicã Fundaþia dezinteresul ei faþã deadevãr?

În sfîrºit – ºi acesta este un lucru cu ade-vãrat nou – autorii apelului se adreseazãB isericilor Greco-Catolice ºi Romano-Catolice, numite cu mieroasã ºi nedisimu-latã ipocrizie, „surori”. Dacã tac din gurã,atunci acestea ar dovedi – cum spun scrii-torii noºtri, dintr-o datã înfuriaþi peste mã-surã – o „mizerabilã ºi absurdã coniven-þã tacitã între minoritãþile ecleziale ºi ce-le sexuale”. Aici recunoaºtem, precisã, si-gurã pe ea, o ameninþare la adresa celordouã confesiuni. Aici descoperim „aportul”adevãrat al Fundaþiei.

N u este prima datã cînd FundaþiaAnastasia îºi exprimã atitudinea faþã de ce-

le douã biserici, sã le spunem, occidenta-le. Sorin Dumitrescu, unul dintre lideriiFundaþiei ºi probabil, dupã stil, unul dinautorii apelului, a prezentat conflictul dinKosovo drept o luptã între ortodoxie ºi ca-tolicismul/protestantismul occidental. Ceicare au grijã astãzi de proiectele FundaþieiA nastasia v ãd probabil cãderea luiMiloºevici drept o loviturã îngrozitoare.Odatã dispãrut acest criminal aºteptat sãrãspundã Tribunalului de la Haga, Serbiaºi celelalte þãri ar putea – ceea ce nu în-seamnã cã asta se va ºi întîmpla – sã aibão evoluþie rapidã spre occidentalizare.Importanta structurã civilã, tradiþia econo-micã a acestei zone ar putea relativ rapidbalansa þãrile fostei Iugoslavii într-o lumepro-occidentalã. Atunci campania Est-Sudeuropeanã, în trombã ºi parcã plinã desucces, a ortodoxiei, ar pierde un pilonimportant. Trilaterala Bucureºti–Atena–Belgrad s-ar reduce la o axã cumva fragilãfaþã de pretenþiile nemãsurate ale întîistã-tãtorilor, de a fi întemeietorii unor stateortodoxe. Un proiect fatal pentru toþi mi-noritarii, chiar ºi cei romano-catolici saugreco-catolici.

Bãnui însã cã ºi liderii celor douã bise-rici „surori” percep acest pericol mortal.De ce ar lucra ei înºiºi la groapa pe carealþii, inclusiv autorii apelului, le-o pregã-tesc?

Gabriel ANDREESCU

Apelul Fundaþiei Anastasia

Motto: „Dacã nu sînt, trebuie inven-taþi. ” (traducere liberã dupã Palacky)

1.Cînd în primãvara acestui an am strecu-

rat în articolul-program al Provinciei con-sociaþia, mai exact calificativul „consocia-tiv”, nu ºtiam cã arunc în conºtiinþa publi-cã o expresie, care din punctul de vedere aldemocraþiei transilvane poate fi determi-nantã.

Democraþie transilvanã. Nu „democraþieîn Transilvania”. Nicidecum. Democraþietransilvanã. Sã degustãm aceastã ciudatãºi, de fapt, din mai multe puncte de vederescandaloasã combinaþie de cuvinte. Cît deveche, ºi cît de nouã este.

Cu 15 ani în urmã, cînd cîþiva dintre noiam lansat cercul Limes, voiam sã irupemdin acea teribilã situaþie marginalã în carene aflam, în înþeles geopolitic ºi psihologicdeopotrivã, cãci ajunseserãm ºi la cvasi pe-riferia stãrii existenþiale umane.

Pluralism ideologic ºi politic, democra-þie parlamentarã – în loc de comunism re-formist, comunitatea tuturor maghiarilor– în loc de reîncãlzirea strategiilor minori-tare ºi etnice, comunitatea tuturor ma-ghiarilor ca un „mare transcensus”(atunci încã nu numeam tranziþie) esteparte organicã a speranþei transcendente,care atinge Europa de Est în întregul ei.Aceste criterii le-am avut atunci în vedere.Prin urmare totul, dar nu Transilvaniaspecialis.

Comunitatea tuturor maghiarilor, de-mocraþie est-europeanã. Sã încercãm unbilanþ fugitiv. Ce a devenit prima, ce a deve-nit cealaltã.

La mai mult de zece ani de la prãbuºireacomunismului este evident cã nu existã o

Europã de Est unitarã. Nici atunci nu aexistat. ªtiam, simþeam cã o parte a ei, înfrunte cu Polonia ºi Ungaria, a pornit pe ca-lea continuã, negociatã, fortificatã consti-tuþional, a tranziþiei, de la dictaturã spredemocraþie, ºi cã cealaltã parte – Româniaînainte de toate – fãrã confruntare deschi-sã nu va putea scãpa de comunism. Dar penoi ne-a copleºit atunci în aºa mãsurã de-mocraþia central-europeanã care se dezvol-ta încet la distanþã de lungimea unui braþ,încît nici nu ne-am pus întrebarea: ce felde tranziþie va fi aici. Fiindcã era evident cãodatã ce regimul se prãbuºeºte, nici aicinu se poate menþine.

Evenimentele din Serbia aratã clar ce s-aîntîmplat aici cu zece ani în urmã.Kostunica nu a reuºit sã ajungã la puterepe cale constituþionalã. Cu sînge sau fãrãsînge – asta depinde de hazard ºi de aplica-rea tot mai bunã a experimentelor acumu-late neîncetat de la Malaparte încoace înarta loviturilor de stat. În orice caz a fostnevoie de un puci bine organizat. ÎnRomânia trecerea armatei ºi a serviciilorsecrete de partea revoluþionarilor a costatsacrificii de sînge, în Rusia mai puþin, iaracum – sperãm – ºi mai puþin.

Nu încape îndoialã, însã, cã în toate treicazurile avem în faþã un fenomen de ace-eaºi sorginte: o tranziþie în care organelede forþã, în primul rînd serviciile secretestabilesc condiþiile atunci cînd trec în cea-laltã tabãrã. În lipsa societãþii civile tradi-þionale ºi a unei economii private notabile,în acest spaþiu care se întinde din Serbia,spre România ºi Ucraina pînã în Rusia, elevor fi personajele principale ale puterii ca-re se organizeazã pe baze noi, „democrati-ce”, în plan politic, economic ºi mass-me-dia. De altfel, în România acest fapt a deve-nit evident tocmai dupã ce Constantinescua ajuns la putere.

Atît, pe scurt, despre tranziþia Europei deEst de la dictaturã la democraþie. Sã vedemce a devenit celãlalt concept-cheie de acum

zece ani, comunitatea tuturor maghiarilor.Ungaria de azi, cu gîlcevile ei euroconfor-me, extrem de plictisitoare, comemorîn-du-ºi cu solemnitate tragediile naþionale,creeazã impresia unui stat naþional egoist,dar, în ultimã analizã, plin de succes. Acestegoism se manifestã în douã feluri: ori neîntoarce spatele, ori ne strînge la piept ºieste dispus sã ne „reintegreze” fãrã modifi-carea graniþelor, fireºte, dacã acceptãm re-gulile de joc pe care le-a stabilit.

I atã-ne aºadar, central-europeni înEuropa de Est, maghiari rupþi de comuni-tatea tuturor maghiarilor, români care simttot mai mult ca o povarã ansamblul româ-nilor ºi în loc sã întreprindem ceva cu noi,batem pasul pe loc în spaþiul care se lãrge-ºte între douã state naþionale depãrtîndu--se geopolitic. Unul, „þarã-mamã”, este de-ja parte a Occidentului în fond, fãrã sã aibão strategie clarã, ca sã ºtie ce are de fãcutcu ea însãºi ºi cu activele ei dinafarã. Undeeste „Europa naþiunilor”, evocatã mereude politicienii ºi specialiºtii din Ungaria!

Celãlalt bate la poarta Occidentului totmai nerãbdãtor. Un demnitar de frunte dela Bruxelles a spus recent la o manifestareîn cerc închis de la Budapesta: „e foarteprobabil cã România ºi Bulgaria nu vorajunge la rînd nici dacã în cursul lãrgiriiUE se opteazã pentru varianta big-bang.”Ceea ce înseamnã, în fond, cã în primuldeceniu al secolului al XXI-lea, adicã pînãîn 2010, vor fi membre ale UniuniiEuropene toate statele central-europeneaflate în fîºia care se întinde de la MareaAdriaticã pînã la Marea Balticã, adicãSlovenia, Croaþia, Ungaria, Slovacia, Cehia,Polonia, Lituania, Letonia ºi Estonia, întimp ce România – împreunã cu spaþiulpost-sovietic ºi balcanic, va fi omisã.

Aceastã diferenþiere, care revine din nouîn mod brutal, are drept consecinþã faptulcã aºa-numitele i lliberal-democraþii(Fareed Zakaria) din Europa de Est nu sepot aºtepta ca structurile de integrare din

Occident sã le scoatã din actuala stare deparalizie. Astfel, situaþia lor pare a fi pece-tluitã, adicã nu numai sistemul politic, ci ºiîntreaga lor orînduire statalã devine dis-funcþionalã.

Dacã putem considera drept illiberal--democraþii acele þãri care au acceptat de-mocraþia de tip occidental drept sistem po-litic propriu, dar nu sînt capabile sã facãinstituþiile acesteia sã funcþioneze eficient,atunci despre state falimentare (failed sta-tes) putem vorbi în cazul în care o þarã –printr-un consens nefericit de împrejurãriinterne ºi externe – rãmîne mai mult timpdecît intervalul care poate fi considerat cri-t ic (în lumea postmodernã de azi acesta eîn jur de 10 ani) în situaþia politicã ºi juri-dicã demolatoare de instituþii.

Întrebarea este, dacã în timp ce Regatuldesãvîrºeºte oarecum catastrofa culturalãcare loveºte societatea româneascã, mer-gînd spre formele noi ale omogenizãrii so-ciale ºi politice – poate Transilvania sã por-neascã în direcþia opusã. Cu alte cuvinte, vafi ea capabilã sã activeze diversitatea socialãºi culturalã de care fãrã îndoialã dispune –adicã alteritatea ei faþã de Regat – prin dez-voltarea unor instituþii locale ºi regionale?

Transilvania a fost feritã de omogeniza-rea comunistã – ºi sperãm cã va fi ºi de pe-rechea postcomunistã a acesteia, care secontureazã în prezent – prin faptul cã so-cietatea ei are încã de la naºtere un carac-ter plural. Este pluralã în sensul în careAren Lijphart a definit aceastã expresie înlucrarea sa de bazã Democracy in PluralSocieties (1978). În acest sens considerãmdrept plurale acele societãþi tãiate în felii deaºa-numitele linii segmentale de falie, des-compuse în unitãþi speciale, în care împãr-þirea forþelor politice urmeazã cu fidelitatedeosebirile obiective existente în societate.Liniile segmentale de falie pot avea carac-ter religios, ideologic, lingvistic, regional,

MOLNÁR Gusztáv

ªansele democraþiei consocia-tive în Transilvania*

Continuare pe pagina 2

Kántor ZoltánNaþionalism civic?Salat LeventeStarea de spirit a ma-ghiarimii din RomâniaTofik IslamovScrisoare cãtrePetre RomanOvidiu PecicanPartid transetnic sauforum civic?Bakk MiklósModele ºi alternativeCaius Dobrescu„Literaturatransilvanã” ºi viitorulDaniel VighiViitorul european întrecuraj ºi stagnareSzõke LászlóÎncep sã-mi pierdrãbdareaAl. CistelecanAngoasa de a fiardeleanTraian ªtefUn exerciþiu europeanChevènement–FischerFaþã-n faþãKelemen AttilaVei regretaÁgoston HugóBucureºtiul, precum oprovincie

2

Î n Provincia a fost tratatã deja de maimulte ori problema naþionalismului ci-

vic. În aceastã scriere compar naþionalis-mul civic cu naþionalismul etnic, iar maiapoi reflectez asupra diferitelor interpretãriale naþionalismului civic, în accepþiuneacolaboratorilor revistei Provincia.

Utilizînd conceptul naþionalismului ci-vic, trebuie sã despãrþim subiectul (naþio-nalism) de epitet (civic). Dacã folosim con-ceptul naþionalismului civic, trebuie sãne fie clar cã vorbim despre un anumit felde naþionalism. Este oportun, deci, sãanalizãm problema pornind de la literatu-ra de specialitate referitoare la naþiona-lism. Aceastã abordare nu este mai bunãdecît celelalte, dar analizeazã problema înfuncþie de alte criterii. Aºadar, este vorba denaþionalism, indiferent cã este etnic sau ci-vic, occidental sau oriental, politic sau cul-tural, stimulat de stat sau antistatal.Conceptul-cheie este naþionalismul ºi ade-vãrata problemã este dacã, potrivit acestuiprincipiu se pot soluþiona dezacordurile deordin naþional ale zonei. Problema conexãeste: care dintre interpretãrile naþionalis-m ului poate servi acestui principiu.Diferitele interpretãri propun alte ºi alteprincipii, dintre care unele pot sã poarte însine pericolul unui conflict sîngeros, etnicsau naþional.

Prin dezbaterea privind naþionalismulcivic, autorii revistei Provincia cautã unprincipiu care sã evite acest pericol ºi înacelaºi timp sã ofere o soluþie satisfãcãtoa-re pentru diferitele grupuri etnice. Ei ac-ceptã cã naþionalismul – eu folosesc cuvîn-

tul în sensul lui neutru – este una din im-portantele forþe organizatoare ale spaþiuluinostru, dar abordeazã tema cu exigenþa„depãºirii” cadrelor naþionale. Astfel, în in-terpretarea multor autori, naþionalismulcivic este o formã mai „moderatã” a naþio-nalismului. Este o problemã teoreticã ºipracticã þinînd de competenþa sociologilor,respectiv a politicienilor, dacã se pot orga-niza pe baze non-naþionale statele, societã-þile ºi naþiunile din Europa Centralã ºi deEst. Sã urmãrim aspectele teoretice aleproblemei.

În literatura de specialitate naþionalis-mul civic, respectiv etnic este tratat pentruprima datã de John Plamenatz ºi HansKohn. Rezumînd pe scurt, potrivit lui Kohnnaþionalismul occidental se bazeazã înesen þã pe un sistem de idei raþionale ºi li-berale privind drepturile omului. Naþiona-lismul etnic se structureazã pe sentimentemistice, etnocentrice ºi de clan. În opinialui Plamenatz, naþionalismul civic caracte-rizeazã naþiunile dezvoltate din punct devedere cultural, în timp ce naþionalismuletnic caracterizeazã popoarele primitive,m o tivate de sentimentul inferioritãþii.Conform formulãrii lui Anthony D. Smith,naþionalismul occidental este civic ºi poli-tic, iar cel estic este etnic ºi genealogic. Celedouã asocieri („etnic/civic” ºi „occidental/oriental”) pot fi tratate ºi ca sinonime,fiind cã în fond subliniazã aceleaºi deose-biri ºi le putem aduce aceeaºi criticã. Aºputea adãuga cã, în acest articol, termino-logia folositã intereseazã mai puþin decît ti-pologia clasificãrii.

În cazul clasificãrilor de mai sus nu pu-tem face abstracþie de faptul cã ele nu sîntpãrþi ale unei teorii a naþionalismului, cireprezintã doar o tipologie. Este importantacest detaliu, fiindcã ele nu oferã explicaþiiprivind dezvoltarea naþiunii, respectiv a na-þionalismului ºi nu iau în considerare si-tuaþia concretã, istoricã ºi socialã ºi nicifaptul cã în Europa Occidentalã naþiuniles-au format mai devreme decît în EuropaCentralã ºi de Est. În Europa Occidentalãorganizarea pe bazã naþionalã s-a început

în cadre statale, în timp ce în Europa de Estnaþiunile s-au format înaintea statului.Este vorba aici de factori importanþi, cãroraPlamenatz ºi Kohn nu le au acordat sufi-cientã importanþã atunci cînd au alcãtuittipologia.

O altã criticã se referã la judecata de va-loare implicitã. În ambele interpretãri na-þionalismul civic, respectiv occidental estenaþionalismul „bun”, în timp ce naþiona-lismul etnic, rãsãritean, este negativ ºi„rãu”. Nu este sarcina sociologiei sã evalu-eze naþionalismele de tipuri diferite, aceas-ta revenind eventual filozofiei politice, careabordeazã problema la modul normativ. Oabordare care poartã în sine o asemeneajudecatã de valoare pune sub semnul în-trebãrii corectitudinea analizei.

Caius Dobrescu menþioneazã patriotis-mul constituþional al lui Habermas, care,conform literaturii de specialitate, se situ-eazã conceptual aproape de naþionalismulcivic. Literatura de specialitate, cãzînd înaceeaºi greºealã ca ºi Plamenatz ºi Kohn,prezintã conceptul patriotismului în lumi-nã pozitivã, în opoziþie cu naþionalismul,p rivit cu o conotaþie negativã. Cel mai mareinconvenient al acestei împãrþiri este ine-xactitatea conceptualã: comparã douã lu-cruri categorial diferite. Mergînd pe urmelelui Walker Connor, facem deosebire întrecele douã concepte. Patriotismul exprimãloialitatea faþã de stat, în timp ce naþionalis-mul este expresia loialitãþii faþã de naþiune.

Meritã sã gîndim pînã la capãt ºi proble-mele ridicate de Rogers Brubaker. Luînd înconsiderare naþionalismul etnic în sensulstrict al noþiunii, punînd accentul pe origi-ne, vom gãsi prea puþine naþionalisme et-nice efective. În schimb perechea concep-tului, naþionalismul civic, devine inutiliza-bilã cãci aproape toate naþionalismele res-tante pot fi incluse în acest grup ºi astfel nuputem sesiza deosebirile dintre ele. Pe dealtã parte, interpretînd naþionalismul însens larg, etno-cultural, în grupul naþiona-lismului civic nu rãmîne aproape nici uncaz, cãci toate naþionalismele au ºi o com-ponentã culturalã.

Autorii revistei Provincia nu pun pro-blema naþionalismului civic în cadrul demai sus. În studiul sãu intitulat Provincia„premodernã”, Molnár Gusztáv aratã cãnici trecerea de la naþionalismul etnic lanaþionalismul civic nu poate însemna o so-luþie. Molnár ar vrea sã depãºeascã structu-rarea pe principiul naþional ºi de aceea ca-utã un alt principiu de organizare, care sãnu aºeze în centru etnicul sau naþiunea.Astfel, el cautã în direcþia soluþiilor care ducla federalism, regionalism, autonomie teri-torialã. ªi Caius Dobrescu interpreteazã na-þionalismul civic în mod diferit de cadrulteoretic de mai sus, afirmînd cã pentruRomânia naþionalismul civic nu poate sãînsemne un model de urmat. Dobrescuconsiderã cei doi termeni ai conceptului cafiind de rang egal, deºi primul este subiec-tul iar al doilea este epitetul. Dobrescu ana-lizeazã separat subiectul – naþionalismul –ºi nu în structura cu epitet, care conferãsens cuvîntului compus. De aceea el ia înconsiderare naþionalismul doar în sens ne-gativ (de exemplu ca ºovinism, care în-seamnã xenofobie) ºi nu îl trateazã ca o no-þiune neutrã. Este explicabil, cãci în spaþiulnostru este folosit în acest sens, dar nu esteo abordare acceptabilã. ªi Bakk Miklós estepreocupat de problemã, dar nu este pe de-plin clar de ce considerã sprijinirea descen-tralizãrii ºi opoziþia faþã de regionalism (ca-re ar duce la transformarea structurii þãriisub aspectul dreptului public) drept punc-tul de vedere al naþionalismului civic. Maiexact, întrebarea este: de ce acest punct devedere trebuie pus în legãturã cu naþiona-lismul. Dacã ne gîndim bine, sprijinireadescentralizãrii ºi opoziþia faþã de creareaunor unitãþi în cadrul þãrii s-ar putea ima-gina ºi fãcînd abstracþie de chestiunea na-þionalismului. Gabriel Andreescu abordea-zã problema din punct de vedere juridic–fi-lozofic ºi afirmã cã „naþionalismul civic nueste doar o concepþie, ci este o normã”.S-ar putea sã greºesc, dar, dupã pãrereamea, aici este vorba mai curînd de naþiona-lismul liberal. În interpretarea lui WillKymlicka, de exemplu, norma naþionalis-mului liberal poate fi exprimatã prin l iber-tate în cadrul grupului ºi egalitate întregrupuri. În acest cadru teoretic întrebareaeste: ce drepturi (colective) are o minorita-te naþionalã, care naþionalism ºi construc-þie naþionalã poate fi justificatã ºi care nupoate. (Menþionez în parantezã cã pe mine

mã preocupã de mult timp de ce atît de pu-þini dintre intelectualii maghiari dinRomânia se ocupã de curentul ideologic alnaþionalismului liberal – de filozofia politi-cã comunitarã – respectiv faptul cã aseme-nea argumente parcã nici nu apar în dis-cursul politic.)

Autorii, mulþi dintre ei sociologi, cautãîn coloanele Provinciei soluþii la proble-mele ridicate cu cîþiva ani în urmã de cã-tre Molnár Gusztáv, în studiul intitulatProblema transilvanã (Magyar Ki-sebbség, 1997/3–4) . ªi fiindcã aici nu estevorba doar de o analizã, ci ºi de o anumitãcãutare de soluþii, faptul se repercuteazãºi asupra formulãrii problemelor. De ace-ea, poate cã nu este o exagerare sã afir-mãm cã influenþeazã ºi alegerea cadruluianalizei.

Revenind la problema naþionalismuluicivic, sînt de acord cu cei care nu cred cãacesta ar putea însemna vreun fel de solu-þie. Dupã pãrerea mea, orice naþionalismare o componentã etnicã, fie bazatã pe ori-gine, fie una cu caracter construit. Asta areimportanþã pentru membrii grupului ºi in-f luenþeazã în mare mãsurã acþiunile lorpolitice. În pofida oricãror retorici, grupu-rile naþionale se organizeazã pe principiulnaþional sau etnic ºi sînt foarte puþineexemple de depãºire a acestuia. Eu consi-der cã problema naþionalã a acestui spaþiupoate fi observatã sub forma unor structu-rãri paralele de naþiuni, fie cã sînt sprijinitede stat sau de minoritãþi. Existã, fireºte, in-terese mai presus de etnie, de naþiune, daracestea par a fi provizorii, dependente de osituaþie politicã datã. În schimb, îndatã ceapare un conflict relevant din punct de ve-dere etnic, aceste colaborãri provizorii în-ceteazã ºi structurarea pe baze etnice devi-ne din nou determinantã.

Intenþia mea a fost doar abordarea pro-blemei din alt punct de vedere ºi argumen-tarea împotriva folosirii conceptului de na-þionalism civic. Soluþiile posibile pentru si-tuaþia din România nu au constituit su-biectul intervenþiei mele. Aº menþiona doarcã pare foarte greu sã-mi imaginez, cã îna-inte de clarificarea conceptualã, am fi ca-pabili sã înþelegem procesele. Ceea ce arputea fi important ºi pentru cei care ºi-aufixat drept scop gãsirea unor soluþii trans-etnice sau postnaþionale pentru situaþiadin România, respectiv Transilvania.

T r a d u c e r e d e F l o r i c a P E R I A N

KÁNTOR Zoltán

Naþionalism civic?

cultural, rasial sau etnic. O altã trãsãturãremarcabilã a societãþilor plurale constã înfaptul cã partidele politice, grupurile de in-terese, mass-media, ºcolile, asociaþiile vo-luntare, cu un cuvînt: subiecþii societãþii ci-vile se organizeazã de-a lungul faliilor seg-mentale. Pãrþile de populaþie înconjuratede aceste linii de falie sînt numite deLijphart segmente ale societãþii plurale.

Particularitatea frapantã a societãþilorplurale este rezistenþa cu bune ºanse faþãde diversele tendinþe de omogenizare, darreuºesc relativ mai greu sã dezvolte regimulpolitic corespunzãtor structurii lor caracte-ristice. Dar odatã constituit acest regim, re-z ultã o democraþie extrem de stabilã.Democra þia consociativã nu este altceva de-cît sistemul politic care asigurã maximumde stabilitate, în condiþiile specifice societã-þilor plurale. Esenþa ei este colaborarea po-liticã dintre elitele segmentale. Aceastã de-mocraþie prin consens, care cautã armonie,vrea sã rezolve conflictele prin cooperareadiverselor elite, ºi nu prin decizie majorita-rã. Scopul urmãrit este includerea în aceas-tã cooperare a unui numãr cît mai maredin segmentele societãþii plurale.

În mod evident democraþia consociativã– urmînd tipologia clasicã a sistemelor po-litice, alcãtuitã de Gabriel Almond – nuþine de tipul anglo-american, ci de aºa-nu-mitul tip continental european. Culturapoliticã a þãrilor aparþinãtoare tipului an-glo-american este omogenã (nu este vorbade omogenitatea comunistã sau postcomu-nistã, dar oricum, este totuºi omogenita-te), în timp ce acelea care aparþin tipuluicontinental se împart în tabere ideologicecare, în general, comunicã puþin între ele.

În aceastã situaþie, cheia stabilitãþii so-ciale ºi politice nu poate fi omogenitateaculturii politice, fiind neapãrat necesar unfactor de stabilitate impus. Acestui scop îicorespunde colaborarea dintre diferitele

grupuri, respectiv lideri ai segmentelor so-ciale, care surmonteazã liniile de falie seg-mentale sau subculturale care funcþionea-zã la nivelul maselor.

La nivelul maselor funcþioneazã ade-seori în numeroase þãri aºa-numitele loia-litãþi primordiale, legãturi subnaþionale, acãror dezamorsare se încearcã de cele maimulte ori potrivit logici regiunilor politicede tip anglo-saxon. Huntington, de exem-plu, într-o lucrare din 1968, mai consideradrept principala formã a modernizãrii poli-tice integrarea naþionalã, care – dupã cumafirma el – „va înlocui diferitele autoritãþitradiþionale, religioase, familiale, etnice,politice, printr-o singurã autoritate – laicã– a politici: naþionale.”

Încã din anii ’70, Lijphart a vãzut clarceea ce de atunci a devenit evident, anumecã occidentalii, mai ales anglo-saxonii, ac-ceptã fãrã scepticism ideea omogenitãþiisociale ºi rãmîn uimiþi cînd iese la ivealã cãîn societãþile plurale nu este deloc ceva fi-resc. Mai mult: dacã în societãþile astfelstructurate apare un politician sau o forþãpoliticã cu programul omogenizãrii politi-ce, chiar folosind o terminologie sutã la su-tã anglo-saxonã, faptul poate deveni ex-trem de periculos, ducînd la conflicte gra-ve, adeseori sîngeroase.

Esenþialul este cã înlocuirea loialitãþilorsegmentale cu o loialitate naþionalã, presu-pusã a fi comunã, nu este o politicã posibi-lã sau bunã de urmat, ci mai curînd unacare trebuie evitatã, fiindcã, în loc sã creezecoeziune naþionalã, genereazã tensiune în-tre unele segmente sociale.

2.Existã o imensã literaturã de specialitate

referitoare la aplicarea în anii ’60-’70 a de-mocraþiei consociative în locurile sale „debaºtinã”, þãrile mici din Europa Occiden-talã (Elveþia, Austria, Belgia ºi Olanda), sauîncercãrile de aplicare din numeroase þãriale lumii a treia, de la Nigeria ºi pînã laIndonezia.

Consider a fi ciudat faptul cã nimãnuinu i-a trecut prin minte sã aplice modelulconsociativ schiþat de Lijphart, cu caractertipic plural, în cazul fragmentelor aºa-nu-m ite est-europene. Mã gîndesc laVoivodina, Transilvania, Ucraina Subcarpa-ticã, Bucovina ºi Galiþia. Consider cã dintreaceste regiuni constituind partea istoricã aEuropei Centrale, care aparþin politic state-lor est-europene rãmase în afara hotarelorOccidentului instituþionalizat politic, douã– în opinia mea, Voivodina ºi Transilvania– sînt în situaþia de a realiza o formã oare-care a democraþiei consociative. În acesteatrãieºte o comunitate naþionalã maghiarãsemnificativã, alcãtuind o minoritate uni-vocã, faþã de majoritatea localã sîrbã, res-pectiv românã. Depinde, aºadar, în moddecisiv de aceste comunitãþi care alcãtuiescmajoritatea localã – sîrbii din Voivodina ºiromânii din Transilvania – dacã cele douãreg iuni se pot menþine la suprafaþã.Întrebarea este dacã, în calitate de minori-tãþi cu caracter central-european ale po-poarelor române ºi sîrbe, cu un caracterest- respectiv sud-est european, aceste co-munitãþi române ºi sîrbe constituind o ma-joritate localã în Transilvania ºi Voivodinapot ieºi din fundaþia civilizaþiei care þine încaptivitate majoritatea poporului lor.

Potrivit ipotezei mele, Transilvania este osocietate pluralã care are patru segmentedefinitorii: 1. maghiarul transilvanist, 2.românul transilvanist, care considerãtransilvanitatea sa drept parte hotãrîtoare aidentitãþii sale, 3. românul unitarist, anti-transilvanist ºi 4. maghiarul antitransilva-nist, care priveºte spre Ungaria nu numaiîn sens cultural ºi economic, ci ºi politic.

În cei zece ani care au trecut, s-a consti-tuit atît segmentul maghiar transilvanist,cît ºi cel antitransilvanist, dar acesta dinurm ã – datoritã Uniunii Mondiale aMaghiarilor – abia acum devine vizibil însens organizaþional. A apãrut pe scenã ºisegmentul antitransilvanist românesc, dar

rolul social ºi politic al acestuia – ca ºi alperechii sale antitransilvaniste maghiare –este marginal. Segmentul transilvanist ro-mânesc încã nu s-a constituit, sau cel pu-þin nu a devenit vizibil din punct de vederepolitic. Dacã segmentul transilvanist româ-nesc va fi capabil sã se organizeze ºi politic,am convingerea cã, împreunã cu segmen-tul transilvanist maghiar – în înþeles politiccu UDMR-ul – va constitui în Transilvania omajoritate sigurã. Aceastã majoritate se vaevidenþia ºi mai mult în fericita împrejura-re în care antagonismul dintre segmenteleantitransilvaniste român ºi maghiar va de-veni probabil tot mai mare, decît antago-nismul intern dintre segmentul transilva-nist ºi cel antitransilvanist român, respec-ti v transilvanist ºi antitransilvanist ma-ghiar.

Democraþia consociativã funcþionalã ºieficientã, generatoare de adevãratã stabili-tate politicã, are patru elemente indispen-sabile: 1. guvern de mare coaliþie, care în-truneºte liderii politicii ai tuturor segmen-telor importante ale societãþii plurale, 2.drept de veto reciproc în apãrarea interese-lor minoritare de importanþã vitalã, 3. ra-port proporþional în planul reprezentanþeipolitice, al repartiþiei funcþionarilor publiciºi al distribuirii banilor publici, ºi în sfîrºit4. grad înalt de autonomie a tuturor seg-mentelor sociale în privinþa rezolvãrii pro-blemelor interne proprii.

Este vorba, prin urmare, de un sistemde instituþii politice ºi sociale transsegmen-tale ºi transnaþionale, care asigurã maxi-mal viaþa autonomã a fiecãrui segment,condiþiile dãinuirii ºi dezvoltãrii acestora.

Sîntem departe de aºa ceva. Dar politicaºi istoria ne rezervã totdeauna multe sur-prize. În Európai Napló (Jurnal euro-pean)** am citat în 1978 pentru primaoarã cuvintele lui Edgar Morin, scrise laaniversarea unui deceniu de la rãscoalastudenþeascã din 1968: „L‘inattendu nousattend”.

Sã fim deci gata, dacã neprevãzutul apa-re în faþa noastrã. Românii din Transil-vania, ca segment al societãþii transilvanecare se articuleazã ºi politic, în mod evi-dent nu vor fi treziþi la viaþã de cãtre noi,maghiarii. Noi nu putem înfiinþa un partidregional care sã fie acceptat ºi respectat decãtre comunitatea româneascã localã. Darputem începe colaborarea dintre elitele ce-lor douã segmente importante.

Provincia este o modestã încercare vi-zînd acest scop. Dar chiar mai mult decîtatît: politicã virtualã. Spre comunitatea ro-mâneascã mesajul ei este: simpla nemul-þumire pasionalã faþã de situaþia ei nu estesuficientã: radicalismul emoþional trebuiesã fie urmat de cãutarea ºi asumarea alter-nativei descentralizãrii politice, materiali-z ate în instituþii capabile de acþiune.Mesajul cãtre maghiarime, cãtre politicie-nii maghiari din Transilvania, intelectualide frunte, personalitãþi ale vieþii publice es-te sã conºtientizeze cã faptele ºi manifestã-rile lor pot ºi trebuie sã fie interpretate nunumai între ei, „între noi”. Dacã vom con-ºtientiza cã fiecare cuvînt al nostru se adre-seazã, chiar dacã nu direct, ºi celuilalt, seg-mentului de importanþã vitalã pentru noi,comunitãþii române care considerã transil-vanitatea drept element definitoriu al iden-titãþii sale, am fãcut deja pasul decisiv sprecooperarea elitelor politice.

T r a d u c e r e d e F l o r i c a P E R I A N

* Conferinþã þinutã la consfãtuirea intitulatãCultura maghiarã în Transilvania 2000, care aavut loc în 6 octombrie 2000 la Sfîntu Gheorghe.

** Articolul autorului intitulat Európai Napló(Jurnal european), sub pseudonimul Bíró Péter, aapãrut în 1979–80, în douã pãrþi, în revista MagyarFüzetek (Caiete Maghiare) din Paris, care a fost fo-rumul opoziþiei democratice maghiare. Fragmentedin Jurnal – cu introducerea lui Mihnea Berindei –au apãrut ºi în traducere francezã în revista LaNouvelle Alternative .

Continuare de pe pagina 1

3

D oresc sã vorbesc pe scurt despre sta-rea de spirit a maghiarimii din

România ºi, cu toate cã în cele ce ur-meazã pot fi sesizate exagerãri, adevã-r uri aparente încremenite, cred cã sîn-tem între noi ºi din cînd în cînd trebuiespuse ºi asemenea lucruri.

Pornesc de la o constatare care din ca-pul locului poate fi reprobatã, anume cãpînã acum maghiarimea din Românianu a ºtiut ce sã facã cu libertatea careacum zece ani s-a abãtut asupra ei, caredeocamdatã s-a dovedit a fi bunã doarpentru ca, de la caz la caz, sã gãsim noipretexte pentru a pãrãsi þara.

Am convingerea cã responsabile pen-tr u aceastã situaþie nefastã sînt în primulrînd starea de spirit ºi traiectoriile forþateale gîndirii, care paralizeazã energiilespirituale ale maghiarimii din Româniaº i, în loc ca ele sã ofere ancore pentrusentimentul cã se aflã acasã, produc –de cele mai multe ori ca o consecinþã ne-prevãzutã – alte ºi alte argumente pen-tru plecare.

Despre o existenþã colectivã a maghia-rimii din România s-ar mai putea vorbi,cu toate cã particularitãþile definitorii –º i, în consecinþã – nevoile acestei exis-ten þe sînt de mult altele decît cele care sereflectã în gîndirea publicã. În linii mari,dupã pãrerea mea se poate constata cãîn timp ce viaþa merge înainte pe dru-mul ei, iar existenþa comunitarã îmbra-cã mereu forme noi ºi produce sub unaspect sau altul performanþe spectacula-re, societatea paralelã maghiarã dinRomânia, integratã spiritual, este din ceîn ce mai mult o falsã realitate, care trã-ieºte doar în concepþiile elitei ºi astfel,mai curînd sau mai tîrziu, trebuie sã tra-gem concluzia neplãcutã: elita a rãmasîn urma proceselor de politicã socialã ºi,încurcatã în plasa ideilor perimate, aunor concepþii depãºite, merge împleti-cindu-se în urma evenimentelor.

Aº vrea sã susþin aceste ipoteze caredau de gîndit, referindu-mã foarte pescurt la patru teme, care, în opinia mea,reprezintã cele mai persistente traiecto-rii forþate în gîndirea publicã minoritarã,cu consecinþele cele mai nefaste, canali-z înd cele mai multe energii creatoare îndirecþie greºitã. Acestea sînt: 1. relaþianoastrã cu istoria; 2. problema integrãriipolitice; 3. relaþia noastrã cu majorita-tea; 4. prioritãþile comunitare. Le iau perînd, atrãgînd atenþia asupra unor as-pecte care ar necesita cercetãri aprofun-date, muncã în echipã.

Relaþia noastrã cu istoriaCred cã nimeni nu îmi va cere date sta-tistice în sprijinul afirmaþiei cã o partedisproporþionat de mare a produsuluiintelectual al maghiarimii din Româniase concretizeazã ºi se epuizeazã în efor-turile îndreptate spre a menþine vie istoria.

Fireº te, istoria este un punct de sprijinºi o sursã de energie în viaþa unei mino-ritãþi, mai ales dacã prezentul se caracte-rizeazã îndeosebi prin faptul cã existenþacolectivã devine incertã, îndoielnicã, în

timp ce în trecut ea nu a fost pusã subsemnul întrebãrii. Dar prezentul uneicolectivitãþi care se concepe în termeniiautosuficienþei, care gîndeºte despre si-ne ca despre o societate paralelã cu va-loarea deplinã, nu poate consta într-oasemenea proporþie în referiri la trecut.Dincolo de faptul în sine care are în ve-dere doar cantitatea, felul în care istoriaes te prezentã în cotidianul minoritãþii ºiîn arenele gîndirii publice înseamnã ºialte probleme. Festivismul istoric domi-nã în asemenea mãsurã reflecþiile referi-toare la trecutul nostru, încît cu greu îmipot birui constatarea plinã de scepti-cism: în pofida meritelor etern valabilea le regelui Mathias Corvin, ale luiBethlen Gábor, Széchenyi, Deák,Kossuth, Teleki Pál, iatã-ne acum dez-membraþi, cu o þarã-mamã înconjuratãcu pãrþi de naþiune rupte, pe cale deatrofiere, care, confruntatã cu provocãri-le proceselor de integrare europeanã, seluptã cu problemele existenþiale ale ma-ghiarimii în ansamblul ei, în mod evi-dent gãsind cu greu echilibrul între inte-grarea europeanã (însemnînd moder-nizare) ºi tentaþiile integrãrii naþionale(însemnînd un pas înapoi în istorie).Aºadar, despre faptul cã undeva în cur-sul istoriei au fost totuºi greºeli nu sevorbeºte public; prelucrarea învãþãmin-telor în folosul viitorului, dupã toatesemnele nu este o preocupare a specia-liº tilor noºtri, sau, dacã este, atunci nuîn condiþiile publicitãþii necesare, pentruca învãþãmintele respective sã fie fructifi-cate de acum încolo. Privirea cu sufi-cien þã în trecut ºi descoperirea de noidovezi în sprijinul ideii cã pentru ne-dreptãþile istorice pe care le-am suferitvina o poartã împrejurãrile ºi intereselemarilor puteri, lucreazã împotriva inte-resului comunitar de a ne confrunta, îns fîrºit, cu greºelile care au contribuit înmare mãsurã la crearea actualei situaþii,respectiv nu au fãcut posibilã contraba-lansarea împrejurãrilor, o adaptare maiproductivã la ele. Aceastã deficienþã do-minantã în reflecþiile asupra istoriei pro-prii poate avea drept rezultat pe de o par-te cã în prezentul nostru revine mereutrecutul, mai exact tocmai ceea ce ar tre-bui în sfîrºit sã depãºim, iar pe de altãparte cã generaþii întregi pot fi legãnate ºipe mai departe în iluzii, canalizînd sprescopuri greºit concepute energii spiri-tuale vrednice de o cauzã mai bunã. Separe cã nu gãsim “hotarul… la care tre-cutul trebuie uitat, pentru a nu devenigroparul prezentului” – ca sã-l citez toc-mai pe Nietzsche în acest context încãr-cat cu grave semnificaþii.

Problema integrãrii politiceDupã pãrerea mea, în legãturã cu inte-grarea politicã se poate detecta în formasa cea mai grãitoare întîrzierea ce carac-terizeazã performanþa intelectualã a eli-tei maghiare din România în faþa provo-cãrilor epocii. Deºi este vorba de o ches-tiune vitalã pentru viitorul comunitãþii,nu putem prezenta nici un studiu deperspectivã, fundamentat teoretic, mo-dern, privind alternativele maghiarimiidin România, pe de o parte în relaþia sacu s tatul ungar, iar pe de altã parte cus tatul român. Momentan în aceste pro-bleme decide arivismul politic, impu-nînd gîndirii publice opþiuni negînditepînã la capãt în ce priveºte consecinþele.

Sub aspectul raportului societãþii mi-

noritare faþã de statul român, dominareaexcesivã a politicii – necontrolatã dinpunct de vedere civil, de intelectualitateaneangajatã – a dus deja la mai multeconsecinþe nefaste. Înainte de toate a le-gitimat pe cãi ocolite scopul politic de-clarat al statului român de a integra ma-ghiarimea din România în naþiunea poli-ticã românã la nivelul individului ºi nual comunitãþii. Pe de altã parte, discur-sul politic þine cu dinþii de ideologia uni-tãþii, cu consecvenþã vrednicã de un scopmai nobil, în sensul cã cei ce îndrãznescsã formuleze ºi criterii alternative pri-vind interpretarea posibilã a unitãþii sevãd siliþi sã cultive în afara cercului sen-timentul înãlþãtor al solidaritãþii. Re zul-ta tul este cã, în loc de integrarea vizatã,discursul politic dominant a favorizatdezintegrarea maghiarimii din România.Din acest punct de vedere se poate afir-ma cã maghiarimea din România, ca so-cietate paralelã autonomã, existã doar îndiscursurile ideologice rupte de realitateºi – în termenii mai riguroºi ai sociolo-giei – sîntem justificaþi sã vorbim doarde comunitãþi locale descompuse în feu-de. Pentru una sau alta dintre aceste feu-de sînt caracteristice forme atît de parti-culare ale vitalitãþii ºi articulaþiei intere-selor divergente, încît acestea nu numaicã nu pot fi integrate, dar este aproapeimposibil sã fie explicate prin concepteledominante în gîndirea publicã minorita-rã.

În ce priveºte relaþia noastrã cu statulungar, opþiunile, alternativele ºi conse-cin þele lor sînt de asemenea negînditepînã la capãt. Conceptul integrãrii pestehotare, dacã este corespunzãtor prezen-tat, este o idee foarte modernã. Aspi-raþii le de integrare europeanã au relativi-zat unitatea – consideratã inerentã de laBodin încoace – dintre suveranitate, te-ritorialitate ºi cetãþenie. În Europa sîntpe cale de dezvoltare configuraþiile varia-te ºi multiplu stratificate ale autoritãþi-lor administrative ºi ale loialitãþii cetã-þeneºti. Am intrat în era post-vestfalianã– dupã cum formuleazã un curent mo-dern al literaturii de specialitate – ºi, pri-v ind de aici, tentativele de re-interpreta-re a conceptului cetãþeniei ar putea chiarsã inspire sentimentul apartenen þei laavanpostul aspiraþiilor europene. În rea-litate nu se întîmplã aºa, cãci în formeleconcrete ale discursului referitor la acestlucru apare fantomatic spiritul trecutu-lui º i în loc ca idealul unitãþii naþionale,redescoperitã deasupra hotarelor, sãajute integrarea comunitarã a maghiari-mii din România, o fãrîmiþeazã în conti-nuare, încercând ºi el sã reglementezerelaþia þãrii-mamã cu membrii pãrþilorrupte de naþiune la nivelul individului. Oaltã consecinþã – imposibil de neglijat –a ideilor dominante privind aceastã pro-blemã este cã ele întãresc acel sentimental membrilor comunitãþii maghiare dinRomânia cã nu pot spera rezolvarea pro-blemelor lor decît de dincolo, dinUngaria, ºi cã pentru îmbunãtãþirea si-tuaþiei din România e inutil sã risipeascãtimp ºi energie.

Se pare, aºadar, cã în ce priveºte pro-blema integrãrii comunitare trebuie sãanalizãm cît mai curînd opþiunile ºi sãtragem concluziile corespunzãtoare. ªifiindcã pe termen mediu este neverosi-milã o alternativã realã a integrãrii în na-þiunea politicã românã iar dezavantajeleaces tei integrãri sînt evidente, ar fi im-

portant sã se înþeleagã, în sfîrºit, cã ne-cesitatea integrãrii individuale în naþiu-nea politicã românã trebuie despãrþitãde integrarea internã a societãþii minori-tare, de potenþialitatea integrãrii ei ca ºicomunitate în naþiunea politicã românã,precum ºi de dezvoltarea unei relaþii departeneriat cu þara-mamã. Sarcinile co-respunzãtoare primei integrãri ar revenior ganizaþiei ce ºi-a asumat rolul repre-zentãrii politice, continuînd lupta pentrucrearea unor cadre legale care sã facãposibilã viaþa comunitarã în condiþii cîtmai prielnice. Sarcinile celei de-a douaar trebui sã fie încredinþate unui stratmanagerial, independent politic, care re-prezintã o altã culturã ºi recurge la unins trumentar fundamental diferit. Încîl-cirea permanentã a celor douã sfere decompetenþã are drept rezultat pe termenmediu ºi lung nu numai întîrzierea înîndeplinirea ambelor sarcini, ci ºi lichi-darea treptatã a culturii politice specificecomunitãþii minoritare ºi înstãpînireatot mai viguroasã a balcanismului.

Raportul nostru faþãde majoritateLipsa de strategie a gîndirii publice mi-noritare se relevã, poate, la modul celmai evident pe acest teren. Desigur, per-formanþa reprezentanþei politice în pri-v in þa îmbunãtãþirii relaþiei dintre majo-ritate ºi minoritate nu poate fi subesti-matã ºi bilanþul participãrii la guvernare– îndoielnic evaluatã în ansamblu – esteincontestabil pozitiv din acest punct devedere. Dar ceea ce se întîmplã în reali-tate este cît se poate de contradictoriu înaceastã privinþã, cãci trebuie sã ne pre-gãtim încetul cu încetul sã tragem con-cluzia inevitabilã cã între revendicãrileminoritãþii ºi disponibilitatea majoritãþiise deschide o prãpastie adîncã. Dat fiindcã reprezentanþa politicã a încercat atîtcalea opoziþiei cît ºi cea a guvernãrii, seridicã întrebarea: ce este de fãcut în con-tinuare? (Menþionez aici doar în paran-tezã cã existenþa unor deosebiri conside-rabile ºi persistente între scopurile co-munitare ºi opþiunile politice ale majori-tãþii ºi minoritãþii este, conform literatu-rii de specialitate, un potenþial de con-flicte posibile.)

În aceastã situaþie preconizatã, lipsaunei preocupãri mai aprofundate, cu exi-genþe strategice, privitoare la relaþia ma-joritate–minoritate, cu siguranþã se varãzbuna. Deciziile insuficient cumpãni-te, purtînd pecetea voluntarismului poli-tic ºi a unui nivel teoretic îndoielnic, vordetermina ºi în viitor un comportamental reprezentanþei politice a maghiarimiidin România fãcînd abstracþie ºi pe maideparte de avertismentul lui Bibó, anu-me cã democraþia autenticã nu se poatebaza pe temeri care se întreþin reciproc.

Pe lîngã lipsa de exigenþã teoreticã,problema are ºi aspecte de ordin practic.Este de neconceput lipsa de atenþie, încadrul politicii educaþionale a minoritã-þii , faþã de faptul cã un tînãr care se pre-gãteºte sã se realizeze într-un mediumulticultural are ºi nevoi spirituale des-pre care nu se poate vorbi într-o societa-te monoculturalã. În timp ce peste tot înlume este o afacere tot mai bunã pregãti-rea pentru provocãrile interculturalitãþii,maghiarimea din Transilvania se com-portã cu îndîrjire ca omul aruncat înapã, care, în loc sã înveþe sã înoate, s-a

hotãrît sã „rãmînã în orice condiþii o fiin-þã de uscat ºi sã nu imite nici o miºcare av ietãþilor acvatice” (Boldizsár Iván,1935). În asemenea condiþii nu e delocsurprinzãtor cã tinerii maghiari proaspãtabsolvenþi din România cautã cu lumî-narea baze de referinþã la faptul cã într-oþarã atît de inospitalierã ºi prost organi-zatã este imposibil sã se realizeze ºi dupãcîte o încercare lipsitã de succes decid sãemigreze. (Din acest punct de vedere,lupta pentru universitatea independentãmaghiarã de stat – pe deplin justificatãîn principiu ºi mai ales pe termen lung,dacã viitorul nostru nu se împotmoleºteîn registrele trecutului – este absolutcontraproductivã, cãci sub aspectul stãri-lor actuale ºi al intereselor pe termenmediu ale societãþii minoritare, atît pen-tru majoritate cît ºi pentru minoritate arfi un obiectiv mai util lupta metodicã ºimai consecventã pentru o universitaterealmente bilingvã cu sediul la Cluj.)

Problema prioritãþilorcomunitareSub acest aspect semnele îngrijorãtoareale stãrii de spirit sînt, poate, cele maiinvadante. Celor rãmaºi acasã parcã nule-ar reveni o misiune mai importantãdecît cultivarea amintirilor istorice, în-grijirea locurilor de pelerinaj ºi a cimiti-relor, dezvelirea din cînd în cînd a uneistatui sau plãci comemorative. Cine arescopuri mai importante, vizînd viitorul,pleacã în þara-mamã sau mai departe,cãci acolo au loc toate evenimentele maiimportante, acolo se iau decizii, iar aicicad doar fãrîme din ceea ce s-a hotãrîtacolo. Încetul cu încetul ºi partea restan-tã a elitei are o dublã existenþã, venindacasã numai sã se odihneascã sau sã-ºiîncarce „bateriile”, fiindcã viaþa cu în-cãrcãturã de sens ºi-o petrece dincolo.Nu es te de mirare cã în asemenea condi-þii nu existã în Transilvania ateliere cuspirit efervescent, cã nu se elaboreazãstudii care „sã ne ia în seamã forþele”(Kós Károly), care sã ne scoatã în evi-den þã nevoile ºi pe care s-ar putea înte-meia programe politice realizabile, pen-tr u care s-ar putea cere socotealã.

În loc sã încredinþãm organizarea so-cialã unor oameni cu concepþii manage-riale, sã elaborãm strategii de ramurãcare urmãresc þeluri clare, realizabileprin paºi mãrunþi, sã înrãdãcinãm cul-tura politicilor publice, sã înfiinþãm in-stitute de cercetare pentru elita profesio-nalã cu concepþii noi ºi sã le fixãm obiec-tive de cercetare bine gîndite, an de an secheltuiesc sume considerabile pentru„manifestãri comunitare”, la care mediade vîrstã a participanþilor depãºeºte 60de ani, iar cei ce iau cuvîntul recitesctexte scrise cu ani în urmã, referitoare lameritele nepieritoare ale personalitãþiisãrbãtorite ºi la comandamentele actua-le ale dãinuirii, lãsînd uitãrii copiii risi-piþi pe meleaguri mai fericite.

Singurul nostru noroc ar fi cã roluloamenilor spiritului nu trebuie cu oricepreþ supraevaluat – dupã cum aratã ºicazul feudelor care au gãsit sîmburelevieþii.

T r a d u c e r e d e F L O R I C A P E R I A N

Conferinþã þinutã la consfãtuirea intitu-latã Cultura maghiarã în Transilvania2000, care a avut loc în 6 octombrie2000 la Sfîntu Gheorghe.

SALAT Levente

Starea de spirit a maghiarimii din RomâniaTraiectorii forþate în gîndirea publicã minoritarã

4

F ãcînd parte din colegiul de redacþieal revistei ºtiinþifice în care scriu

acum, m-am hotãrît sã rãspund în modpublic la scrisoarea Dumneavoastrã dinurmãtoarele motive:

În primul rînd, în mod straniu n-aurmat nici o reacþie din partea Dum-neavoastrã la scrisoarea stimatei melecolege Tatiana Pokivailova, fapt ca-re-mi permite sã-l consider un subiectepu izat legat de viaþa dumneavoastrãparticularã. Acest lucru face posibil sãrãspund la unele observaþii ale Dum-neavoastrã conform cauzei în fond.

În al doilea rînd, cu toate cã scrisoa-rea Dumneavoastrã este scrisã pe for-mularul oficial al Ministerului Afa-cerilor Externe din România – ceea cees te puþin surprinzãtor ºi pe mine per-sonal m-a tulburat – ºi chiar dacã estesemnat de Dumneavoastrã în calitatede „ministru de stat” ºi „ministrulAfacerilor Externe din România”, ne-fiind dotat cu parafa „Secret” sau„S trict secret”, cred cã este posibil sãaduc la cunoºtinþa publicã conþinutulacestei corespondenþe în care sînt atin-se problemele referitoare la trecutul re-cen t al þãrilor noastre de care sînt inte-resate nu numai cercuri restrînse depersoane. Dat fiind obiectul ºi conþinu-tu l extrem de ºtiinþific al scrisorii men-þionate mai sus, abaterea de la aceastãtonalitate ºi sonoritate are ca ºiconsecin þã apariþia unor motive emo-þionale. Este un lucru clar ºi pe înþele-su l tuturor. Dupã pãrerea mea aceastãcorespondenþã nu trebuie sã fie un se-cret ºi din cauzã cã Dumneavoastrã,domnule Roman, „în calitate deMinistru al Afacerilor Externe dinRomânia”, cum este confirmat în textulscrisorii, doriþi „nu numai sã pãstraþimemoria” tatãlui Dumneavoastrã, „darº i sã înlãturaþi nedreptatea istoricã, ac-ceptatã cu o mare uºurinþã în carteanoastrã”. O dorinþã lãudabilã dealtfel.Ea coincide ºi cu dorinþa noastrã cãci„în lãturarea nedreptãþii istorice” estedatoria moralã ºi obligaþia profesionalãa istoricului.

În ceea ce priveºte dorinþa Dum-neavoastrã de „a pãstra memoria” tatã-lui Dumneavoastrã, aici poziþiile noas-tre se despart principial. Memoria tova-rãºului Valter Roman, activitãþile ºi fap-tele sale în orice caz, în situaþia istoricãdin anul 1940, nu necesitã o reabilitaredin partea nimãnui – sînt ferm convinsde acest lucru. Militarea lui pentru in-dependenþa statului transilvãnean por-neº te din tendinþa de a îndrepta odat㺠i pentru totdeauna relaþiile celor douãpopoare frãþeºti care trãiesc înTransilvania ºi în cele douã þãri vecine,Ungaria ºi România. El considera, dea-semenea, cã împãrþirea Transilvanieiîntre Ungaria ºi România în anul 1940este o experienþã catastrofalã a luiHitler. În acelaºi timp el lua în calculexperienþa istoricã pozitivã care s-aacumulat prin multiseculara autono-mie a Transilvaniei dupã scindareaRegatului Ungar în anii 1526–1541, cîtºi a experienþei din perioada ImperiuluiHabsburgic.

În epoca dualismului, scopul princi-pal al miºcãrii naþionale române dinTransilvania, dupã cum ºtiþi ºiDumneavoastrã, îl constituia restaura-

rea autonomiei teritoriului ºi în nici uncaz alipirea de România vecinã, desprecare scrie foarte încrezãtor domnulValter Roman.

În fine, sã nu uitãm nici cã tovarãºulValter Roman, tatãl Dumneavoastrã, afost un comunist educat în tradiþiileproletariatului internaþionalist ceea ce,la drept vorbind, astãzi nu este bine vã-zut nici la mine în þarã ºi, probabil, nicila Dumneavoastrã. Bine ar fi ca eu sãgreºesc în privinþa þãrii Dumnea-voastrã. Consider cã trebuie sã ne mîn-drim cu poziþia de atunci a lui ValterRoman în legãturã cu problema referi-toare la Transilvania ºi nu sã ne ruºi-nãm. În situaþia complicatã a rãzboiu-lui mondial el a avut curajul sã se înalþedeasupra intereselor naþionale, ceea ceîl face sã fie respectat. Trebuie sã fiþi deacord cã nu oricine este capabil de aºaceva.

Nu ar trebui sã uimeascã pe nimenifaptu l cã ideea de înfiinþare a unui statindependent transilvãnean a fost afir-matã alãturi de Valter Roman ºi de cãtreimportantul savant ºi istoric, academi-cianul Evghenii Vicorovici Tarle, lucrucãruia în scrisoarea Dumneavoastrã ise acordã o importanþã deosebitã.Men þionarea ºi alãturarea acestor nu-me nu sunã ruºinos pentru nici unuldintre ei ºi nici pentru admiratorii lor.Aceasta în primul rînd. În al doilearînd, îmi permit sã spun pentru a vã li-n iº ti, cã motivaþia academicianului ºi acomunistului român despre destinulTransilvaniei a fost cu totul diferitã. E. V.Tarle, fostul meu profesor, la caremi-am fãcut lucrarea de diplomã încãdin anii studenþiei, nu a fost, ca ºi tatãlDumneavoastrã, nici internaþionalist ºinici comunist. Rãu sau bine, acesta es-te un fapt istoric. Referitor la Tran-silvania, el conducea exclusiv intereselenaþionale ale þãrii sale, pe care el o nu-mea, mai ales în timpul cursurilor ºi îndiscursurile sale pur ºi simplu Rusia, ºinici într-un caz Uniunea RepublicilorSocialiste Sovietice. De asemenea, cu-noºtea destul de bine ºi istoria Tran-s ilvaniei, pe care ca profesionist din cla-sa superioarã, a cercetat-o în contextulis toriei europene. În afarã de aceasta,E. V. Tarle avea cîteva relaþii cu istoriaTransilvaniei, de care s-a ocupat în tine-reþea sa, înainte de revoluþie. Dupãcum se ºtie, una din lucrãrile sale a fostconsacratã chiar istoriei transilvãnene.Este posibil ca el sã nu fi ºtiut istoriaTransilvaniei în amãnunþime precumValter Roman care, provenind dinTransilvania, vorbea în acelaºi timplimba românã ºi limba maghiarã foartebine. Dar repet, importante, hotãrîtoa-re º i clare pentru E. V. Tarle, ca ºi sa-vant, ºi ca cetãþean ºi activist al statului,în calitate de sfetnic al statului U.R.S.S.,au fost interesele naþionale ale Rusiei,sau poate cã mai precis interesele eigeopolitice, ca ºi mare stat european.1

De acest lucru vã puteþi convinge, dacãveþi citi foarte atent materialeleComisiei Litvinov ºi veþi compara conþi-nu tul ei cu textul scrisorii lui ValterRoman.

Dar înainte de toate cîteva observaþiidespre acest lucru.

Apropierea victoriei Marelui Rãzboipen tr u Apãrarea Patriei a pus în faþa

conducerii sovietice problema orîndui-rii pãcii europene ºi pregãtirea proiec-telor ºi a tratatelor de pace pe viitor cuGermania ºi sateliþii ei. Cu toate aces-tea, „conducerea sovieticã se temea cãdupã rãzboi vor apãrea din nou coaliþiisau grupãri de state care vor fi împotri-va statului sovietic sau a tendinþelor deexpansiune a influenþei U.R.S.S. în re-zolvarea problemelor europene. Pentruprima datã astfel de temeri au apãrut laadunãrile comuniste speciale ale Comi-s iei de pregãtire a tratatelor de paceºi orînduirii de dupã rãzboi, înfiinþatãîn U.R.S.S. sub conducerea lui MaximMa ximovici Litvinov. ( vezi A. O.Ciubarian: Conducerea sovieticã ºicîteva probleme ale integrãrii europe-ne la începutul anilor ’50. În: Istoriaintegrãrii europene (1945–1994), co-ordonator A. S. Namazov ºi B.Emerson, Moscova, 1995,113)

La una dintre adunãrile Comisiei (25martie 1944), preºedintele ei, locþiito-rul comisarului Afacerilor Externe,Maxim Maximovici Litvinov a concreti-zat ideile fixate în urmãtorul fel: „(…)noi trebuie sã pãstrãm poziþia noastrãfiind unica putere mare în Europa, ºiaceastã poziþie nu trebuie s-o împãrþimbenevol cu cineva”. (Idem, 20) Aceastãcomisie nu þinea însã cont în activitateasa numai de acest principiu. Dimpo-trivã, cum se vede din materialele ºi le-gãturile în pregãtirea tratatelor de pacecu România ºi Ungaria, bine cunoscutede noi, Comisia examina toate posibili-tãþile de a rezolva problemaTransilvaniei, fãrã nici o restricþie ºi încare existau urmãtoarele date funda-mentale:

1. Transilvania de Nord luatã de laRomânia, conform hotãrîrii celui de aldoilea Dictat de la Viena din 30 august1940, i se înapoiazã României;

2. Transilvania de Nord rãmîne încomponenþa Ungariei;

3. Transilvania devine stat indepen-dent sub patronajul U.R.S.S.

Unica problemã care n-a fost pusã îndiscuþie în Uniunea Sovieticã a fost pro-blema alipirii Transilvaniei la U.R.S.S.Despre faptul cã exista o astfel de alter-nativã mãrturiseºte scrisoarea colectivãa locuitorilor din Sãlard, din nordulTransilvaniei, cu rugãmintea: „confir-maþi independenþa Transilvaniei” ºi„alipirea cu Uniunea Sovieticã ca ºis tat” (în realitate, în scrisoarea adresa-tã con ferinþei de pace era vorba despreau todeterminarea teritorului ºi autono-mia sa în componenþa U.R.S.S.).2 Dupãcum se vede, autorii nu erau familiari-zaþi cu fineþurile dreptului internaþio-nal: „Noi nu dorim sã ne adresãm nicistatului român, nici statului ungar pen-tr u cã alipirea la aceste state nu va asi-gura niciodatã liniºtea poporului tran-silvãnean”, scriau locuitorii adresîn-du-se conferinþei de pace (Text publicatºi de noi)3.

Pot garanta cã în cercurile conduceriiUn iunii Sovietice rareori apãreau ase-menea idei fantastice. Un exemplu l-arputea constitui însã încercarea de aproclama puterea sovieticã în regiuneaMaramureºului (fostul comitat ungarMáramaros, unde pe lîngã români lo-cuiau un numãr important de ruºi ºimaghiari în minoritate) ºi alipirea ei

din „voinþa poporului” la Ucraina.Despre aceasta de asemenea se poateciti în materialele Comisiei Litvinov.Acest eveniment apare ºi în cartea luiZseliczky Béla editatã recent laBudapesta.4 Evenimentul este destul deîntunecat. La el au participat conducã-tori ucrainieni, personal NichitaSergheievici Hruºciov ºi echipa milita-rã. Toate aceste probleme au rãmasmai degrabã pe conºtiinþa lui Hruºciovº i a tovarãºilor lui. Dar ºi în aceste pro-bleme locale Moscova susþinea comu-niºtii români, acordîndu-le ajutor înres taurarea administraþiei române. Sepoate spune cu siguranþã cã U.R.S.S. nuin tenþiona sã acapareze Transilvaniadeºi dovezi, precum scrisoarea din nor-du l Transilvaniei, ne aratã cã o astfel deocazie a existat, dar conform documen-telor pe care le-am avut la dispoziþie oas tfel de posibilitate nu a fost discutatãde conducerea sovieticã.

Atît Uniunea Sovieticã, cît ºi aliaþiisãi, în ce priveºte problemele de regle-mentare a frontierelor de dupã rãzboi,porneau din necesitatea de refacere astatus quo-ului ante bellum. IvanMihailovici Maischi în notiþele sale dela 10 ianuarie 1944 susþine cã se fãceaupropuneri care urmãreau ca probleme-le referitoare la Ungaria sã fie rezolvate„pe calea revizuirii deciziei a doua refe-ritoare la Transilvania (se are în vedereal doilea Dictat de la Viena din 30 au-gust 1940 – T. I.) ºi prin alte procedee”.Ungaria, se susþine mai departe în no-tiþe, trebuie sã fie pãstratã pe baza uneisevere aplicãrii a principiului etno-grafic”5 (subl. aut.).

Pentru susþinerea independenþeiTransilvaniei în afarã de Tarle a contri-buit ºi un alt membru al Comisiei,Solomon Abnamovici Lozovski . „Mi separe, spunea el, participînd la adunareaComisiei din 29 iulie 1944, cã pentrunoi ar fi mai bine sã fim de acord cu în-fiinþarea statului independent transil-van. Noi nu sîntem cointeresaþi la întã-rirea Ungariei sau a României. De cenoi ar trebui sã întãrim România?Pentru cã în Transilvania existã trei mi-lioane de români? Sau sã întãrimUngaria pentru cã în Transilvania existãun milion jumate–douã milioane deunguri?” ªeful biroului de informaþiisov ietice, pe lîngã aceste motive princi-piale, aducea ºi argumente de ordintactic. „Din punct de vedere al mane-vrelor în timpul conferinþei (se are învedere viitoarea conferinþã de pace – T.I.) continua Lozovski – nouã ne convi-ne mai mult sã ridicãm problema inde-pendenþei Transilvaniei cu condiþia au-todeterminãrii naþionale, pentru ca ro-mânii ºi ungurii sã nu se asupreascãunii pe alþii”6. Dar polemizînd cu Suriþdespre absenþa precedentului istoricdin Transilvania, Lozovski aduce argu-mente naive, cu toate cã anumite raþio-namente existã în ele: „Bineînþeles, sepot gãsi dovezi împotriva acestui argu-ment, cum a fãcut de exemplu tovarã-ºul Suriþ. Dar în acelaºi timp putemspune cã Cehoslovacia mult timp n-afost independentã, iar Polonia la fel. Nucon teazã ce a fost ºi ce n-a fost înainte.”

În timpul discuþiei apare ºi aborda-rea unei probleme principiale care sereferã la rolul dreptului istoric (sau

confruntarea lui cu factorul etnic) înrezolvarea problemelor teritoriale înEuropa. În ansamblu, participanþii ladiscuþii, bineînþeles, dãdeau prioritatefactorului etnic faþã de cel istoric.Ar gumentînd faptul cã România trebu-ie sã primeascã ºi Transilvania de Nord,Suriþ completeazã motivele sale princi-piale despre necesitatea evidentã de alua în calcul factorul etnic, punînd ac-cent pe „polemica noastrã cu Polonia”,care foloseºte acest argument istoric.Însã acelaºi argument etnic nu a con-tribu it la rezolvarea problemei basara-bene, reprezentînd doar un interes aca-demic. Problema teritorialã a Basara-biei, disputatã între România ºi Rusia ºicare a fost tranºatã în 1940, a trezit încercurile de conducere dorinþa confuzãde a compensa într-un mod oarecareRomânia pentru pierderea de teritorii.De aceea, Suriþ crede cã „restituindu-iRomâniei Transilvania – aceastã sursãveºnicã a discordanþei între stateleEuropei Centrale, – noi vom pune o te-melie trainicã pentru dependenþaRomâniei de politica noastrã. O astfelde perspectivã este realã, fiindcãTransilvania are fãrã nici o îndoialãpentru România mai multã importanþãdecît Basarabia”7.

În continuare oratorul a adãugat:„Despre faptul cã România ºi Ungarianu pot fi tratate la fel, cel mai bine neconfirmã istoria trecutului (sic!) fosteiUngarii. Neluînd în considerare prove-nienþa ungaro-mongolã (probabil el avrut sã zicã: fino-ugricã!), întotdeaunaa fost avangarda germanismului înSud-estul Europei ºi unealta de opri-mare a tuturor (?!) popoarelor slave. Înrelaþia cu România, lucrurile însã stauexact invers”.8 Acest pasaj confirmãopinia noastrã asupra incompetenþeilu i Suriþ în problemele istorice. Nu ºtiasau nu dorea sã-ºi aminteascã de nenu-mãratele rãzboaie din istoria EuropeiCen trale în care maghiarimea a luptatîmpotriva germanilor din momentulapariþiei ei în regiunile bazinuluiDunãrii, ºi nici de evenimentele dinanii 1848–1849. Din fericire aceste ar-gumente n-au avut ecou pentru partici-panþii la discurs. Mai competent în pro-blemele istoriei, Litvinov contraziceaces te pãreri, zicînd: „Tovarãºul Suriþgreºeºte, gîndindu-se cã românii dinTransilvania au visat numai la unireacu România. Adevãrul e cã agitatorii dinRomânia tindeau sã influenþeze exactîn aceastã direcþie, dar în decursul isto-riei românii din Transilvania cereaudoar autonomie, ne mai sperînd la in-dependenþa Transilvaniei. Puþin proba-bil cã ei vor fi împotriva independenþeidepline a Transilvaniei, unde vor fi po-porul dominant.”9 Totuºi, diplomatulsov ietic a fost destul de atent în deciziilefinale ºi mai ales în recomandãrile sale.Ele nu au fost în folosul Ungariei:„Aproape cã exclud, susþine diplomatulsovietic, posibilitatea de a oferi Tran-s ilvania Ungariei, însã nu este o ches-tiune definitivã. Aceastã variantã s-arputea materializa dar într-o pers--pectivã mai îndepãrtatã. Mai curînds-ar putea ajunge la un acord comuncu România în schimbul renunþãrii laBasarabia ºi Bucovina, dar acest lucruse poate întîmpla numai cu anumite

Tofic ISLAMOV

Scrisoare cãtre Petre Roman*

35

garanþii ºi cu o anumitã influenþã asu-pra viitoarei politici româneºti. Nu ºtiudacã vom putea sã obþinem astfel de ga-ranþii ºi în condiþiile în care guvernul(român – nota autorului) se va schim-ba iar politica va fi alta. Dacã am reuºisã implementãm un control, alta ar fisituaþia. Dar pînã ce acest lucru nu seva în fãptui, rãmîne posibilitatea separã-rii Transilvaniei ºi transformãrii ei în-tr-un stat de sine stãtãtor. Acest lucrupoate fi provizoriu pînã în momentul încare noi vom putea ajunge la o înþelege-re cu Ungaria sau România. Sau poatecã va rãmîne aºa timp îndelungat, avîndîn vedere cã acest mic stat va avea ne-voie de ocrotitori, care poate fi numaiUniunea Sovieticã, marea putere dinapropiere. (Sublinierea din textul luiLitvinov repetã aproape mot-à-mot pro-poziþia lui Tarle, rostitã în adunareaprecedentã a Comisiei consemnatã încarnetul de notiþe). În viitor nu excludca Ungaria, România ºi Transilvania sãdev ine federale dacã noi într-adevãrvom putea sã influenþãm politicaUngariei ºi României”10 . Se vede foarteclar cã la discutarea acestor problemeactivitãþile statului sovietic puneau peprimul loc interesele Uniunii Sovietice.Dar este indiscutabil faptul cã se încer-ca combinarea interesului de stat cunecesitatea ºi perspectivele asigurãrii li-n iºtii ºi stabilitãþii în regiune, în condi-þiile de învecinare nemijlocite cu hota-rul U.R.S.S. Din aceastã perspectivãporneºte Litvinov în momentul în careprezin tã raportul despre pregãtirile tra-tatelor de pace cu România ºi Ungaria,arãtînd calitatea unei variante de rezol-vare a conflictului teritorial româno–ungar, propunînd organizarea unei fe-deraþii din componenþa cãreia sã facãparte România, Ungaria ºi Transilvania.Însã ideea acestei federaþii nu a fostsus þinutã de Comisie, deoarece accep-tarea ei ar fi complicat relaþia diploma-þiei sovietice cu proprii aliaþi, ºi în pri-mul rînd cu englezii care aveau varian-te proprii în ce priveºte înfiinþarea unorfederaþii ºi care nu erau agreate deMoscova. Maiski, Stein , Manuilski fã-cînd referire la aceastã situaþie susþinideea acordãrii independenþei Transil-vaniei, refuzînd propunerea de federa-lizare a României, Ungariei ºi Transil-vaniei11. Dupã pãrerea lui Stein „crea-rea independenþei Transilvaniei estecea mai bunã soluþie”. Lozovski ºi-a ex-primat pãrerea personalã într-o formãcategoricã: „Se subînþelege cã perspec-tiva alipirii Transilvaniei la Ungaria esteexclusã.”12

Din materialul documentar de maisus es te evident cã ideile pe care ValterRoman le-a împãrtãºit ComisieiLit vinov nu au nimic deosebit ºineobiº nuit. Ideile sale se înscriau orga-n ic în ideologia politicã ce domina ca-pitala sovieticã în perioada sfîrºituluide rãzboi ºi se armonizau perfect cudispoziþiile politice ale conduceriiUniunii Sovietice. Noi, cu pãrere derãu, nu cunoaºtem dacã scrisoareaprezenta convingerile lui Valter Romansau ale unui grup sau persoane separa-te cu care el comunica în acele tim-puri. Despre aceastã parte a activitãþiis -ar fi putut scrie mai mult dacã s-ar fipãstrat scrisori, documente sau jurna-lu l lui Valter Roman. Aici participareaDumnea voast rã, domnule Roman, arpu tea fi folositoare reconstituirii imagi-n ii depline.

Mai sus am vorbit despre poziþia pro-punerilor ºi opiniilor lui Valter Roman

care au fost oferite adunãrii Comisieilui Litvinov. Existã însã între ele o dife-ren þã pe care nu ar trebui sã o uitãm.

Ea constã în faptul cã punctele lor depornire erau diferite: comunistul ro-mân îºi construia ideile pornind de lainteresele Transilvaniei, ale locuitorilorei, º i de la stabilirea bunelor relaþii întreRomânia ºi Ungaria. Oamenii de statsovietici însã întotdeauna au avut cascop asigurarea siguranþei þãrii lor, carea adus sacrificii enorme în timpul rãz-boiului. Aici nimãnui nu i se poate re-proºa nimic.

Pentru a fundamenta corectitudineain terpretãrii noastre în legãturã cu po-z iþia lui Valter Roman voi oferi mai jos,în tr-o formã prescurtatã, scrisoarea sadatatã la 28. VII.1944, care a intrat înComisia lui Litvinov în data de 2.VIII.1944, º i care a provocat reacþii atît devehemente din partea Dumneavoastrã,domnule Petre Roman.

Dupã ce la începutul scrisorii notasecã s-a hotãrît „sã-ºi expunã pãrerea

despre problema Transilvaniei în ordi-nea dezbaterii”, Valter Roman scrie(s tilistica ºi ortografia originalã se res-pectã pe deplin): „Luînd in consideraretoatã greutatea, complexitatea ºi speci-ficitatea problemei Transilvaniei, consi-der cã cel mai potrivit ºi corespunzãtorelement al acestei etape (de dupã rãz-boi) este permisiunea înfiinþãrii inde-pendenþei (ºi faþã de români ºi faþã deunguri) Transilvaniei de la rîul Tisa pî-nã la Carpaþi (hotarul care trebuia sã fiegarantat de Uniunea Sovieticã, Anglia,America), care reiese din urmãtoareleidei:

1. Ambele þãri care pretind Tran-s ilvania au participat în aceiaºi mãsurãîn rãzboiul de cucerire a lui Hitler. Pecine sã „rãsplãtim” cu alipireaTransilvaniei? (Tendinþa imperialismu-lu i englez este sã aibã sub controlUngaria, incluzînd ºi Transilvania. Îna celaºi timp, ne dãm seama, cãRomînia nu poate fi în viitor folositã denimeni ca ºi centru al intrigii antisovie-tice ºi ca bazã de atac împotrivaU.R.S.S.)

2. Componenþa etnograficã. Între rîulTisa ºi Carpaþi locuiesc într-un conglo-

merat români ºi unguri (locuiesc aicisaºi ºi ºvabi, care amintesc problemanemþilor „de pe Volga”, poate ca pro-blema datã ar putea fi rezolvatã pe ace-iaºi cale).

3. Independenþa economicã. Tran-s ilvania (prin care noi astãzi înþelegem:Transilvania propriu-zisã, Banat,Criºana, Maramureº) reprezintã un în-treg din punct de vedere economuc. Înpe rioada alipirii Transilvaniei laRomânia industria ei era mai dezvoltatãdecît a acesteia.

(Reºiþa es te cel mai mare centru me-talurgic; I.A.R.– cel mai mare centruaviatic Astra – cel mai mare centru alconstrucþiilor de vagoane, Dermata –cea mai puternicã uzinã de prelucrareaa pielii din Balcani).

Transilvania este foarte bogatã în re-surse minerale: cãrbune, minereu def ier, cupru, mangan, aur, argintº.a.m.d. Ea are, de asemenea, unpoten þial agrar ridicat. Partajul constru-it de Hitler în august 1940 – urmãrind

exclusiv interesele imperialismului ger-man – contrazicea raþiunile economi-ce, istorice, naþionale ºi etnografice; eraca ºi cum ai tãia pe unul din gemeniisiamezi, care nu pot sã trãiascã unul fã-rã altul.

4. Rãdãcini istorice. Mulþi aniTransilvania a fost þarã independentã,cu propriul conducãtor, iar în secoleleXVI ºi XVII a jucat un rol foarte impor-tan t în activitãþile internaþionale. Ideeaindependenþei Transilvaniei are tradiþii-le sale ºi rãdãcini atît printre români cîtºi printre unguri. Evenimentele istoricemãrturisesc despre viaþa paºnicã a un-gurilor ºi românilor în Transilvaniadealungul secolelor ºi despre luptelelor comune îndreptate împotriva asu-pritorilor.

5. Transilvania a fost partea cea maiprogresistã a þãrii chiar ºi atunci cîndaparþinea fie Ungariei, fie României.Miºcãrile revoluþionare ale ungurilor ºiromânilor au izbucnit de nenumãrateori în Transilvania. Muncitorii transilvã-neni au fost mult mai organizaþi, decîtîn alte pãrþi ale Ungariei ºi Romîniei.Miºcãrile muncitoreºti sînt mai puter-nice decît în Ungaria ºi în Romînia.13

Din toate aceste motive consider cã in-dependenþa Transilvaniei este o ches-tiune realistã ºi oportunã, corespun-zînd intereselor progresiste dinRomînia ºi Ungaria. (Hotãrîrea definiti-vã pot sã mi-o imaginez numai în cazulîn care Bazinul Dunãrean va fi sub tute-la regimului sovietic).

Cu respect, Valter Romannãscut în Transilvania, membru alPartidului Comunist Român.

Inginer-electric; fost ºef al artileriei35 (inter) divizii; în Spania (1936–1939) fost constructor de vagoane aluzinei din oraºul Calinin; colaboratorulI .C.C.I. (pînã la dizolvare); Redactor(Redacþia romîna) în institutul nr. 205în timpul Þ.C.V.C.R.(b), Moscova, 28.VII. 44.

„Lux” com 265. 14

În încheiere repet încã odatã aceaimpresie personalã, care mi-am for-mat-o în timpul citirii acestei scrisori:Valter Roman a fost comunist-interna-þionalist, de asemenea patriot transilvã-

nean. Numai în acest context poþi înþe-lege º i explica apropierea sa de proble-ma transilvãneanã. Sentimentele pa-triotice predominau asupra naþionalitã-þii , de aceea el este interesant ca perso-nalitate.

P. S . Vã sînt foarte recunoscãtor pen-tru copia materialului apãrut în ziarulCe soir din Paris, trimise deDumneavoastrã, ºi mai ales pentruscrisoarea lui Valter Roman cãtre M. M.Litvinov, de care noi nu am avut cunoº-tinþã, datatã la 24 iulie, deci cu 4 zileînaintea datãrii din 28 iulie a scrisoriilui Valter Roman publicate în volumulnostru pe aceeaºi adresã. Noi o vomstudia utilizînd cele mai bune metodeº i vom trage concluziile potrivite, dacãaceastã scrisoare se va dovedi autenti-cã. Ar fi necesar sã avem o copie facsi-milã, poze sau xerocopii, ceea ce dinpunct de vedere tehnic nu este greu defãcut. Motivele prealabile ale acestuiscop se aflã în scrisoarea rãmasã fãrãrãspuns a Doamnei T. Pokivailova.Împreunã cu colegii mei eu sînt gata sãmã întorc la problemã pentru supli-mentul redacþiei noastre, dacã în arhi-vele ruseºti sau cele româneºti sau în

arh ive particulare s-ar gãsi noi docu-mente autentice referitoare la întrebã-rile care ne preocupã. Înainte de aceas-ta avem nevoie de mai multe informaþiidespre provenienþa materialelor episto-lare, asemãnãtoare cu copiile trimisede Dumneavoastrã, aparþinînd, dupãcum susþineþi, domnului Valter Roman.sîmbãtã, 19 august 2000.

Cu respect, Tofic IslamovTr a d u c e r e d e A n d r e i Z I M N Y

* Scrisoarea istoricului moscovit, ToficIslamov, apare în aceaºi timp înProvincia ºi în revista Novaia i nove-isaia istoria din Moscova.

1 Comisia era compusã din persoaneins truite ºi destul de calificate, însãcare nu dispuneau de cunoºtinþe îndomeniul istoriei Europei precumTarle, Maiski, Litvinov. Aºa cã la unadin tre comisiile în care se dezbãteaproiectul asupra problemei transilva-ne, Suriþ, unul din diplomaþii sovieticia afirmat cu convingere cã Transil-vania nu a fost niciodatã independen-tã. În ceea ce priveºte concepþia luiEvghenin Vicorovici Tarle în legãturãcu s ituaþia de dupã, rãzboi aceastapoate fi caracterizatã cu ideea lui, cãdupã rãzboi Austria ºi „alte statemici” sã fie luate sub protectorat.Asupra acestei probleme veziProcesul-verbal al Comisiei din 28a pr ilie 1944, AVP RF, Fond 06(Secretariatul lui V. M. Molotov) Mapa14. D.141,23.2 Scrisoarea avea 200 de iscãlituri, în-sã iniþiatorii, temîndu-se de responsa-bilitate, au distrus originalul. Ea a fostiscãlitã ºi de toþi reprezentanþii celortrei partide de conducere: PartidulC omunist, cel Social-democrat ºiFrontul Agricultorilor. Vezi scrisoareaadresatã comandantului militar so-v ietic din Bucureºti din partea cetãþe-nilor din Sãlard, judeþul Oradea,(s ic!) pentru a fi trimisã la conferinþadin San Francisco. AVP RF. F. 0125.Op.33.D.22.Ll. 47-51.3 Problema transilvãneanã. Disputateritorialã româno–ungarã ºi U.R.S.S.1940-1946. Documente M., Rosspan2000, 312-317. Doc N81.4 Vezi Zselicky Béla: Kárpátalja acseh és szovjet politika érdekterében1920-1945. Budapest, 1998.5 AVP RF. Fond 06. (Secretariatul luiMolotov). Op.6. Mapa 14. D.145,116 Vezi Procesul-verbal N8 din 29 iunie1944. De asemenea Mapa 14. D.141,49-507 Idem. 47.8 Idem. 48.9 Idem. 52.10 Vezi Procesul-verbal stenografic N7din 8 iunie 1944.11 Idem.50.12 Idem.51.13 În sîrguinþa patriotismului local sevede cã autorul exagereazã rolul pro-letariatului în Transilvania. De aseme-nea, e optimist în ceea ce priveºteaprecierea convieþuirii paºnice întreromâni ºi unguri, pentru cã cele scri-se de el nu se referã nicidecum la re-voluþia maghiarã din 1848-1849. Esteînsã adevãrat faptul cã aceste popoareau trãit paºnic sute de ani, iar în peri-oada otomanã au luptat împreunãîmpotriva asupritorilor, precum ºimai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, îm-potriva absolutismului austriac.14 AVP RF. Fond 06. (Secretariatul lui V.M. Molotov) Op. 6. Mapa 14.

Valter Roman s-a aflat în fruntea unei delegaþii oficiale române între 20 septembrie ºi 2 octombrie 1954 la Budapesta, unde a avut oî n tî lnire pe o duratã de douã ore cu Rákosi M átyás, secretar general al Partidului Comunist Ungar. În cursul întîlnirii Rákosi, între alte-le, a pus problema Transilvaniei ºi a maghiarilor din Transilvania, cerînd ca „fraþii” români sã diminueze severitatea trecerii frontiereicare a nãscut mari nesatisfacþii în Ungaria. Valter Roman a întocmit raportul despre aceastã întîlnire la data de 10 octombrie 1954.Dãm publicitãþii fotocopia primei ºi ultimei pagini a acestui raport.

6

P rovincia lanseazã în cel mai recentnumãr al ei (nr. 5) o nouã rubricã,

Atelier. Printr-un interviu acordat deMolnár Gusztáv, unul dintre cei doi re-dactori responsabili ai ei, ºi printr-un arti-col al lui Marius Cosmeanu (Post co mu-n iºti, dilematici ºi democraþi), se propu-ne, dupã abia patru numere apãrute alerevistei, o reflecþie asupra efortului nos-tru comun de pînã acum. Într-adevãr, pa-tru numere ale unei publicaþii de dezba-teri asidue pot constitui o bazã de analizã,înainte de a porni mai departe. Dar în in-terviul lui Molnár Gusztáv mai interesan-te decît analiza retrospectivã mi s-au pã-rut proiectele de viitor.

Unul dintre acestea este cel de a forma,pornind de la nucleul de redactori ºi cola-bo ratori, un partid politic transetnic.Existã în aceastã idee douã aspecte la careeu mã raportez diferit. A crea un nou par-tid – încã unul! – pe o scenã (cea româ-neascã) unde problema este tocmai infla-þia partinicã, mi se pare o idee nefericitã.În cel mai bun caz, un asemenea noupartid n-ar face decît sã îngroaºe rîndurileunei clase politice care a reuºit artificiulalchimic de a transforma adeseori niºteinºi respectabili, chiar eminenþi cîteodatã,în marionete politice penibile. Nu estenici o glorie ca, dupã ce ai fost principalulformator de opinie al scenei noastre lite-rare, dupã ce segmentul idealist al libera-lismului te-a vãzut ca pe un posibil preºe-dinte al þãrii, sã devii unul dintre locote-nenþii cenuºii ºi triºti ai unui epigramistoctogenar, preºedinte de partid istoric. Nueste mai puþin jalnic nici sã ajungi, dupãacþiuni masive de felare a dictatorului încalitate de poet antisemit prost servit deînz es trarea lui naturalã, preºedinteleunui partid ultrareacþionar ºi manipula-tor de sentimente patriotice, chiar dacã aii zbutit sã convingi un alt segment electo-ral (dominat de disperaþi ºi ofiþeri). Sãpresupunem cã un asemenea partid nouar fi alcãtuit numai din oameni compe-tenþi bine intenþionaþi ºi morali. Ei bine,to t n-ar ieºi mare lucru, fiindcã, vrînd-ne-vrînd, ºi ei ar trebui sã fie activi într-oviaþã politicã unde interesele politicianisteºi de cîrdãºie i-ar compromite din prime-le cinci minute (fiindcã, sã nu uitãm, po-litica este ºtiinþa negocierilor ºi a compro-misurilor!).

Partea valabilã a ideii stã însã în opþiu-nea pentru un for de discuþii – ºi acþiune– multicultural. Ãsta, da, e util ºi posibilde înfãptuit! Sã dãm un impuls nou civis-m ului latent al cetãþenilor, pornind chiarde la „firul ierbii”, de la împotrivirea laabuzurile primarilor, ºi pînã la iniþiativecare sã-i oblige pe edili sã þinã seama denevoile comunitãþilor – ºi nu de capriciile(propagandistice, electorale) ale celor dela vîrf.

N u spun cã viaþa politicã nu trebuie ºinu poate fi corectatã. Cred însã cã pre-s ante sînt alte nevoi, nu întotdeauna derelevanþã strict politicã. Zece ani ne-aufost de ajuns pentru a constata la ce ser educe dinamica politicii în arena

României. Retoricã goalã ºi cîrdãºie du-bioasã! Politica externã este condiþionatãde configuraþia zonalã ºi de marile insti-tuþii internaþionale, pe de o parte, de pre-siunea electoratului, pe de alta. În politi-ca internã predominã interesele clicii ca-re guverneazã, oricare ar fi ea, pe un fondde penurie generalizatã ºi maximalizatã.Unde se poate face realmente ceva, fãrãsã depinzi atît de direct ºi de insuportabilde mecanismele odioase ale acestei lumiparalele de cinici jucãtori este spaþiul(virtual, deocamdatã) al interesului pu-blic care iese de sub – ori nu intrã sub –incidenþa politicului. Un exemplu rãmî-ne Alianþa Civicã. Printr-o mutare inte-l i g entã, dupã unele ezitãri, AnaBlandiana a pãstrat acest organism înafara jocului politic parlamentar. Bilan-þul dupã un deceniu este cã AlianþaCivicã a dat un preºedinte României, aratat un altul, a fost prezentã la mariledezbateri ºi a avut puncte de vedere pro-prii, cîteodatã memorabile, în toate dile-mele esenþiale ale momentului. Cît des-pre Ana Blandiana însãºi, statura ei aieºit mai puþin „ºifonatã” din confruntã-rile decadei, într-un context ultracoroziv,care a veºtejit multe glorii naþionale detot felul.

A m mai scris-o ºi o mai susþin o datã:un forum civic dincolo de orice segrega-re etnicã (realã ori imaginatã) este inova-þia de care Ardealul pare sã aibã nevoie înacest moment. ªi nici mãcar un singurasemenea for, ci mai multe, felurite, ca-pabile sã anime benefic o societate preao b iºnuitã sã asiste pasiv – cînd nu prindramatice rãbufniri – la propria-i spoliereºi minþire.

Ardealul nu este o entitateorganicã, ci un mãnunchide þãriDar fiindcã tot vorbim cu toþii despreArdeal de parcã prin aceastã entitate geo-grafico-istoricã s-ar înþelege, irevocabil,unul ºi acelaºi lucru, sã-mi fie îngãduit sãrem arc cã în legãturã cu aceasta sînt ne-cesare unele precizãri. Cînd vorbim astãzidespre Transilvania avem în vedere undecupaj care încadreazã mai multe reali-tãþi istorice. Transilvania noastrã contem-po ranã cuprinde nu doar Transilvania is-toricã, ci ºi aºa-numitul Partium. Bana-tul, zona Mureºului inferior (Aradul),Biho rul, Sãlajul, Sãtmarul ºi Ma ra mu re-ºul n-au fost în trecut subsumate admi-nistrativ Transilvaniei. Cel puþin în epocamodernã, diferenþele de statut social din-tre – sã zicem – românii din Transilvaniais toricã ºi cei din Banat ori CîmpiaAradului au fost notabile, cei din urmãbucurîndu-se de mai multe drepturi ºiscãpînd mai devreme din iobãgie.

Pentru înþelegerea corectã a actualei si-tuaþii trebuie însã luate în considerare ºiparticularismele pe care le implicãTransilvania istoricã însãºi. „Secþio-nalismul” – teoria istoricã a americanu-lui Jackson Turner – s-ar aplica cu succesºi aici, chiar dacã, timizi ori în necu-noºtinþã de cauzã, istoricii români ºim aghiari ezitã deopotrivã sã o facã.Specificitãþile zonale se cuvin marcate cîtmai precis, dacã vrem sã înþelegem cevad in co nfiguraþia Ardealului nostru.Într-un fel au evoluat comunitãþile dinÞara Bîrsei, într-altul cele din Haþeg oriMaramureº. (Am dat aceste exemple pen-

tru cã despre aceste „þãri” existã deja mo-nografii istorice). Fiecare dintre ele pre-zintã cîte un tip de convieþuire interetnicãºi pe studiul lor se poate întemeia o abor-dare care nu ar dori sã ignore rãdãcinilecreatoare de configuraþii sociale particu-lare, ca ºi de reprezentãri specifice aleunei etnii despre celelalte. Þara Secuilor,Þ ara Oaºului, Banatul sînt alte cazuri ca-re, investigate parþial sau din unghiuriunilaterale, ar merita mãcar o discuþie lao generaþie.

Încã nu avem o asemenea istorie aTransilvaniei – în înþelesul larg acordatastãzi termenului – ºi nici nu pare cinevad ispus sã preia iniþiativa unui astfel deproiect elaborat. În opinia mea aceasta nueste doar o chestiune de bani. Atît politi-cienii români cît ºi cei maghiari preferãca în discursul lor sã ignore realitatea lacare mã refer, manipulînd conºtiinþeleprin referiri în bloc la un Ardeal imaginar,construit pe propria lor ignoranþã (realãori simulatã). Se crede, pesemne, cãeviden þierea diferenþelor zonale vine încontradicþie cu ideea unitãþii româneºtio ri cã, pentru o Transilvanie maghiarã,este inconfortabilã realitatea unor zone(precum Haþegul, Fãgãraºul ori Mara mu-re  ºul) unde prezenþa româneascã poate fidoveditã documentar de timpuriu ºi con-sistent.

Alte „Românii”A ceasta nu este, desigur, doar problemaArdealului. Încã Dimitrie Cantemir înDescriptio Moldaviae, în prima parte asecolul al XVIII-lea, atrãgea atenþia asupraexistenþei în Moldova a mai multor „þãri”cu o autonomie marcatã (precum Fãlciu,Tigheciu, Vrancea). Moldova medievalã acunoscut chiar o organizare de stat carem arca prezenþa, în interiorul ei, a douãregiuni conduse de cîte un „guvernator”(mare vornic), anume Þara de Sus ºi Þarade Jos. În acelaºi fel, Þara Româneascã ainclus bãnia Olteniei, condusã de un ban,mare boier subordonat direct domnitoru-lui, administratã autonom în raport curestul statului. ªi în Moldova, ca ºi în ÞaraR omâneascã se pot însã descoperi – fãrãprea mult efort – entitãþi resorbite în ma-rele tot, însã care ºi-au pãstrat (adeseoripînã în zilele noastre) particularismele.Oricine trãieºte în România intuieºte cevor sã spunã denumiri ca Bucovina,Herþa, Þara Vrancei, Dobrogea º.a. Cînds-au unificat cu România, la 1918, nu toþibucovinenii au fost de pãrere cã acest eve-niment trebuie sã se petreacã în oricecondiþii, aºa încît, atunci cînd D. Gusti ap rogramat la institutul sãu ciclul de con-ferinþe dedicate Co nstituþiei din 1923,unii dintre conferenþiari au mai pomenitîncã despre aceasta. Nici românii ardelenin- au cãzut cu toþii de acord cã unirea cuVechiul Regat trebuie sã aibã loc fãrã ne-gocieri, dovadã, printre altele, o asprãscrisoare trimisã din Franþa de TraianVuia unui prieten din þarã, pînã de curîndineditã. Ceea ce nu a sãvîrºit, cu graba luide a aduce provinciile la un numitor co-m un, statul român interbelic, a aprofun-dat regimul comunist, vreme de cincizecide ani. Nivelãrii în numele internaþiona-lismului proletar i-a urmat curînd nivela-rea în numele interesului naþional. Iaratunci cînd, în publicistica lui, OctavianPaler îi dispreþuieºte pe europeniºtii ro-mâni spunînd cã nu poþi fi european denicãieri, eu mã gîndesc cã, la fel de bine

poþi pune aceeaºi problemã ºi la o altãscarã a problematicii identitare, neputîndfi nici român de nicãieri.

Datoritã acestui trecut istoric al nostrual tuturor nu vãd de ce o asemenea discu-þie ar trebui sã neliniºteascã spiritele ne-inflamate ºi nemînate de vreun interess ubmers. Autonomiile administrative,mai marcate sau nu, au funcþionat în tre-cutul nostru ºi încã mai pot funcþiona, cuatît mai mult cu cît fundalul oferit detrendul globalizãrii este, totodatã, ºi unulal regionalizãrii. Reconsiderarea tradiþii-lor locale poate oferi o bazã consistentã(sau mãcar niºte repere) oricãrui proiectinteresat în flexibilizarea – pusã în folo-sul cetãþenilor, indiferent de etnie ºi cul-turã ori religie – a structurilor stataleex istente. Trecutul nu trebuie în nici uncaz reprodus, dar nici nu l-aº ignora întruto tul. Nu aº înfiera prea tare, aºa cum segrãbeºte sã o facã Marius Cosmeanu, peaceia dintre noi care, dispuºi sã discute,nu întrezãresc încã soluþiile. Ele, iatã, nusînt deloc nici numai unele, ºi nici evi-dente.

Felurite moduri de a gîndiromâneºteÎ n acest punct al discuþiei, voi face cîtevasuccinte consideraþiuni despre gîndireadominantã la nivelul comunitãþii româ-neºti. Se face mult caz de distincþia pers-pectivei balcanice ºi europene asupravieþii. Una ar fi cea a miticilor – neserioºi,corupþi, friabili în tot ce întreprind –, cea-laltã i-ar caracteriza pe românii ardeleni(sobri, morali ºi trainici în asumarea pro-iectelor proprii). Mã declar întrucîtvasceptic în privinþa acestei demarcaþii. Nucred cã putem în mod serios folosi meta-forele literare ale lui Caragiale în loculunor conceptualizãri necesare.

A stfel, cred cã, de fapt, cele douãRomânii – aici folosesc noþiunea deRomânia pentru a desemna colectivitatearomâneascã, ºi nu statul – nu sînt cea desorginte balcanicã (Muntenia ºi Moldova)º i cea, sã-i zicem, post-austroungarã( Partium, Transilvania istoricã, Bu co-vina). Nu sînt nici mãcar cea tradiþionalãºi cea modernã, cum crede A. Marino (învolumul Po liticã ºi culturã, Iaºi, Polirom,1997). Aºadar, tipurile româneºti de com-portament nu le vãd depinzînd nici deg raniþele statal-culturale de odinioarã,nici de gradul de urbanizare. Cercetãrimai recente aratã cã, în marea ei majori-tate, elita intelectualã ardeleneascã nu aavut o origine socialã modestã, ea aparþi-nînd micii nobilimi, preoþimii, ori þãrãni-mii înstãrite. Or, marea majoritate a po-pulaþiei româneºti era, mãcar pînã la mij-locul secolului XIX, o populaþie sãteascã,o rtodoxã ori greco-catolicã s ãracã.Distanþa dintre bunicii sau strãbuniciiþãrani ºi noi este, mi se pare, la fel de mi-cã în Transilvania contemporanã, printrero m âni, ca ºi dincolo de munþi, înM untenia ºi Moldova. Din acest punct devedere, România este mai omogenã decîtne-am aºtepta, iar orizontul rural popu-leazã imaginarul urban nu doar prin car-tierele celor sosiþi la oraº o datã cu indus-trializarea. Modele „ruraliste” umplu ori-zontul cultural al tuturor românilor, de laAlecsandri ºi Kogãlniceanu (în Moldova)la þãrãncuþele lui N. Grigorescu (ÞaraRomâneascã) ori la Coºbuc, Goga ºi IoanAlexandru. Sãmãnãtorismul, poporanis-

mul, gîndirismul, legionarismul s-au fã-cut ºi au apãrut cu consistente contribuþiiardelene, dar, lucru de subliniat, în per-fectã cooperare cu lideri culturali din ve-chiul regat (i-am numit pe Iorga,N echifor Crainic º i , dacã vreþi, NaeIonescu).

Teza mea este deci cã Româniile carecoexistã sunt: una, majoritarã, care conti-nuã sã fie profund ancoratã în logica ºi ri-tualurile de clan ancestral, o logicã tribalã(m anifestatã uneori pînã la nivelul ven-dettei ºi al tãcerii de tip mafiot, o merta);ºi o alta, modernã, care a descoperit indi-vidualismul burghez ºi raþionalitatea car-tezianã, care îºi descoperã cu greu dru-mul cãtre ieºirea din ambianþa originarã,cãutînd sã construiascã un alt tip de soli-daritate. Sigur cã la apariþia celei din ur-mã au contribuit contactele vestului ro-m ânes c cu Europa Centralã ºiOccidentalã, ºi fireºte cã tipul de existenþãal celeilalte Românii, a obºtilor ancestra-le, poate fi regãsit ºi în Balcani. Dar credcã explicaþia acestor mentalitãþi în coliziu-ne ar trebui sã înceapã de la acest stadiu,mai profund, ºi nu de la circumstanþe is-torice care, privite în durata lungã, aparca efemere.

ªansa Transilvaniei – ºi, o datã cu ea, aîntregii Românii, atît de unitarã în strã-funduri – ar fi ca spiritul individualist, li-beral, democrat de tip modern sã se con-solideze ºi sã devinã mai prezent în arenapublicã (mass-media, activism civic oripo litic). Altminteri trecutul va continua sãînghitã viitorul, clientelismul (nepotism,spirit de rubedenie, relaþiile, pilele), lea-dership-ul de tip charismatic, politicia-nismul ºi poliþianismul vor sugruma în-sãºi ideea de meritocraþie ºi de concuren-þã loialã, de libertate ºi democraþie.

Ce spun voturileUn ultim cuvînt. Pentru Molnár Gusztáv –atît în studiul Problema transilvanã înnoul context politic (apãrut în volumulPro b lema transilvanã, Iaºi, Polirom,1998), cît ºi în Geo grafie electoralã în 21de teze (Provincia, nr. 1) –, votul transil-vãnenilor este un argument în favoareaideii cã existã un Ardeal politic clar diferitde res tul României. Eu nu împãrtãºescacest punct de vedere. Dacã se vor consi-dera voturile exprimate de cetãþeni în di-feri tele zone ale Transilvaniei, se vor vedeadife ren þele de la un judeþ la altul. Ceea cepentru Molnár Gusztáv este dãtãtor desperanþe politice, pentru mine este pro-miþãtor în plan civic. Eu cred cã voturileardelenilor în ultimii zece ani indicã po-ten þialul pe care oamenii de aici îl au pen-tru construirea unui nou spaþiu civic, du-pã reguli europene, democratice ale jocu-lui. Dacã acest spaþiu îºi va configura pînãla urmã actorii – instituþionali ori indivi-duali – rãmîne de vãzut, fiindcã prea sîntm ulte obstacolele (sistemul de joc cu za-ruri mãsluite, practicat pe scarã largã,mentalitãþile tribale ºi de clan dominante,un anume pesimism datorat penuriei ºiabuzurilor îndelungate, teama de noi li-deri înºelãtori etc.). Poate cã starea de spi-ri t despre care vorbesc statisticile alegeri-lor d in ultima decadã va naºte ceva nou înplan politic sau poate cã, dimpotrivã, doarcivismul ºi modurile lui de manifestare sevor dinamiza ºi diversifica. Dar poate cãistoria care stã sã se nascã ne va da tutu-ror dreptate ori ne va infirma pe toþi. Sãmai vedem!

Ovidiu PECICAN

Partid transetnic sau forum civic?

E xistã o diferenþã între a vorbi despreasemãnãrile ºi apropierile dintre li-

teraturile etniilor transilvane. Asemãnãripot exista: în planul temelor, al tipologii-lor umane ºi mentalitãþilor reflectate, alstructurilor retorice, al curentelor de ideicare marcheazã literatura – nu în ultimulrînd, în ceea ce priveºte sursele de inspi-raþie (reprezentate, în bunã mãsurã, în-cepînd din secolul al XVIII-lea, pentrumaghiari, saºi, ºvabi sau români deopo-trivã, de literatura germanã). Dar asemã-nãrile nu reprezintã în mod necesar o ba-z ã pentru apropiere, pentru un sentimental apartenenþei comune, al solidaritãþii.Mai mult decît atît, uneori tocmai asemã-nãrile sînt cele care despart cel mai dras-tic culturile. De exemplu: principalele et-ni i ale provinciei sînt fiecare în parte ob-sedate de cultivarea propriei identitãþi ºiadeseori fac acest lucru cu mijloace ase-m ãnãtoare ºi în maniere asemãnãtoare,

dar rezultatul final al acestor procese ana-logice este o accentuare a barierelor cul-turale ºi etnice.

De fapt asemenea evoluþii nu singulari-zeazã Transilvania. În întreaga zonã aEuropei Centrale, de Est sau balcaniceexistã asemãnãri tematice, intelectuale,retorice între literaturile naþionale, prove-nite în general din faptul cã, în efortul lorde modernizare, toate acestea se rapor-teazã la Epoca Luminilor, la romantismulsau modernismul occidental. Dar exis-ten þa unui model comun nu contribuiedeloc la crearea unor relaþii directe, ori-z ontale, între aceste literaturi – fapt simp-tomatic, de altfel, pentru societãþile ºi cul-turile acestor zone, considerate în ansam-blul lor.

Pentru a avansa în înþelegerea chestiu-ni i, aº pleca de la o consideraþie a unchiu-lui meu, Caius Teodorescu (despre carevã puteþi uºor da seama cã este ºi naºulm eu de botez…), care nu este doar un is-toric specializat în Transilvania, ci ºi unuldintre intelectualii ardeleni cei mai tole-ranþi ºi „ecumenici” din cîþi cunosc. Elconstata cã relaþiile dintre etniile provin-c iei noastre, în special dintre maghiari ºiromâni, sînt mult mai încordate în oraºe-le universitare, cu semnificaþie culturalãpentru ambele pãrþi – în special în Cluj,dar ºi în Tîrgu-Mureº – ºi mult mai rela-

xate în oraºele care au mai degrabã o tra-diþie comercialã sau, în epocile mai noi,industrialã – vezi Timiºoara sau Braºovul.Una dintre explicaþiile posibile este cã in-telectualii ardeleni, educaþi, printr-o tra-diþie multisecularã, în spiritul militantis-mului naþional ºi al competiþiei interetni-ce, vor acþiona, ori de cîte ori se vor aflaîntr-o poziþie dominantã, pentru a menþi-ne ºi accentua tensiunile. Existã, aº spu-ne, dezvoltînd ideea, o relaþie aproape di-rectã între puterea intelectualilor în ca-d rul fiecãrei etnii în parte ºi existenþaunei abordãri confrontaþionale a relaþiilorinteretnice. Literatura reprezintã un ele-m ent important al acestui proces de auto-leg i t im are al intelectualilor ardeleni.Faptul cã literatura joacã încã un rol esen-þial în autoreprezentarea identitãþii ma-ghiarilor ºi românilor din Transilvaniaprovine nu doar din faptul cã aceasta estelegatã de limbã – diferenþiatorul „ontolo-gic” – ci ºi din faptul cã ambele etnii în-treþin ideologii ale „protejãrii identitãþii”care privilegiazã, inevitabil, literatura.

Dacã ar fi sã trag concluziile afirmaþii-lor mele de pînã aici, ar trebui ca eu, poetºi prozator, sã susþin cã literatura trebuieretrasã din centrul conºtiinþei identitare,dacã vrem cu adevãrat ca etniile transilva-ne sã poatã întreþine un dialog construc-ti v. O soluþie mai moderatã ar fi, însã,

 aceea de a reconsidera însuºi conceptulno stru de „literaturã”. Faptul cã literaturaeste în mod natural legatã de unicitateasunetelor, a nuanþelor semantice, a mor-fologiei ºi sintaxei unei limbi nu devinede la sine ºi în mod necesar o expresiepateticã a „singurãtãþii metafizice” a unuipopor decît cu aportul unei filozofii/ideo-lo gii etno-centrice. ªi trebuie sã spun cã,d in punctul meu de vedere, între etnicis-m ul „rãu”, care face ierarhii rasiale, ºi cel„bun”, care acceptã cã toate identitãþilesînt egal de îndreptãþite în absolut ºi toc-mai de aceea incomunicabile, distincþiaeste, în fapt, foarte slabã. Obsesia „singu-rãtãþii metafizice” genereazã – în mod ne-cesar, îndrãznesc sã spun – o anxietatecare se poate traduce uºor în discrimina-re ºi agresivitate. Dar, în momentul în ca-re caracterul diferenþial al limbilor, pe ca-re trebuie sã-l acceptãm ca pe o evidenþãempiricã, nu mai este automat interpretatîn termeni metafizici (spirituali, teolo-gici), existã ºansa de a scãpa de misiunea„agitatoricã” a literaturii. În aceste noicondiþii, diferenþele lingvistice ºi culturalen-ar mai fi exploatate exclusiv sau pre-ponderent ca niºte mijloace de producerea identitãþii ºi diferenþei, ci ar putea fiînþelese, mãcar în principiu, tendenþial,ca posibilitãþi ºi ºanse oferite ambelor et-nii, de lãrgire a comprehensiunii.

Pe de altã parte, trebuie spus cã teoriarelaþiei „indisolubilã” dintre literaturã ºilimbã ºi a imposibilitãþii traducerilor þinenu de „realitatea obiectivã”, ci de istoriaideilor. O anumitã direcþie a modernis-m ului este aceea care a absolutizat „lim-ba”, fãcînd din aceasta alfa ºi omega ex-perienþei poetice. Dar literatura a fostconsideratã, într-o tradiþie luministã carese perpetueazã pînã astãzi, un vehicul alideilor ºi al experienþelor emoþionale uni-versalizabile. Existã, de asemenea, o dife-renþã marcatã între poezia care se con-centreazã asupra „limbii” ºi aceea carevorbeºte, mai subtil, despre „limbaj”,p ropunîndu-ºi sã exploreze nu incomu-nicabilitatea unei limbi ci diversitatea fe-nomenelor de comunicare posibile în ºiprin limbajul natural.

Î n concluzie, aº spune cã, în legãturãcu posibilitatea descrierii unui specifictransetnic al Ardealului, literatura a re-prezentat, în mod tradiþional, unul dintrecele mai importante obstacole, dar cãaceasta nu se datoreazã esenþei sale (ca-re, în opinia mea, nici nu existã), ci mo-dului în care ea a fost instrumentatã deideologiile etnico-estetice ale „singurãtãþiiºi suferinþei metafizice”. În perspectivã,îns ã, strategiile expresive/explorative/imaginative pe care le asociem cu litera-tura pot reprezenta o ºansã de comunica-re, atît prin efortul de înþelegere a celuilaltpe care l-ar putea face poeþii vii, cît ºi prinefortul nostru de a reinterpreta, dintr-operspectivã mai tolerantã, mai de-provin-cializatã, operele poeþilor morþi care auc întat Provincia noastrã.

7

Caius DOBRESCU

„Literatura transilvanã” ºi viitorul

S chimbarea care se contureazã a avealoc dupã alegerile din noiembrie re-

prezintã, fãrã îndoialã, o provocare mobi-lizatoare a imaginaþiei strategice pentrutoþi cei care doresc sã gîndeascã viitorulpolitic al României ºi într-o perspectivã demai lungã duratã. Un astfel de demers în-cearcã ºi Gabriel Andreescu în articolulsãu A legerile locale ºi definirea unui altjoc politic (Provincia nr. 3), atunci cîndvorbeºte de „compromisul politic dintoamnã”, respectiv de o coaliþie guverna-mentalã condusã de PDSR, care (pe lîngãPNL) sã cuprindã ºi UDMR, ºi care astfelar fi îndeajuns de „coloratã” pentru „afuncþiona ca un atractor de resurse, ca unteren de dialog, de control reciproc, de ca-pital de imagine, de asumare de respon-sabilitãþi”. Pe de o parte, formarea uneiastfel de coaliþii ar semnala „maturitateade reprezentare” a UDMR, pe de altã par-te, ar face dovada unui anumit grad de„maturitate a unei societãþi multicultura-le cum este cea din România”. Ceea ce arînsemna o cotiturã fundamentalã – spu-ne Andreescu – pentru cã dacã UDMR „vareuºi sã convingã ºi urmãtoarea coaliþiemajoritarã cã acesta este locul ei, atunciînseamnã cã a reuºit sã defineascã ºi pen-tru comunitatea maghiarã ºi pentru so-c ietatea româneascã proiectul unei altefaze istorice.”

În esenþã, autorul îºi construieºte ra-þionamentul strategic pe douã argumen-te. Primul, cã UDMR a dat dovadã în ulti-

m ii zece ani de un înalt grad de stabilitate,s tab i l itate fundamentatã pe pãstrareaunitãþii electoratului propriu, electorat pecare se poate conta în orice condiþii. Celde-al doilea argument e cã în cazul oricã-rui partid etnic reprezentînd o minoritateºi care îºi asumã responsabilitatea guver-nãrii, existã un model european de ur-mat: modelul suedez din Finlanda.

Numai cã împotriva ambelor argumen-te pot fi aduse obiecþii serioase. Sta bi-l i tatea electoratului UDMR este tratatã deAndreescu – deºi nu o spune – ca putîndfi compatibilã cu orice iniþiativã politicã.Lucrurile însã nu stau aºa, chiar dacã înmedia de limba românã aceastã opinieeste una deja generalizatã, rezultatele ale-gerilor demonstrînd acest fapt. La o anali-z ã mai nuanþatã a rezultatelor obþinute deUDMR la alegerile locale, concluziile for-mulate pot fi cu totul altele. În cîtevaoraºe mai mari, îndeosebi acolo unde po-ziþiile UDMR nu pãreau de altfel a fi ame-ninþate, a reieºit cã alegãtorii UDMR-uluinu se comportã ca „votanþi etnici”, ci camembri ai unei comunitãþi (civice) loca-le. Adicã: ei au cerut programe ºi imaginide viitor locale. Efectul acesta, în urmaparticipãrii la guvernare a UDMR, începesã se facã simþit ºi în opþiunile de la nivelnaþional. Constatarea lui Székely István(UDMR între douã alegeri, Provincia nr.5) cum cã „în decursul participãrii la gu-vernare, aprecierea UDMR de cãtre socie-tatea majoritarã s-a schimbat în esenþ㔺i ca urmare „interesele contrare cares-au relevat în domeniul relaþiilor interet-nice înseamnã pentru alegãtori din ce înce mai puþini factori mobilizatori” este fã-rã îndoialã corectã. O rezultantã (ºi) aacestui fapt este cã electoratul UDMR –deºi nu a renunþat la identitatea sa etnicã– nu se mai mulþumeºte cu un programconstruit pe „logica autoapãrãrii” ºi peimaginea de viitor construitã pe arhetipul

„cetãþii asediate”. Cu alte cuvinte, prinscãderea tensiunilor de naturã etnicã,„mesajul de autoapãrare” de pînã acumal Uniunii nu mai asigurã o forþã mobili-zatoare suficientã. Acest lucru ni-l aratãde altfel ºi sondajele, în care o pondere totmai mare o au problemele sociale ºi celeeconomice, probleme la care UDMR vatrebui sã gãseascã soluþii politice ferme.Rãspunsurile în schimb mai relevã ºi fap-tul cã opþiunile de bazã ale UDMR nu potfi dizolvate în orice formã de coaliþie sauparteneriat politic.

Nici paralela fãcutã cu Partidul PopularSuedez nu poate fi acceptatã. Partidulsue dezilor din Finlanda nu îi þine pe aceº-

tia uniþi în acelaºi fel în care o face UDMRcu maghiarii din Transilvania. PartidulPo pular Suedez este în primul rînd„watch dog-ul” sistemului bilingv de ab-so lutã verticalitate – votat ºi constituþio-nal – din Finlanda: el vegheazã ca siste-

m ul sã nu se deterioreze, iar dacã se dete-rioreazã, sã devinã perfectibil ºi adaptabilcondiþiilor sociale nou-apãrute. Pe de altãparte, participarea aproape neîntreruptãde dupã rãzboi în coaliþia guvernamentalãeste un rãspuns la intenþia declaratã cuconsecvenþã de societatea finlandezã, cãdoreºte sã aparþinã, prin Suedia, în pri-mul rînd lumii scandinave (societatea ro-m âneascã în schimb nu are o legãturãcentral-europeanã evidentã prin care sãrevendice o permanentã mediere ma-ghiarã).

De altfel, Partidul Popular Suedez estevotat doar de 70% din alegãtorii vorbitoride limbã suedezã, restul voturilor fiind

împãrþite între celelalte partide finlandeze,care aproape toate dispun de membri denaþionalitate suedezã, avînd secþii pentruaceºtia. Din aceastã cauzã, armonizareaintereselor suedeze nu are loc în interio-rul Partidului Popular Suedez, ci printr-un

corp special (neaparþinînd, însã, structuriide drept public) creat în acest scop, avînddenumirea Parlamentul Suedez dinFinlanda, ºi care poate acþiona ca grup depresiune în direcþia fiecãrui partid.

În spatele numeroaselor similitudinide suprafaþã între situaþia din Finlanda ºicea din România existã însã o deosebireesenþialã: cã Finlanda, în ceea ce priveºtecultura sa politicã, este o þarã mult maiomogenã decît România. Într-o societateînsã avînd o culturã politicã atît de diviza-tã ca cea româneascã, nu poate fi creat un„model consensualist” durabil, asemenicelui finlandez.

M o delul românesc al democraþiei„consensuale” sau „consociaþionale” estebineînþeles o chestiune mult mai cuprin-zãtoare decît problematica unei posibilestrategii a UDMR. Faptul însã cã nefunc-þionalitatea sistemului de partide româ-nesc sare în ochi, printre altele, tocmaidatoritã „problematicii UDMR”, este înschimb o evidenþã.

Despre posibilul model de democraþieromâneascã, care sã integreze sau sãtransforme ºi UDMR-ul, vom avea, fãrãîndoialã, ocazia sã mai polemizãm în pa-ginile Provinciei. Acum aº face însã refe-rire doar la felul în care se leagã acesta deproblema spaþiului public. Atitudinea ca-rac teristicã despre care scrie MariusC osmeanu în articolul sãu Post co-muniºti, dilematici, democraþi (Pro-vincia nr. 5), nu numai cã ocoleºte dez-baterea deschisã – în termeni sociologiciºi politologici – a „problemelor fierbinþi”,ci, contrar oricãrei productivitãþi stilisticea „discursului soft”, restrînge inclusivimaginaþia politicã, legitimînd astfel, înmod paradoxal ºi contrar oricãror intenþiireformiste ºi critice, starea actualã. Noiînsã tocmai acest lucru trebuie sã-l evi-tãm.

T r a d u c e r e d e M a r i u s C O S M E A N U

BAKK Miklós

Modele ºi alternative

Naum Gabo: Construcþie liniarã în spaþiu

A re fãrã îndoialã dreptate MariusCosmeanu cînd, în ultimul numãr al

revistei, vorbeºte despre o abordare soft aanaliºtilor români faþã de amplificareateoreticã a dezbaterilor despre construcþiaeuropeanã între Europa statelor naþiona-le, Europa statelor centralizate, a regiuni-lor ºi, mai dihai decît toate, Europa cetãþe-nilor. Sfioºenia în cauzã vine dintr-unanume tabu lung, din prestigiul statuluiuni tar ºi naþional întreþinut printr-o inten-sã propagandã care dã de înþeles cã în-treaga finalitate a istoriei românilor ºi atuturor celor trãitori alãturi de ei s-a pe-trecut doar pentru ca acest lucru sã se în-tîm p le ºi cã tot ceea ce ar fi sã se adaugepolitic de acum înainte ar fi o prezervare aunui status quo etern. Mie unuia îmi vinegreu sã cred cã am înþepenit în acest fel;ba chiar cred cã abia o politicã de acest fel,una de prezervare înþepenitã, pe vremuri ise spunea conservatoare, ar fi de naturãsã dea naºtere crizelor ºi rupturilor dra-matice. Abia abordãrile dinamice, abiadeschiderile de idei ºi dezbaterile într-unspaþiu public transparent ºi democraticpot face necesara trecere de la o politicã astatus quo-ului la una a construcþiei. Deacelaºi lucru este nevoie ºi în abordãrilede politici economice; ºi aici sînt de cãutatrãspunsuri ºi cãi concrete de ieºire din su-pravieþuirea economicã înspre dezvoltare.În cel dintîi caz pomenit, îmi pare evidentcã avem nevoie de politici care sã rãspun-dã la orice posibile alunecãri ale diferen-þierilor, ale alteritãþilor regionale dar ºi et-nice; dinspre potenþiale situãri confronta-þioniste înspre cele de cãutare a solidaritã-þi lor civice asumate liber. Cã acest lucrueste o realitate nu numai interetnicã darºi interregionalã o pot dovedi tensiunilepe care le are Italia de rezolvat între sud ºinord, sau Germania segregatã între „refe-giºti” ºi “redegiºti”. Aºa cum am mai spusºi cu altã ocazie, în România nu stãm alt-fe l . Care ar fi cãile de urmat? Soluþia estede gãsit în Statele Unite ale Europei: o en-ti tate larg federalizatã în care Europa devi-

ne mai ales un continent al cetãþenilor, aldiversitãþilor culturale, al alteritãþilor re-g ionale. Viitorul construcþiei europene ba-lanseazã între douã soluþii integraþionisteradical diferite cu toate cã susþin ºi una ºicealaltã „unirea” statelor europene. O so-luþie este cea a confederãrii, adicã a uniriiunor state naþionale ºi, pe cît cu putinþãsuverane, alta este aceea a federalismuluicare cere adîncirea construcþiei înspre re-giuni, subregiune, comune, cetãþeni.

Diferenþa între aceste douã moduri deabordare a construcþiei europene este ex-primatã cu limpezime*, fãrã abordãrisoft, de cãtre Jo Leinen, deputat înConsiliul Europei ºi preºedinte al UniuniiFederaliºtilor Europeni. Îi dau cuvîntul:

„Euforia primilor ani de dupã rãzboia fo st repede înãbuºitã de rapida sciziu-ne a continentului în Est ºi Vest. O uniu-n e politicã între statele europene, petermen scurt, devenise imposibilã. S-aales de aceea, în anii ’50, ca un surogat,dar ºi ca punct de pornire fezabil, uniu-nea economicã. Comunitatea Eco no mi-cã Europeanã (CEE), cu cele patru liber-tãþi ale ei – libera circulaþie a persoane-lor, libera decizie asupra stabilirii într-oþarã sau alta, libera circulaþie a mãrfu-rilor ºi libera circulaþie a capitalului –s- a dezvoltat mai departe, trecînd prinUn i unea Vamalã, Piaþa ComunãInternã ºi Moneda Comunã. Economicv orbind, marele spaþiu al UniuniiEuropene, cu 360 de milioane de locui-to ri, a devenit o unitate.

Acum, din nou, dar mai acut decîtn ic iodatã, se pune problema unitãþiipo litice a Europei. Aderarea a încã 12noi membri – printre care ºi România –e un fapt deja stabilit. Este doar o pro-blemã de timp, cînd aceste þãri vor de-ven i membri formali. Pentru o Europã acelor 27 de state membre se pune pro-b lema arhitecturii acestei construcþii.Î ncã din anii de dupã rãzboi existã înacest sens douã concepþii diferite: pe deo parte viziunea despre o Europã a sta-telor naþionale, foarte puternic apãratãde cãtre Charles de Gaulle ºi MargaretThatcher; pe de altã parte ideea unei fe-deraþii europene, care are un sprijinputernic din partea statelor Benelux,din Germania ºi din Italia. Dezbateriledin tre adepþii confederaþiei ºi cei ai fe-deraþiei dureazã ºi azi.”

Iatã aºadar cã drumul spre unitateaeuropeanã nu este nicidecum atît de clar

desenat cum apare adesea în mass-mediaautohtonã. Aceasta nu explicã oamenilorexact în ce constã, bunãoarã, strategia so-cial-democraþiei europene, adeptã a fede-ralismului, ºi aceea a dreptei tradiþionalecare înclinã mai degrabã spre confedera-þie. Partidele româneºti au cu atît mai pu-þin acest interes, mai ales cele care se re-vendicã social-democrate, cum ar fi sã fiecazul PDSR ºi al lui Ion Iliescu. Nu estem ai puþin adevãrat cã nici democraþii luiPetre Roman ºi nici cei din partidul luiTeodor Meleºcanu nu par deloc interesaþisã aibã o poziþie publicã în aceastã ches-tiune, m enþinînd spaþiul public înignoran þã faþã de propriul sãu viitor. Dealtfel, poziþia domnului Jo Leinen diferãfundamental ºi ca mod de argumentare anecesitãþii federalismului în arhitecturaviitoarei Europe faþã de social-democraþiiromâni, adepþii statului naþional ºi unitarcare, prin acest mod de abordare, seapropie mai degrabã de hinterlandulideologic al dreptei conservatoare.

„Dar pare tot mai clar cã federalis-mul prezintã mult mai multe avantajedec ît n aþionalismul, ºi fireºte ºi maimulte decît centralismul.

Într-o Europã a statelor naþionale( co n federaþia), fiecare þarã ar urma sãdispunã de drept de veto. Este o concep-þie care suferã din cauza lipsei de efici-en  þã. Apare obligaþia de a cãuta perma-nent cel mai mic numitor comun. Apareaproape-imposibilitatea de a progresaîn rezolvarea cu adevãrat a probleme-lo r. Înþelegerea ºi tratatele interguver-namentale sînt foarte puþin democrati-ce, tratativele de acest fel – dupã uzan-þele diplomatice – avînd loc în spateleuºilor închise, nici parlamentele, nicicetãþenii nedispunînd de nici un fel dedrept consultativ sau de co-modelare înaceste discuþii. Este o metodã în cadrulcãreia se vor impune totdeauna þãrilemari în detrimentul celor mici.

Federalismul în schimb este un sistemflexibil care tinde sã distribuie exercita-rea puterii pe planuri diferite. Baza co-laborãrii nu este jocul de forþã dintrestatele naþionale ci relaþiile clare, regle-men tate juridic prin tratate ºi, în ulti-mã instanþã, printr-o Constituþie euro-peanã. Structurile federale permit alo-carea de competenþe tocmai în acelp lan, unde exercitarea lor sã aibã sens:dec iziile mari sã fie luate pe plan euro-pean, planul naþional, regional sau lo-

cal dispunînd însã, fiecare în parte, deto t mai multe planuri descentralizate.Pretutindeni în Europa se creeazã re-giuni, care decid din proprie competen-þã în anumite probleme, de la culturã ºieducaþie ºi pînã la problemele dezvoltã-ri i economice ºi ale infrastructurii.Lumea modernã, dar ºi contribuþia ce-tãþenilor, vor impune descentralizareafo stelor structuri centralizate.

Descentralizarea ºi autonomia limi-tatã sînt, în rîndul lor, ºi o concepþie via-b ilã împotriva tendinþelor separatiste.Atît în Europa de vest cît ºi în Europa deest, separatismul cel mai puternic se gã-seºte acolo unde structurile centralistecauzeazã suprimarea unor unitãþi cul-turale, sociale sau economice. Elveþia,Austria ºi Republica Federalã Germanãdemonstreazã în mod impresionantcum concepþiile federaliste permit di-versitatea, fãrã sã ºtirbeascã unitatea.

Federalismul este o concepþie viabilãpentru construcþia internã a multor sta-te din Europa, dar ºi pentru arhitecturaUn iunii Europene însãºi. Suveranitatean u se va pierde în procesul unificãriieuropene.”

O abordare de acest fel pretinde ºi o altãtrecere majorã în modul de construcþie co-munitarã, ºi anume de la o Europã cons-truitã pe cale diplomaticã, prin încheiereaunor tratate în dosul uºilor închise, la oconstrucþie democraticã, de tip parlamen-tar, prin consultarea directã a cetãþeanului.Acest lucru este extrem de important deoa-rece în cele mai avansate þãri din punct devedere mental-politic, Benelux, Germania,abia puþin peste 30% dintre cetãþeni seconsiderã cetãþeni europeni, marea majo-ritate sînt ºi cred despre ei cã aparþin(doar) þãrii în care s-au nãscut. Prin urma-re, ideea europeanã este încã un constructideatic care nu a pãtruns în viaþa oameni-lor ºi nici nu are mari sorþi de izbîndã atîtatimp cît Europa unitã rãmîne o construcþiemai ales diplomaticã ºi mai puþin una di-rect parlamentarã. O idee interesantã a cu-rentului federalist european are în vederelansarea unei miºcãri largi constituþionalecare sã aibã în vedere elaborarea uneiConstituþii europene în care drepturile ºilibertãþile cetãþeanului european sã-ºi gã-seascã o expresie diferitã ºi supremã în ra-po rt cu statutul sãu în subsidiaritate.Aceastã miºcare constituþionalã poate an-g rena cu sine ºi un model contractualistparticipativ direct avînd ca model demo-

craþia helveticã în care subiectul federaþieieuropene sã aibã drept de petiþionare prinsemnãturi care sã declanºeze referendu-muri obligatorii. Aceastã discuþie, din cîteºtiu, se poartã în jurul cifrei de 1% iniþiati-vã petiþionalã din trei state membre. O altãidee cu valoare direct-participativã intere-santã este ºi aceea a creãrii unei funcþii depreºedinte federal al Euro pei care sã fieales prin sufragiu direct. Aceas tã idee ex-trem de eficace în vederea tocmai a creºte-rii acestei conºtiinþe civice pan-europeneeste, din pãcate, contracaratã de miºcãrileopuse, în care un rol important îl joacã ge-lozia statalã a subiecþilor Uniunii.

În tot cazul, un lucru îmi pare cã ar tre-bui limpezit în concomitenþã cu aceastãcreare a unui public space transilvanmenit, în viziunea lui Molnár Gusztáv, „sãaducã în relaþie de comunicare, sã lege în-tre ele cele douã lumi separate, maghiarãºi românã” într-un anume ceva „transet-nic ºi postnaþional” (Provincia, nr. 5).Acest anume ceva nu poate fi decît Europacetãþeanului, a federaþiei, a provinciilor ºiregiunilor în care unitatea europeanã (ºi atuturor subiecþilor acesteia, adicã þãri, re-giuni, subregiuni, comune) se dobîndeºteîn derularea de zi cu zi a celor douã po-veºti ale construcþiei comunitare care auastãzi consistenþa unei mitogeneze neºtiu-te: extinderea ºi/sau aprofundarea ei.Euroscepticismul se (poate) naºte, para-doxal, din chiar cunoaºterea în amãnunþi-me a dificultãþilor celor douã saga, din si-tuãrile problematice ºi din evaluarea ris-curilor posibile. Prin urmare ce va fi Euro-pa de mîine? Federaþie sau confederaþie.Va prevala extinderea sau aprofundarea aceea ce existã deja? Este preferabilã inte-grarea rapidã a sud-estului balcanic saurespectarea strictã a punctelor acorduluide la Copenhaga din partea subiecþiloraderãrii?

Dincolo de toate aceste întrebãri, unlucru îmi pare sigur: abordarea optimistãîn cunoºtinþã de cauzã îmi pare a fi ceeace trebuie sã avem în vedere în acest de-mers de creare a unui spaþiu public res-ponsabil ºi informat în aceastã parte dinviitoarea lume europeanã.

* Federalism versus separatism în broºuraEuropa 2000. Contribuþii la dezbaterile des-pre destinul Europei, comunicare prezentatãla Timiºoara, în 27-29 august 1999, organizatãde cãtre Uniunea Europeanã Ba nat dinR o mânia (UEBR) ºi Fundaþia Friedrich Ebert,r eprezentanþa pentru România

C e aºtept din partea Provinciei? De ceconsider cã este o bunã iniþiativã acest

experiment? ªi, eventual, pe ce anumecontez din partea celui de-al doilea sau,poate, al treilea filon al Hinterlandului aºa-numitei elite? De ce sînt nerãbdãtor ºi ceanume aº considera mai eficient? Iatã …

Noi, cei aflaþi nu numai în sens geogra-fic la margini, în Secuime, am spus demai multe ori: reproºãm intelectualitãþiidin România ºi celei mai restrînse, dinTransilvania, cã nu este capabilã cã creezeun forum ºi un mediu care sã determineobiectul ºi domeniile cercetãrii viitoruluiregional, transilvan, ºi în care sã se desfã-ºoare dezbaterile teoretice de specialitate.N u intenþionez acum sã deschid o discu-þie privind aceastã alcãtuire ºi nici sã mãrefer la sensul în care existã (id)entitatesecuiascã, dar aº vrea sã se interpretezeca semn al cãutãrii unui loc în proiectul–

Provincia faptul cã aceastã regiune dis-pune de succese economice însemnate ºidepãºeºte chiar dispoziþia pentru iniþiati-vã politicã a Bucureºtiului, a Clujului,eventual a Budapestei. Asta  este particula-ritatea economicã ºi de mentalitate a re-giunii, care meritã sã fie pusã în slujbacauzei. Dar, în acest scop trebuie sã se facã apel la Hinterlandul aºa-numitei eli-te, care în lectura mea înseamnã catego-ria independentã ºi existenþial de centrulsp iritual, ba chiar putînd sã reprezinte aldoilea sau al treilea filon al comunitãþiii ntelectuale (conform lui MolnárGusztáv), local fiind însã stegari ai spiri-tual itãþii „conducãtoare”, personalitãþidefinitorii, formatoare de opinii ale me-diei regionale ºi diriguitori ai administra-þiei. Ceea ce înseamnã atribuþiuni comu-nicaþionale.

Autorii/gînditorii Provinciei se plîng.Problematici, unele mai judicioase decît

altele, nu gãsesc ecoul corespunzãtor înmass-media din România. Deºi insistãasupra unor teme-tabu. ªi totuºi, sau to-tuºi nu…

Este îmbucurãtor cã s-a dat naºtereProvinciei ºi prin ea comunitãþii intelec-tuale. Timpul, mai exact faptul cã s-a gã-s it o instituþie ( Fundaþia pentru oSo c ietate Deschisã) care sã sprijine fi-nanciar iniþiativa, îºi vor aduce roadele.Dar ea poate sã rãmînã o iniþiativã profe-sionalã, cu caracter intern, fãrã sã devinãvreodatã, sau cine ºtie cînd, o miºcare.Dacã cei din colegiul redacþional ºi cola-boratorii permanenþi doresc într-adevãrceea ce Molnár Gusztáv a formulat în in-terviul sãu, atunci îi aºteaptã sarcini derînd. Ori rãmîn cercetãtori trãind cu spe-ranþa de a fi descoperiþi, sau vor da de lu-cru viitorilor sociologi, dacã Provinciadevine un fenomen de masã . Dacã, dincapul locului, asta se va întîmpla.

A m avut rezerve faþã de aceastã expre-sie, dar în cazul nostru folosirea ei estejustificatã. Persoana întîia plural înseam-nã cã, probabil, sîntem mai mulþi dispuºisã ne asumãm un rol în crearea spaþiuluipublic preconizat de Molnár Gusztáv, maiales în ce priveºte intermedierea. Ei (noi)nu þinem de nucleul comunitãþii intelec-tuale, iar de intelighenþia în sensul ei cla-sic ne deosebim prin faptul cã lucrãm înmass-media. Da, mã refer într-adevãr la opoliticã-media, la proiecte care creeazã omotivaþie pentru categoria noastrã – afec-tivã sau financiarã, dar în orice caz moti-vaþie.

Proiectul–Provincia trebuie sã fiecompletat. Cred cã lipseºte o strategie–media, o muncã de popularizare cu ca-racter de campanie, care în prima fazãapeleazã la publiciºti, gazetari, cãci prinintermediul lor ar putea sã ajungã ºi lapublicul mai larg. Atelierul spiritual alProvinciei trebuie sã descompunã mesa-jele pe niveluri comunicaþionale ºi chiarsã dezvolte canale. Asta numesc eu activi-tate de rînd, pe care atelierul este silit sã

o asume, dacã vrea sã creeze (ºi) o miº-care, nu numai un Centru Regional deStudii. Desigur, ºi convingerea elitei poli-tice ar putea constitui o parte a strategiei,deºi în eficienþa acesteia cred mai puþin.Fãrã sã fac calificãri, am impresia cã – înmod cameleonic – ea ºi-ar însuºi acestrol, dacã miºcarea începe sã devinã unfenomen de masã. Nu mi-ar plãcea ca in-termedierea sã fie încredinþatã hazardu-lui. Cãci fãrã pregãtirea „terenului”, pro-cesul receptãrii ar putea sã dureze chiarani în ºir. Iar în ce priveºte reforma socia-lã, nu cred în doctrina dezvo ltãrii fireºtiºi nu doresc sã asist cu braþele încruciºa-te la alte ºi alte eºecuri. Încep sã-mi pierdrãbdarea…

T R A D U C E R E D E F L O R I C A P E R I A N

Autorul activeazã de zece ani ca zia-rist- redactor. A participat la creareaun ui studio de televiziune ºi radio co-mercial, regional, ºi la întemeierea ado uã publicaþii sãptãmînale regiona-le. În prezent încearcã sã înfiinþeze oºco alã de jurnalisticã în Secuime, laOdorheiu Secuiesc.

8

SZÕKE László

Încep sã-mi pierd rãbdarea

Daniel VIGHI

Viitorul european între curaj ºi stagnare

A ncheta Provinciei despre „literaturaºi literaturile Transilvaniei” m-a fãcut

sã privesc cu mai mare curiozitate atitudi-nea scriitorilor maghiari faþã de transilva-nism ºi faþã de propria condiþie. Ob ser-vaþia la care am ajuns este cã sînt indife-renþi la înscrierea operei lor într-o cono-taþie regionalã. Modul evaziv în care aurãspuns îmi spune cã pe de o parte sîntnemulþumiþi cu statutul de rudã sãracã,iar pe de altã parte îi încearcã orgoliulapartenenþei la o literaturã maghiarã depretutindeni. Ei nu îºi declarã apartenen-þa la o culturã a Transilvaniei, la spiritultransilvan, nu îi preocupã acea „întrebu-in þare post-esteticã” a literaturii la caretrimitea Al. Cistelecan în argumentul dis-cuþiei. Dealtfel, scriitorii maghiari nu par-ticipã nici la funcþionarea instituþiilor

breslei, nu se mai înscriu în UniuneaScriitorilor sau în A so ciaþia ScriitorilorProfesioniºti d in România cu filiale ºi înmarile centre din Transilvania. Nici nuparticipã la dezbaterile ideologice sau es-tetice iniþiate de generaþiile mai noi sau laevenimentele culturale din spaþiul în caretrãiesc.

Am impresia, poate greºitã, cã aºteaptãrecuperarea din partea literaturii maghia-re, înþelegînd prin asta integrare institu-þionalã ºi recunoaºtere valoricã. Evidenteste însã cã refuzã acel patetism al cauzeimaghiare ºi provincialismul care-l impli-cã. Deosebit de limpede ºi lucid se expri-m ã în acest sens Ágoston Vilmos: „Pre-supun cã naþionalismul bazat pe izolarelocalã, introvertit, monopolizator îºi vap ierde susþinãtorii, pentru cã viaþa econo-m icã de astãzi nu se mai desfãºoarã în-tr-un cadru naþional închis. Deci, ma-ghiarimea din Transilvania ºi chiar majo-ritatea germanilor ar dori sã beneficiezede avantajele oferite de starea lor dualã ºinu prea îi intereseazã nici spiritualitateatransilvanã, nici promisiunile þãrii-ma-m ã. Maghiarii din Transilvania ºi-au datseama, de asemenea, cã emigrînd înUngaria din cetãþeni români de clasa ado ua devin cetãþeni maghiari de clasa a

doua. Din acest motiv tot mai mulþi în-cearcã sã obþinã ambele cetãþenii, iar da-cã se poate, chiar ºi trei, pentru a-ºi lãrgis paþiul de manevrã spiritual-material.Din legarea de glie nu pot trãi”. Deducemde aici cã intelectualitatea maghiarã numiliteazã pentru închiderea într-un spa-þiu comunitar transilvan, nici pentruUngaria Mare, ci ar prefera deschidereaeuropeanã, ar prefera sã aibã ºansa ger-manilor.

Ágoston Vilmos îi gãseºte mai degrabãpe intelectualii români în crizã decît pecei maghiari ºi comentariul sãu mi se pa-re demn de luat în seamã. Criza de conº-tiinþã pe care o atribuie intelectualilor ro-mâni el crede cã se datoreazã spulberãriimiturilor naþionale dupã 1990: „Miturilelegate de potenþialul economic superior,de suveranitatea naþionalã, de romantis-mul istoric s-au nãruit ºi românii s-autrez i t faþã în faþã cu crudul adevãr: mone-da s-a devalorizat, industria axatã pe eco-nomia militarizatã a devenit neconcuren-tã ºi nu pot cãlãtori fãrã vize decît celm ult la unguri, proclamaþi odinioarãduº mani. Aceasta este o traumã egalã cupierderea nu numai a Transilvaniei, ci aîntregii þãri”. Intelectualii români (dinTransilvania) ºi-ar cãuta, în aceste condi-

þi i , salvarea pe termen lung într-oTransilvanie comunitarã, în spiritultransilvan. Este sceptic, însã, cã „pe cea-laltã parte a baricadei” se va gãsi cores-pondentul maghiar. Nu ºtiu cît de corectães te traducerea, dar figura baricadei mis e pare nepotrivitã aici. Baricada are o co-notaþie revoluþionarã, presupune luptad intre douã forþe, este un mijloc al rãzbo-iului civil, al luptelor de stradã ºi nu credcã se potriveºte nici atunci cînd existã opolemicã sau o disputã între intelectuali.Cu atît mai puþin cînd cel puþin o partemiliteazã pentru „spiritul comunitar”.Dar nu asta e problema. Problema e dacãnoi, românii, recunoaºtem aceastã crizãde conºtiinþã. Dacã avem sentimentul cãam pierdut tot. Dacã nu aºteptãm cumvade la unguri sã fie purtãtorii noºtri de cu-vînt. E adevãrat, întreaga intelectualitateromâneascã s-a simþit vinovatã, dupã1990, pentru cã nu a rezistat activ comu-nismului ceauºist. A vãzut cã primii ac-tori politici sînt tot vechii comuniºti, ute-ciºti sau securiºti, cã idealurile democra-tice s e nãruie. De aceea unii au intrat înpoliticã, au înfiinþat asociaþii civice, s-aum anifestat pregnant în viaþa publicã. Cumai mult sau mai puþin folos.Intelectualii ardeleni au avut ºi au un ofîn plus: menþinerea unui centralism ex-cesiv ºi refuzul unei reforme profunde astatului. De asemenea, ei refuzã naþiona-lismul ºi propaganda antimaghiarã ca ºilu pta pentru anexarea politicã a

Transilvaniei prin diversiune de cãtre for-þe politice depãºite de vreme ºi care nu aunimic comun cu spiritul ardelean.Afirmarea unei identitãþi culturale regio-nale, în aceste condiþii, se face, într-ade-vãr, ºi din disperare, dar este, în acelaºitimp, un exerciþiu de integrare europea-nã. Rãspunsul meu îl urmeazã pe al luiKuncz Aladár, din iulie 1929, reluat înacelaºi numãr 4 al Provinciei: „O sarcinãurgentã a literaturii maghiare (ºi româ-ne, n.m. T. ª.) din Transilvania este adîn-cirea acestor contacte spirituale. Nu pen-tru atingerea unor obiective oportuniste,ci pur ºi simplu din cauza definirii la ni-vel mai înalt a menirii literare. ªi cum alt-cumva se pot pune în practicã aceste con-tacte literare decît prin europenismul însensul cel mai strict? Ce altceva este frazarostitã programatic: Transilvania este pa-tria mea, decît o tentativã de a pune înprac ticã ideea pan-europeanã într-unmod cît mai exact ºi mai mãsurabil.

Deoarece dacã aici, în cadrul comuni-tãþii noastre, unde cunoaºtem foarte binefactorii ºi condiþiile, posibilitãþile ºi opre-l i ºtile, nu sîntem în stare sã realizãm co-laborarea între vieþile culturale paralele,atunci de ce mai visãm la uniunea pan-europeanã, ale cãrei hotare largi delimi-teazã doar nimicul haotic atîta timp cît în-cã nu a prins viaþã idealul european înanumite detalii ºi anumite departamente,adicã pe plan regional”.

Comentariile sînt de prisos.

O anchetã eminent confuzã: aºa s-ar pu-tea numi, mai pe scurt, cea desfãºura-

tã de noi în precedentele douã numere.Puþine lucruri au reieºit mai limpezi decîtruºinea de a fi ardelean. ªi, dincolo de ru-ºine, angoasa de a fi ardelean. De unde ne-voia de a exorciza ºi de a reprima, pe cît eposibil, aceastã fatalitate sau acest accidental destinului. Pe bunã dreptate unii scrii-tori participanþi la anchetã au ironizat în-trebãrile ºi problematica indusã de ele.Pentru cã, în literaturã, nimic nu e maicompromiþãtor decît o etichetã de „scriitorardelean”. Le convine oamenilor de afa-ceri ºi chiar muncitorilor, de la cei cu ziuala cei cu anii, sã fie consideraþi „ardeleni”.Pentru cã ei profitã de conotaþiile pozitiveale termenului ºi se prezintã, în baza lor,ca oameni serioºi, robaci ºi corecþi. Daraceste calitãþi nu pot fi teleportate în litera-turã fãrã ca scriitorii sã nu aibã senzaþiaunui afront ºi conºtiinþa unei minimali-zãri. Calitãþile cu care se recomandã un co-saº sau un manager nu sînt ºi cele cu cares- ar recomanda un scriitor. Ce-i aia un„scriitor serios”? Sau, Doamne fereºte!, un„scriitor robace”? Acestea nu sînt decît eu-femisme pentru judecãþi, în fondul lor, pe-iorative. E mai rãu sã fii „scriitor ardelean”decît „scriitor dialectal”. Mãcar cel din ur-mã poate interesa prin pitoresc, prin exo-tism, prin excentricitate. Pe cînd cel dintîinu e decît un provincial – tematic ºi valo-ric. Or, de nimic nu se teme mai mult ar-deleanul, mai cu seamã cînd e scriitor, de-cît de provincialism. Fuga de provincia-lism, relaþia directã ºi, dacã e posibil, privi-

legiatã cu centrul sînt cãile de mîntuire alecomplexului provincial. Accesul direct launiversalitate e leacul preferat ºi detergen-tul absolut. Folosirea lui înlãturã orice ur-mã de colb moºtenit. Pe bunã dreptateunii participanþi la anchetã s-au urcat, casã folosesc o expresie preferatã a lui LiviusCiocârlie, direct pe caii cei mari, convor-bind cu literatura una ºi indivizibilã de laHomer încoace. Sau, dacã totuºi trebuieoperate convenþionale delimitãri, acesteasã treacã prin criteriul naþional ºi prin uni-tatea de limbã. Dar nu mai jos, cãci maijos e doar subliteratura, veleitarismul decanton sau de judeþ. Ceea ce-i totuna cuveleitarismul de bloc sau de scarã.

Cert e cã dacã sintagma „scriitor arde-lean” spune ceva, ea nu spune nimic bunsau de bine. Nu e o onoare sã fii numitaºa. E ca ºi cum þi s-ar da o diplomã dehandicap, un certificat de genul „bun pen-tru Ardeal”. Oricît de multe ºi de mari ar fimeritele strînse sub aceastã emblemã, elenu definesc decît o drasticã mediocritate.N u e, aºadar, o sintagmã inocentã. Chiaratunci cînd e mînuitã candid, ca simplãtrimitere la locul de baºtinã, ea ascundeperfidia unei evaluãri. Mai pe faþã sau maiîntr-ascuns, ea spune cã scriitorul respec-ti v nu meritã un interes naþional. Sau dacãtotuºi a ajuns la un asemenea prestigiu,acesta e tarat de provincialism. La urmaurmei, multã onoare nu se ascunde niciîn calificative de genul „scriitor român”,maghiar, german sau american. Nici aces-tea nu dau, prin sine, certificate de valoa-re. Dar ele enunþã mãcar, cu inocenþã, ori-g inea. Cel mai adesea indicã ºi limba încare scriitorul opereazã ºi sugereazã, chiardacã nu prea ofensiv, cã acesta þine de pa-trimoniul naþional al literaturii respective.N u e o glorie sã fii scriitor român, maghiar,german etc., dar, în sine, mãcar nu e o ru-ºine. A fi scriitor ardelean rãmîne însã, înorice context, ceva eminent descalificant.Nici mãcar nu se indicã, neutru, limba decreaþie. Oricum am suci-o ºi am învîrti-o,

e vorba mai întîi de o judecatã de valoare.Cinstit vorbind, scriitor ardelean înseam-nã scriitor mediocru. Scriitorul care edoar „ardelean” e un scriitor care nu exis-tã. Numai cine nu poate fi „scriitor” se

poate consola cã e „ardelean”. Cine ºi-ardori sã fie, nu „scriitor ardelean”, ci, de-adreptul, „cel mai bun scriitor ardelean”?

Un asemenea titlu nu e cu nimic mai em-fatic ºi mai justificat decît titlul de „cel maibun scriitor zãlãuan” sau de „cel mai ma-re scriitor din Cristuru-Secuiesc”. Di p lo-me patetic ridicole.

Paradoxul e cã numai cine nu mai e ar-delean îºi poate permite luxul de a fi arde-lean. Numai cine ºi-a transcens condiþia

provincialã o poate recupera ca dimensiu-ne pozitivã. Existã, fãrã îndoialã, cel puþinîn literaturã, douã „ardelenitãþi”. E, maiîntîi, ardelenismul imediat, ca provincia-l ism emfatic, agresiv ºi închistat, plin deetnicisme ºi cutreierat de fantasme, arþã-gos ºi suficient, clamoros ºi visceral. El de-clamã la nesfîrºit sloganele plaiului ºiobîr ºiei, mobilizîndu-se din angoase între-þinute cu reciprocitate ºi jelind din toþi rã-runchii. Transilvania e patria naturalã apãºunismului. Ea tinde sã fie ºi patria luieternã, cu multã literaturã de „sentiment”ºi , fireºte, resentiment. E literatura, de ori-ce limbã, care a conotat definitiv „ardele-nismul”. Sau, mai corect spus, care l-acompromis definitiv prin militanþele eistridente. Existã batalioane întregi de scrii-tori care nu sînt decît „ardeleni”. Cei pecare istoriile literare îi repertoriazã, cîndsînt generoase sau exhaustive, la grãmadã,ca pe o clasã masificatã de veleitari.

La marii scriitori însã, ardelenismul seîntoarce ca un panaº, sub forma unui fondde specificitate conservat ºi sublimat prinvaloare. Zgura provincialã a devenit aicialtceva iar „ardelenismul” începe sã cape-te un sens de distincþie. Dar disjungereaacestui „ardelenism” sau a acestui „spirittransilvan” de epifaniile lui grosiere e ooperaþie prea sofisticatã spre a avea sorþide izbîndã. Ar trebui operat cu un criteriude valoare înlãuntrul unui fenomen a cã-rui amploare se datoreazã tocmai prospe-ri tãþii sale de cliºeu. Asta ar duce, în final(un final care n-ar face decît sã dea în clarp remisa de pornire), la omologarea arde-lenitãþii cu valoarea. Spirit ardelean egalvaloare. Ba ºi ceva în plus. Ar fi o soluþieextrem de flatantã, dar ºi extrem de aven-turoasã. Nu ne rãmîne decît sã-l lãsãm înetern pe Blaga sã-l ducã în spate pe aldeZaharia B ârsan sau, mai gentil, pe MariaCioban. Pe aceeaºi cãrare pe care, alãturi,Ady Endre sau altul îºi carã ºi el, nu maipuþin împovãrat, ardelenii lui. Cu toþii ar-deleni, români, unguri de viþã veche.

9

Al. CISTELECAN

Angoasa de a fi ardelean

Traian ªTEF

Un exerciþiu european

Semãnare pe deal, fotografie de Korniss Péter

10

Joschka Fischer: Acum, dupã 150 dea n i de istorie tragicã, de cãutare a sta-tu lui-naþiune, a unei devieri hegemo-n ice ºi, în cele din urmã, a cãderii încrimã, germanii sînt lãmuriþi cu eiînº iºi – politic ºi cultural. Germanii ses imt la fel de bine ca francezii. La felde bine ºi cu istoria lor. Totuºi, din ne-fericire, istoria noastrã este diferitã.

Confruntarea permanentã cuAusch witz-ul ºi responsabilitatea mo-ralã º i istoricã sînt inseparabile deidentitatea noastrã. Este o bucatã dinis toria noastrã naþionalã. În aceastã ca-litate, Auschwitz-ul face parte din noi.Problemele de frontierã sînt definitivreglate. Nu mai existã o „chestiunegermanã” deschisã nici în interior, niciîn exterior. Ultima etapã a fost mutareade la Bonn la Berlin, cãreia nu-i putemaprecia destul importanþa simbolicã.În aceastã mãsurã, se poate consideracã dezbaterea asupra chestiunii de a ºtidacã avem un raport indirect cu sta-tul–naþiune este închisã. Am avut unastfel de raport. Nu-l mai avem.

– Domnule Chevènement, sînteþide acord cu domnul Fischer?

Jean-Pierre Chevènement: Trecu tulapasã asupra Germaniei, aºa cum apa-sã asupra Franþei. Franþa rãmîne foartemarcatã, nu numai de Revoluþia fran-cezã, ci ºi de traumatismul din 1940.Problema Vichy-ului joacã un rol obse-dant în viaþa noastrã politicã ºi mi separe normal ca ºi Germania, pentru cãrespinge nazismul – ºi asta este ceea ceam vrut sã spun, chiar dacã s-a vrut sãajung sã spun contrariul – sã poatã fiten tatã sã diabolizeze  ideea de naþiune.ªi asta pentru ce? Pentru cã, prin tradi-þie, ideea de naþiune era confundatã cuun concept etnic, conceptul de Volk , ca-re stãtea încã la baza dreptului naþiona-litãþii germane anul trecut. Schimbareadreptului naþionalitãþii, instaurareadreptului teritoriului, este, evident, ce-va care schimbã nu numai definiþiastrãinului, ci ºi definiþia germanului ºicare, în opinia mea, trebuie sã ducã la oconcepþie asupra naþiunii ca o comuni-tate de cetãþeni. Dacã Germania are în-tr-adevãr o concepþie despre naþiunecen tratã pe cetãþenie, dupã atîtea dra-me, rãzboaie, catastrofe – care, de alt-fel, dupã pãrerea mea, sînt deraieri, nusînt produsul nu ºtiu cãrei fatalitãþi ger-mane –, momentul este propice pentrua avea o relaþie foarte sincerã, foarte di-rectã, în care ne vom spune lucruri pecare, înainte cu cîþiva ani, poate cãn-am fi îndrãznit sã le spunem. Nuexistã nici un motiv sã ne refugiem în„post-naþional”, într-un federalism vag.Va fi un progres faþã de un discurs puþincam convenþional despre relaþia franco-germanã, pe care l-am avut în trecut.

– Tentaþia de a diaboliza statul–naþiune, care exista înaintea reuni-ficãrii, este depãºitã?

J. F.: Este, poate, dificil, dintr-o pers-pectivã francezã sau polonezã sã seînþeleagã ce înseamnã sã fii confruntatcu ideea de naþiune germanã dupã1945. Dacã eu cunosc un motiv al tre-z irii interesului meu pentru politicã,a cesta este tocmai aceastã confrunta-re. Îmi amintesc încã de primele melevizite la Paris, la sfîrºitul anilor ’60: ra-porturile decomplexate între generaþii,

existenþa unei culturi populare, ace-leaºi cîntece pe care toatã lumea lecînta… La noi, tot ceea ce naziºtiia tinseserã era contaminat. Cele maibune tradiþii ale naþiunii noastre fuse-serã otrãvite de naziºti ºi fuseserã folo-site pentru a distruge naþiunea. În rea-litate, toþi cei care vedeau în naþiuneagermanã o valoare pozitivã ar fi trebuitsã-l urascã pe Hitler ca pe un gropar alnaþiunii. Dar în anii ’50, lucrurile nustãteau aºa. Pentru cei care crescuserãîn aceastã ambivalenþã, era clar cã celma i mare pericol pentru Germania eranaþionalismul german ºi cã naþiunearisca sã se piardã prin naþionalism. Îna cest context, era dificil pentru noi sãdezvoltãm un concept modern al na-þiunii ca o comunitate de cetãþeni.Germania nu avea tradiþie burghezã,revoluþionarã reuºitã, la care sã fi pu-tu t sã ne raportãm.

Identitatea volkisch (etnicã) urcã întimp pînã la prima fondare, întemeiatã

pe slãbiciunea valorilor noastre, aReich-ului, sub Wilhelm II, în ajunulprimului rãzboi mondial.

Dacã, în 1848, Parlamentul reunitîn Paulskirche din Frankfurt s-ar fitransformat în Adunare constituantãºi ar fi reuºit, cu armele în mînã, sãpunã sub semnul întrebãrii putereaprinþilor, am fi avut astãzi o tradiþie re-voluþionarã la care ne-am fi putut ra-porta. N-am fi cunoscut niciodatãGermania etnicã, ci o Germanie con-º tientã de ea însãºi, democratic–revo-luþionarã, cons titu þio na lã. Dar asta nus-a întîmplat.

Istoria noastrã nu s-a eliberat pînãla urmã decît cu revoluþia pacificã din1989. Punctul de plecare îl datorãmdeciziei americanilor de a rãmîne înEuropa în 1945, ca ºi deciziei luiSchuman ºi a lui Monnet, adicã aFranþei, de a impune un nou principiuîn raporturile internaþionale – princi-piul integrãrii. Acest moment istoricdin 1989, îl datorãm de asemenea de-mocraþiei din Republica Federalã.

I ronia – ºi istoria este uneori plinãde ironie – face ca noi sã începem sãne simþim bine în statul–naþiune alnostru în momentul în care statul–na-þiune european clasic, aºa cum îl cu-noa º tem ºi îl iubim – ºi noi, germanii–, nu mai este destul de mare ºi de pu-ternic pentru a hotãrî destinul popoa-relor europene. Altfel spus, ne vedemobligaþi sã realizãm pe deplin princi-piu l integrãrii. ªi m-ar interesa sã ºtiuce vreþi sã spuneþi cu referirea pe careo faceþi la „Sfîntul Imperiu Roman alnaþiunilor germane”, cum spunem

noi în germanã. Nici un stat nu estema i îndepãrtat de orice idee de impe-riu ca Germania de azi.

Uniunea Europeanã nu arenici o legãturã cu SfîntulImperiu!

J.-P. Ch.: Era o butadã, de fapt, al cã-rei sens este urmãtorul: pentru cã maidiabolizeazã încã naþiunea, Germaniaes te tentatã sã se refugieze în post-na-þional, unde regãseºte nostalgia unuisoi de federaþie reunind entitãþi diver-se, de preferinþã regionale, oarecuma na log cu ceea ce era Sfîntul Imperiu.

J. F.: Dar Uniunea Europeanã nu aren ici o legãturã cu Sfîntul Imperiu!

J .-P. Ch.: Îi seamãnã mult…J . F.: Uniunea lãrgitã, fãrã o reformã

a instituþiilor, este cea care ar putea sãne facã sã ne gîndim la ultima fazã aS fîntului Imperiu…

J .-P. Ch.: În faza tîrzie, Sfîntul Im pe-

riu avea un federator! Era împãratulHabsburg…

J. F.: Dacã-i aºa, ciudaþi federaliºtimai erau Habsburgii!

J .-P. Ch.: Nu erau rãu intenþionaþi.Eu am fost un resortisant al SfîntuluiImperiu din moment ce, la Belfort,noi eram pe domeniul Habsburgilorpînã în 1648, iar Besançon, undemi-am fãcut studiile, era un oraº im-perial. În esenþã, era o formã de orga-n izare caracteristicã Vechiului Regim,în orice caz necaracteristicã democra-þiei. O putere constituitã în reþele, deesenþã oligarhicã.

Trebuie fãcutã o revoluþieJ. F.: Ar trebui sã ne punem de acord

pentru a depãºi astãzi vechiul regimeuropean. În aceastã privinþã, sînt unrevoluþionar francez. Vreau sã depã-ºesc orice formã a Vechiului Regim. Pebaricade!

J.-P. Ch.: Foarte bine, dar atunci tre-bu ie fãcutã o revoluþie.

J. F.: Este ceea ce am vrut sã spun cudiscursul meu de la Berlin. Aº fi înþelessã mã trataþi drept un periculosRobespierre sau Danton!

J .-P. Ch.: Problema este de a ºti dacãsîntem astãzi gata sã facem revoluþia ºiîmpotriva cui.

J. F.: Împotriva vechiului regim de laBruxelles!

J .-P. Ch.: Eu nu cred cã problema sepune aºa. Eu cred cã în cartea dum-neavoastrã Risiko Deutschland(Germania, un risc), exprimaþi ideeacã sîntem în era globalizãrii, iar eu vãdîn aceastã globalizare, fãrã îndoialã ºi

a specte pozitive, dar ºi multe aspectenegative. Este o globalizare sãlbaticã,fãcutã în afara controlului cetãþenilor.Împotriva acestei stãri de fapt trebuiesã se facã revoluþia. (…)

– Limitatã la cadrul naþional?J .-P. Ch.: Nu, nu neapãrat limitatã la

cadrul naþiunii, dar constat cã nu exis-tã un popor european. Astãzi, ca sã fimsinceri, cetãþenia europeanã este o ce-tãþenie artificialã. Atîta timp cît n-amcreat un spaþiu comun de dezbatere,la scara Europei. Nu putem sã puneminstituþiile înaintea dezbaterii politice.Dacã luãm lucrurile din punctul devedre al popoarelor europene în an-samblul lor, trebuie sã învãþãm sãconsiderãm Statele Unite drept unpartener, ºi nu un protector. Risculfiind ca, dacã noi facem o federaþie eu-ropeanã prost conceputã, veritabilulfederator sã fie, pînã la urmã, StateleUnite.

J. F.: (…) Am fost întotdeauna în fa-

voarea ancorãrii spre vest a R. F. G.,da r am criticat ºi combãtut politicaGuvernului american. ªtiu ce datorãmStatelor Unite ºi, în acelaºi timp, vreauo Europã puternicã. Pentru cã StateleUn ite, cred eu, au nevoie, în propriullor interes, de un partener puternic. Elnu va fi Franþa, Germania, Polonia sauAnglia, dar noi putem sã devenim îm-preunã acest partener.

Apoi, voi fi întotdeauna împotrivaunei federaþii prost concepute. Ea nuar funcþiona. Întrebarea: se vrea o fe-deraþie sau nu? este academicã. Dacãs întem oneºti, trebuie sã recunoaºtemcã existã deja, de mult timp, elementeesenþiale ale acestei federaþii. Monedaeur o este deja, în realitate, o federaþie.ª i ce este Schengen? Dacã sînteþi con-secvent în atitudinea dumneavoastrãfa þã de Statele Unite, cel mai mare pe-ricol este o Europã slabã. Sînt profundconvins cã existã o legãturã strînsã în-tre o Europã puternicã, unitã, politicactivã, ºi un parteneriat transatlantic,pe care trebuie, în mod evident, sã-lr edefinim.

J .-P. Ch.: În esenþã, pentru caEuropa sã se defineascã prin ea însãºi,trebuie sã avem un proiect social saugeopolitic, de exemplu sã legãm Rusiade destinul Europei. Este un proiectesenþial, cãci, dacã Rusia nu devine oþarã stabilã, Europa va fi întotdeaunaun continent pradã unei anumite in-s tabilitãþi. Deci, mi se pare cã ar trebuisã avem un proiect…

J. F.: Dragã Jean-Pierre Chevènement,am trãit pregãtirea strategiei comunefaþã de Rusia la Consiliul European.

Noi vorbim despre un subiect politic,Europa, care nu existã astãzi decît în fi-l igran, sub o formã embrionarã. Sînttotal de acord cu dumneavoastrã.Rus ia este esenþialã pentru securitateanoastrã. Dar unde este acea Europã ca-re ar fi în mãsurã sã acþioneze?

J.-P. Ch.: Noi trebuie sã avem o viziu-ne geopoliticã a viitorului unei posibileEurope europene.

Europa modelului Schuman-Monnet, funcþioneazãdin ce în ce mai rãu

– Oare Europa va apãrea din poli-ticile comune sau ea este mai degra-bã condiþia de existenþã a acestor po-litici comune?

J .-P. Ch.: Cred cã trebuie sã vorbimde spre politicã mai întîi, fiindcã res-tul, adicã aspectul instituþional, o sãvinã dupã aceea. Cum altfel putem sãa bordãm aceastã problemã instituþio-nalã? Joschka Fischer a fãcut niºtepropuneri care au provocat o dezbate-re europeanã, asta este foarte bine.Dar observ cã totul începe printr-omãrturisire, ºi anume cã Europa mo-delului Schuman-Monnet, funcþio-neazã din ce în ce mai rãu, ºi o datãcu lãrgirea va funcþiona din ce în cemai problematic. Deci, trebuie sãmergem spre reforme care sînt pe or-dinea de zi a Conferinþei interguver-namentale. Tre buie fãcute ameliorãriîn privinþa funcþionãrii. În domeniicum sînt politica externã, apãrarea,trebuie sã ne îndreptãm spre coope-rãri ferme, care vor trece întot-deauna, neapãrat, prin Germania ºiFranþa, ºi care ar cîºtiga dacã ar cu-prinde cel puþin cele cinci mari þãriale Europei Occidentale, adicã, înplus, Italia, Spania ºi, bineînþeles,Marea Britanie. Dar nu îmi imaginezcã Europa poate sã se afirme ca o aso-ciaþie de naþiuni solidare, dacã nua vem o dezbatere politicã de fondasupra modelului de societate pe careîl dorim, asupra proiectului nostru decivilizaþie, faþã de ceea ce ne vine dinAmerica, ºi asupra proiectului nostruge opolitic. Atîta timp cît aceastã dez-batere nu va avea o mare intensitate,riscãm sã ne pierdem în tehnica insti-tuþionalã.

J. F.: Instituþiile nu sînt un scop însine. Instituþiile sînt instrumente.Cum putem sã discutãm despre o aso-ciere durabilã a Rusiei ºi a Europei da-cã nu sîntem nici mãcar în mãsurã sãintegrãm þãrile Europei Centrale? Ins-titu þiile actuale nu o permit, este foar-te clar. De aceea, noi trebuie sã rãs-pundem acestei provocãri istoriceprintr-o refondare a instituþiilor euro-pene.

J .-P. Ch.: Trebuie sã se facã ambeleîn acelaºi timp, dacã vrem sã fim altce-va decît o periferie americanã.

J. F.: Da, da, ºtiu. Noi sîntem, de fapt,în faþa unei revoluþii europene, o revo-luþie constituþionalã. Este o mare pro-vocare. Sînt de acord cu Dumnea voas-trã, problema este desigur dezvoltareaunei substanþe politice comune. Caremodel social ? Sînt multe puncte co-mune în Europa, iar cîteodatã mari di-ferenþe faþã de Statele Unite. Noi nu

Faþã-n faþãChevènement–Fischer

Jean-Pierre Chevènement Joschka Fischer

11

putem conserva acest model decît subo umbrelã europeanã comunã; singurivom fi prea slabi. Statul–naþiune euro-pean clasic este prea mic în condiþiilemondializãrii. ªi aceastã mondializare– fie cã vrem sau nu – este o realitateobiectivã. Chestiunea este de-a ºti cumsã ne comportãm, cum o putem stã-pîn i, cum sã pãstrãm ceea ce este im-portant ºi preþios pentru noi.

J.-P. Ch.: Dar prin ce o federaþie eu-ropeanã ne-ar permite sã apãrãm mo-delul social european, dreptul muncii,de exemplu, împotriva repunerilor îndiscuþie datorate mondializãrii?

J . F.: Pur ºi simplu pentru cã o fede-ra þie europeanã ar putea apãra intere-sele europene într-un mod total diferit.Vã dau cîteva exemple. Cînd Boeing ºiLockheed fuzioneazã ºi comisia de laB r uxelles încruntã din sprîncene,a ceº ti domni din Seattle se simt vizaþi.Da cã ar fi fost vorba de autoritateafrancezã anti-monopol sau de oficiulgerman al cartelurilor, nu le-ar fi pãsatprea tare (…).

De asemenea, modelul nostru socialpu tem sã-l apãrãm doar împreunã. Dealtfel, în ceea ce mã priveºte, aceastaes te una dintre raþiunile pentru caream acceptat dispariþia mãrcii germaneº i crearea monedei euro. (…)

Cu o confederaþie foarte laxãde state, nu vom reuºi nimic

J .-P. Ch.: Europa acþioneazã ca o ºta-fetã a mondializãrii liberale. Europanu este în sine un concept universalist.În trecut, ea s-a identificat cu creºtinã-tatea sau cu rasa albã. Ea poate sã seidentifice cu un spaþiu liberal pe care,dintr-un punct de vedere republican,nu-l consider ca un exemplu de uni-versalism progresist.

J . F.: Aceasta este o cu totul altã dez-batere, pentru care am un rãspuns di-ferit de al dvs. Cu toate cã mã considerun om de stînga, cred cã trebuie sã re-definim justiþia socialã, raportul întrelibertate ºi responsabilitatea colectivã,r elaþia cu piaþa… Dacã vrem sã fim os tîngã modernã. (…) Dacã vrem, deexemplu, o politicã socialã comunã,a vem nevoie de instituþii europene ca-r e sã funcþioneze. Avem nevoie de un

parlament european, ai cãrui deputaþisã susþinã la ei acasã ceea ce au hotã-rît la Strasbourg. Acesta este punctuldecis iv. Nu instituþii noi, ca scop în si-ne, ci o democraþie europeanã vie.Asta  este ceea ce am vrut sã spun laBerlin. Cu o confederaþie foarte laxãde state, nu vom reuºi nimic în eramondializãrii.

J .-P. Ch.: Sînt mai puþin optimist de-cît Dumneavoastrã în privinþa conse-cinþelor mondializãrii. Ea creeazãmulte dezechilibre, fracturi, care lasãpe dinafarã pãturi sociale întregi…

J. F.: Capitalismul n-a fãcut niciodatãaltceva.

J .-P. Ch.: Totuºi, în cadrul tradiþionalal statului–naþiune se ajunsese la una numit echilibru între capital ºi muncã.

J . F.: Dupã douã secole de revoluþieº i de rãzboaie oribile…

J.-P. Ch.: Da, dupã criza anilor ’30.Astãzi ne aflãm din nou într-un sistemde dezechilibre ºi, pentru a întãri ceeace aþi spus, adicã faptul cã existã multelocuri de muncã de creat în sectoarecum ar fi sãnãtatea, instrucþia ºi înmulte altele – toate acestea ar puteaconstitui un program de lucru pentruguvernarea economicã a Euro 11. ªitocmai la nivelul Euro 11 ar trebui sãîncercãm sã gîndim într-un mod maivoluntarist viitorul forþei de muncã înEuropa.

Procesul de decizie nu estetransparent

– Nu este oare vremea sã se întã-reascã ºi sã se democratizeze institu-þiile europene?

J.-P. Ch.: E i bine, iatã, aceasta este omare dezbatere. Pornesc de la ideea cã,pen tru ca democraþia sã poatã funcþio-na, trebuie sã existe un spaþiu comunde dezbatere publicã. Dacã acest spaþiucomun nu existã, noi nu putem sãavem decît o iluzie de Parlament ºi, înrealitate, un voal care disimuleazã pu-terea oligarhiilor. Europa funcþioneazãmult prea mult în reþea, controlul se fa-ce prost de cãtre cetãþeni. În interiorulnaþiunilor dezbaterea are cea mai marev ivacitate, cel mai mare grad de adevãr,poate sã fie tranºatã în modul cel mai

clar, ºi Germania a dat în acest sens do-uã exemple recente, pentru cã a fost re-unificarea, a fost victoria coaliþiei SPD–Verzi… La nivel european, maiavem de creat spaþiul comun de dezba-teri pe anumite linii de forþã mai im-portan te. Aceasta este sarcina noastrã.

J. F.: Bine, dar asta presupune ca noisã avem în Europa o repartizare a pu-terilor cu o legitimitate democraticã.As tfel încît toate opiniile publice naþio-nale sã poatã participa. La ora actualãnu existã decît Consiliul european, re-prezentantul guvernelor, care are o le-gitimitate democraticã indirectã – ºiprin asta nu vreau sã critic, ci doar sãconstatat cã procesul de decizie nu es-te transparent. Datoria noastrã este sãcreãm un spaþiu european comun fãrãa aboli spaþiul naþional. Care trebuie sãfie ponderea dintre naþional ºi euro-pean? Pentru mine, aceasta este între-barea hotãrîtoare. Rãspunsul este fe-deraþia.

J .-P. Ch.: Trebuie mai întîi sã facemsã conveargã naþiunile noastre. (…)

–  Domnule Chevènement, domnulFischer v-a calificat drept «suvera-nist». N-aþi rãspuns…

J.-P. Ch.: Nu revendic acest epitet.Dar cred cã, în mod natural, poporuleste depozitarul suveranitãþii. Asta nuîmpiedicã deloc existenþa politicilorcomune între diferite popoare aleEuropei ºi chiar a delegãrilor de com-petenþã. Pur ºi simplu, trebuie sãavansãm într-un mod realist pe caleaa propierii popoarelor europene ºi maiîn tîi a Germaniei ºi Franþei.

J. F.: La ora actualã mã preocupã în-ce puturile istoriei constituþionaleamericane, dupã 1776. În epocã, nuexistau partide politice. Dupã cum as-tãzi nu existã cu adevãrat partide euro-pene, ci numai atitudini diferite faþã deEuropa. În epocã, în Statele Unite exis-tau federaliºti ºi republicani. Asta sea-mãnã mult cu cazul nostru. ªi, de fapt,s întem deja în toiul unei dezbatericonstituþionale. Raporturile între sta-tele–naþiuni ºi Europa constituie pro-blema esenþialã. Ce revine Europei? Cerev ine statelor? Acesta va fi marelenostru compromis constituþional.

–  Domnule Chevènement, conside-

raþi cã, prin aceastã dezbatere cons-tituþionalã, Germania nu încearcãdecît „sã îºi îmbrace puterea în cu-lori europene”, dupã cum aþi scrisodinioarã, apropo de euro?

J .-P. Ch.: Am spus, de asemenea, cãnu îmi este fricã de Germania, cã nus înt intimidat de ea. Consider cã avemnevoie de o Germanie stabilã, de o na-þiune conºtientã de ea însãºi, cu caresã putem vorbi de fondul lucrurilor ºide un proiect care sã ne fie comun.

J . F.: Nu în þeleg de ce sînteþi ostil fe-deralismului. Pentru Dumeavoastrã, oEuropã centralizatã ar trebui sã fie ve-ritabilul coºmar. Dacã sîntem de acordcã Europa urmeazã sã se facã – pen-tru cã ea trebuie sã se facã –, cum tre-buie ea sã fie, dacã nu federalã?Alternativa este simplã. Europa federa-lã sau Europa centralizatã… Sau niciun fel de Europã, ºi asta ar fi cea mair ea perspectivã.

J.-P. Ch.: Putem sã avem o asociaþiepoliticã de state–naþiuni care, într-una nume fel …

J . F.: Asta nu este Europa!

Existã un organ federalbirocratic: Banca CentralãEuropeanã

J.-P. Ch.: Sã luãm lucrurile aºa cumsînt. Uniunea Europeanã existã ºi nuputem, în opinia mea, sã creãm în in-teriorul ei un nucleu dur, care ar fi fe-dera l. Se pot crea cooperãri ferme,dar…

J. F.: În unsprezece? Ca Euro 11?As ta este deja o federaþie!

J.-P. Ch.: Nu este întru totul o federa-þie.

J. F.: În realitate, existã un organ fe-deral birocratic: Banca Centralã Eu ro-peanã. Noi, cei unsprezece, am încredi-n þat puterea noastrã suveranã, suvera-n itatea noastrã monetarã, unei bãnci.Asta ar trebui sã fie un coºmar pentruun republican ca Dumneavoastrã.

J.-P. Ch.: Personal, nu eram partiza-nul acestei formule ºi sînt pentru echi-librarea Bãncii Centrale printr-o guver-na re economicã. În sfîrºit, nu trebuiesã avem în Franþa o „ceartã de ger-mani” asupra naturii Europei… Ea

nu este nici o federaþie, nici o confede-raþie. Este ceva care nu a fost niciodatãdescris, nicãieri, ºi care nu seamãnãnici mãcar cu Sfîntul ImperiuRomano-German!

J. F.: Noi am cãutat un cuvînt ger-man neutru în locul cuvîntului federa-þie. Tradus în francezã sau în englezã,iese întotdeauna federaþie. De aceea,ne-am resemnat. Trebuie sã acceptãmfa ptu l cã federaþie este cuvîntul careconvine cel mai bine.

J .-P. Ch.: Atunci nu vãd cum veþi îm-pã rþi competenþele între federaþia lacare aspiraþi ºi statele–naþiuni. Cãciastãzi, Uniunea Europeanã este com-petentã în orice, lungimea osiilor, dataînceperii sezonului de vînãtoare, con-þinutul în dioxinã al emisiilor de fum –ºi n-o sã ne apucãm acum sã le rena-þionalizãm pe toate astea. Ce va þine cua devãrat de competenþa naþiunii? (…)

– Pentru a încheia, douã scurte în-trebãri: Domnule Fischer, nu vã si-mþiþi stînjenit cînd vorbiþi despre„normalitate” apropo de Germania?

J. F.: Normalitatea nu înseamnã sãºtergi dintr-o singurã trãsãturã trecu-tu l nostru. Sã nu fie vreo neînþelegereîn aceastã privinþã. Însã „normalitateaeuropeanã” înseamnã sã te simþi bineîntre frontierele propriului stat naþio-nal, cu toate fracturile lui, dar cuconº tiinþa responsabilitãþii legatã dea ceste fracturi.

– Domnule Chevènement, la sfîrºi-tul acestei dezbateri, continuaþi sãcredeþi cã Germania mai tînjeºte du-pã Sfîntul Imperiu?

J .-P. Ch.: Nu era decît o butadã, ladrept vorbind, pedagogicã. Eu des-criam tentaþia post-naþionalului înoglinda ante-naþionalului. Fãceamdescrierea unui univers oarecum de-zordonat, un haos politic de esenþã oli-ga rhicã spre care, dupã pãrerea mea,riscãm sã ne îndreptãm. În faþa acestuipericol nu vãd altã soluþie decît în de-mocraþie ºi în dezbaterea pe care oa vem în comun.

Tr a d u c e r e a d e M i r e l a L A Z Ã R

Fragmente din convorbirea consemnatãde Jacqueline Hénard, Roger De Week(Die Zeit) ºi Daniel Vernet (Le Monde, nr.21, iunie 2000.)

Trebuie sã recunosc cã deºi trãiesc de maibine de treizeci de ani în Bucureºti (aici

mi-am petrecut mai bine de jumãtate dinviaþã, pe de o parte datoritã unei anume fide-litãþi faþã de oraº, iar pe de altã parte, datoritãunei resemnãri gen „nici cu el, nici fãrã el”),cã deºi primul numãr din A Hét, revistã dato-ritã cãreia am devenit, de fapt, bucureºtean, aapãrut exact acum trei decenii (mai precis în23 octombrie 1970), deci, cu toate acesteamult timp n-am manifestat un interes maideosebit nici faþã de istoria oraºului, nici faþãde istoria maghiarimii din Bucureºti.

Desigur, ºtim cu toþii cã este o minciunãsfruntatã legenda conform cãreia „Bu cu-reºtiul este cel mai mare oraº unguresc dupãBudapesta” (totuºi, m-a durut faptul cã la ul-timul recensãmînt, maghiarimea din Bu cu-reºti n-a însumat nici mãcar zece mii), darniciodatã nu m-a interesat în adevãratul înþe-les al cuvîntului cînd, cum ºi cîþi maghiari autrãit aici. Oare pentru cã mi-a fost instinctualgreaþã de tot ceea ce întotdeauna în final aveaºanse sã se poticneascã inevitabil în acel „tre-cut eroic”? Oare pentru cã, asemenea concita-dinilor mei maghiari, n-am trãit niciodatã ofoarte profundã viaþã „comunitarã”, o viaþãculturalã? Adevãrul este cã modestele melecunoºtinþe s-au rezumat la faptul cã oraºul afost fondat cu mai mult de cinci sute cincizecide ani în urmã de un cioban cu numele deBucur, precum ºi la faptul cã renumitul car-tier Berceni ºi-a primit numele de la unul din-tre generalii care au luptat pentru libertatesub stindardul lui Rákóczy. Ce mai ºtiam pevremea aceea era cã, de exemplu, multe strãzidin Bucureºti se numeau „pod” (Podul Izvor,Podul Mogoºoaia), pentru cã încã în secolultrecut strãzile mai acãtãrii – dar din cauza as-ta nu mai puþin noroioase – erau acoperite cubuºteni sau mai degrabã, erau podite. Apoimai ºtiam cã maghiarii se pare cã erau aici în-cã de la întemeierea oraºului – devenit mult

mai tîrziu capitalã – în persoana cãlugãrilormisionari ºi a credincioºilor lui KapisztránJános (Ioan de Capistrano). Recent am aflatcã Foiºorul a fost construit la sfaturile luiSzéchényi István, atunci cînd a vizitat acestemeleaguri, astfel cã nu degeaba cuvîntul „fo-iºor” îºi trage melodicitatea din cuvîntul un-guresc „folyosó”. Repet, pe vremea respectivãnu ºtiam aceste lucruri, dar fantezia extraor-dinarã a românilor în privinþa atribuirii unornume mi-a mobilizat imaginaþia. Mã captiva-serã în special denumirile strãzilor, denumiriîn care se regãseºte fie gingãºia, fie expresivi-tatea vicleanã, fie o stare enigmaticã – enigmãpe care simþeam cã n-am s-o dezleg niciodatã.Seara, în timp ce mã plimbam ºi vedeam de-numiri de strãzi cum ar fi: Vaporul lui Assan,Cãderea Bastiliei, Oborul nou, Teiul Doamnei,Domniþa Anastasia… eram copleºit de unfreamãt plin de voluptate. Alte denumiri m-auimpresionat pînã peste poate. Pentru cã undemai existã pe lume strãzi care în denumirealor sã conþinã calitãþi umane atît de nobilecum ar fi abnegaþia (str. Abnegaþiei), prietenia(str. Amiciþiei), plãcerea de a cînta (str.Cîntãrii), dorinþa ca toatã lumea sã aibã noroc(str. Fortunei), gingãºia melancolicã (str.Duioºiei), elegia (str. Elegiei), hãrnicia (str.Hãrniciei), idila (str. Idilei), murmurul tãcut(str. Murmurului), strãdania pentru perfec-þ iune (str. Perfecþionãrii), poezia (str.Poeziei), amintirile (str. Amintirii), meditaþia(str. Meditaþiei), trilul (str. Trilului), veselia(str. Veseliei) ºi alte asemenea calitãþi?… Cîtãingeniozitate poeticã! Prin denumirile lor,foarte multe strãzi aproape cã evocã atmosfe-ra micilor oraºe. Este adevãrat, anii socialis-mului au nãscut ºi denumiri grobiene, daracum nu despre asta este vorba aici. Ci despredimensiunea sufleteascã, despre acea carac-teristicã eternã a sufletului nostru pe care n-opoate distruge nici marele oraº ºi nici presiu-nea omogenizatoare a ideologiei. Aveam im-presia cã poezia conþinutã în denumirea strã-zilor este o creaþie colectivã, o adevãratã poe-zie popularã, generînd, printre altele, senzaþiacã aceasta spune mult mai mult despre locui-torii oraºului, inclusiv despre trecutul acesto-ra, decît evenimentele consemnate de „mareaistorie”, cã spune mult mai mult despre ca-racterul locuitorilor decît tratatele, de altfelmanipulate, care analizeazã caracterul naþio-nal. (Desigur, noi, amãrîþii mutilaþi care amfost educaþi conform teoriei materialismuluiistoric, dresaþi fiind cu instrumentele acele-

iaºi teorii, nu auziserãm de studiul din 1907al lui Dumitru Drãghicescu privind „psiholo-gia popularã comparatã”, studiu intitulat Dinpsihologia poporului român ºi care a fostapoi reeditat abia în 1996.) Deci, vreau sãspun cã din asemenea indicii ºi conotaþii, dinasemenea gesturi metacomunicaþionale amreuºit sã-i cunosc mai bine pe concitadiniimei din capitalã decît dacã aº fi realizat diver-se studii pe aceastã temã. Sînt absolut sigur deacest lucru, pentru cã întregul bagaj decunoº tinþe pe care l-am acumulat astfel întot-deauna l-am putut folosi mult mai bine în di-ferite momente ale vieþii decît lecturile meleteoretice.

Aº mai adãuga doar un singur aspect. Înanul 1980, dupã ce locuinþa noastrã de pe str.Colentina, compusã dintr-o camerã ºi jumã-tate, a fost distrusã de cutremur, ne-am mu-tat pe str. Traian. Bucuria mi-a fost înzecitã defaptul cã – aproape incredibil – perpendicu-lar pe str. Traian, din faþa porþii noastre por-neºte Timpul, adicã str. Timpului. Ce minu-natã perspectivã! Una dintre ferestrele birou-lui meu se deschide înspre timp! Întotdeaunam-a preocupat în mod obsesiv timpul, modulpervers în care se comportã cu noi, fiinþeumane. Acum însã m-am liniºtit din acestpunct de vedere – trebuie doar sã privesc pefereastrã. Nemaivorbind cã nici celelalte cate-gorii nu sînt foarte departe: strãzile Spaþiului,Existenþei, Eternitãþii ºi Simetriei. Dar la ur-ma urmei ce este departe în spaþiu ºi în timp?Numai ce simþim noi cã ar fi departe.

O (mereu o, mereu ºi mereuo,…), mirosul timpuluiAfirmaþia mea de la începutul acestui text le-gatã de insuficientele mele cunoºtinþe privindistoria capitalei ºi maghiarii de aici, nici pedeparte nu se referã la faptul cã n-aº fi dorit,n-aº fi vrut sã am cît mai multe. Trecutul ofi-cial nu m-a preocupat, dar eram extrem deimpresionat cînd descopeream în romanelelui Mircea Eliade cîte o culoare localã, iarcînd aceasta era pe deasupra ºi în vecinãtatealocuinþei mele, rãmîneam de-a dreptul exta-ziat… o, strada Mîntuleasa! – „a mîntui” în-seamnã a salva, iar Mîntuitor este cel care sal-veazã sufletele, adicã Dumnezeu. O, ce culori,ce sunete, ce parfumuri! Cît de palpitantãpoate sã fie reconstruirea ambianþei culorilor,parfumurilor, sunetelor de odinioarã – ºtiucã în Occident existã o modã în acest sens!

Chiar dacã nu pînã în trecutul foarte înde-pãrtat, dar cale de treizeci de ani în urmã, i-aºputea cãlãuzi pe cititori în lumea mirosurilor,a parfumurilor, a excitaþiilor olfactive – desi-gur, doar cu ajutorul cuvintelor ºi nici pe de-parte cu forþa sugestivã a lui Peter Süskinddin celebrul sãu roman Parfumul, roman pecare citindu-l în româneºte la Bucureºti mi-aoferit o deosebitã satisfacþie spiritualã.Cãlãuza prin lumea mirosurilor va avea o sar-cinã uºoarã, pentru cã în capitalã, „istoria mi-rosurilor” are un caracter permanent, aº pu-tea sã spun chiar o continuitate – fiind vorbade mirosul de mîncãricã, miros ce inundã in-stituþiile. Nu ºtiu cum se întîmplã, dar absolutindiferent ce ar mînca lucrãtorii dintr-o insti-tuþie, de-ndatã mîncarea respectivã capãtã omireasmã de mîncãricã. (Mireasmã? Ar puteasã fie chiar ºi mireasmã, dacã n-ar avea la ba-zã aburi de ceapã arsã.) Merge omul ca oricemuritor sã-ºi plãteascã ratele de la casã – res-pectiva clãdire este situatã exact în centruloraºului, fiind vizitatã de extrem de multepersoane, deci iatã douã motive semnificative– ºi ce credeþi, cine-l întîmpinã? Portarul caremãnîncã cu o poftã pantagruelicã, baza me-niului sãu fiind formatã fãrã drept de tãgadãdintr-o infinitã varietate de ceapã. Dar la ur-ma urmei de ce încep cu bietul om din ghere-ta clãdirii, pentru cã fenomenul este prezentdeja în stradã – de peretele celui mai vechispital public din Bucureºti stã rezematã o ce-rºetoare corpolentã, din „categoria grea”, pecare pînã în prezent n-am vãzut-o într-o altãposturã decît ghiftuindu-se. Apoi, în interiorulclãdirii unde merge amãrãºteanu’ sã-ºi plã-teascã ratele (desigur fiind obligat sã orbecãieprin infinitele cotloane ale birocraþiei), în aerplutesc moleculele unor mirosuri ceva maivariate, ale unor mîncãruri deja mai rafinate.

Da, cred cã dupã ce în bistrouri, în bufete,în restaurante au fost instalate hote, încetulcu încetul numai instituþiile publice mai pãs-treazã urmele olfactive ale nepieritoarelorcreaþii culinare româneºti. Faptul în sine ar fichiar impresionant dacã întîmplãtor n-aºavea prejudecãþi – încã de pe vremea cîndstudent fiind, mîncam la cantinã – faþã de mi-rosul de mîncãricã, miros în care se regãsescmirosurile tuturor mîncãrurilor.

Abia acum, cînd scriu aceste rînduri, reali-zez cã, de fapt, în ghiftuirea de la locul demuncã se regãsesc atît o concepþie sãnãtoasãde viaþã, cît ºi caracteristicile unei personali-tãþi puternice. Pentru cã de nu puþinã forþã

caracterialã ºi de nonconformism este nevoiepentru ca o funcþionarã – fãrã sã-i pese cîtuºide puþin de cei care stau la geamul minusculºi murdar al unui ghiºeu – în timp ce îmbibãîntr-o coajã de pîine ultimele picãturi din za-ma (puternic mirositoare) de sarmale, sau,sã dau un exemplu mai pitoresc, cu cîrnatulatîrnat din gurã, îl întreabã pe onoratul cetã-þean – amãrãºteanu’ venit sã-ºi plãteascã ra-tele de la casã – ce anume doreºte. (O, dacãaº avea curaj sã-i spun! O, dacã aº avea cura-jul sã-i spun cã nu doresc sã se ocupe de mi-ne în timp ce are gura plinã!) Deºi, poate cãfãrã zamã ºi fãrã cîrnat ar fi mai rãu. Poate cãatunci ar fi nervoasã, ar urla la mine, even-tual ar mai pune un zero pe facturã.

În instituþiile publice care se ocupã de ne-murirea sufletului, deci în biserici, domneºteun miros unitar, pentru ca enoriaºii sã percea-pã – inclusiv pe cãile olfactive – aceleaºi ima-gini, vise, iluzii, teorii. Instituþiile publice dinBucureºti se bazeazã, de asemenea, pe forþamirosurilor care genereazã viaþa comunitarã.Uitînd într-un mod revoltãtor de acea consta-tare cu valabilitate ºi consistenþã aforisticã,conform cãreia acolo unde existã duhoare, nuexistã respect, iar acolo unde nu existã res-pect, nu poate exista o administraþie corectã.

Dar cine vorbeºte aici ºi acum despre ad-ministraþie?

T r a d u c e r e d e A n a m a r i a P O P

ÁGOSTON Hugó

Bucureºtiul, precum o provincie

12

Ágoston HugóBakk MiklósMircea Boari

A l. Cistelecan (redactor coordonator)Marius Cosmeanu

Caius DobrescuSabina Fati

Marius LazãrMolnár Gusztáv (redactor coordonator)

Ov idiu PecicanTraian ªtef

Szokoly ElekDaniel Vighi

Ov idiu Pecican

Ádám Gábor

Könczey Elemér

Adresa 3400 Cluj, str. Þebei 21tel.: 064-420-490, fax: 064-420-470

e-mail: gmolnar@edrc.osf.ro

Apare cu sprijinul Fundaþieipentru o Societate Deschisã, ca ºi supliment

l unar al ziarului ZIUA de Ardeal.

Am putea crede cã mergem la chefurifiindcã avem nevoie de destindere. S-ar

putea sã fie ºi aºa, dar chefurile tinerilorabsolvenþi maghiari din România nu în-seamnã doar relaxare ºi dezlãnþuire, ci ºineputinþa totalã. Cei ce se simt bine la aces-te chefuri ºi-au împlinit destinul maghiardin România. Acest destin e apãsãtor, ca opauzã care uneori se întrerupe.

Ceea ce urmeazã aici este o schiþã cu li-nii puþin îngroºate în mod intenþionat.Punctul de pornire nu este general, dar niciaccidental. Este însã destul de notoriu pen-tru a fi demn de o schiþã. Care ar putea fideschizãtoare de dezbateri.

Sursele umoruluiBãutura, sexul ºi românii sînt principalelesurse de umor pentru un tînãr intelectualmaghiar. Situaþia nu este atît de disperatãcum s-ar pãrea, fiindcã la puþine chefuri se

întîmplã ca glumele sã curgã pînã în zori. Astaar face ca totul sã fie insuportabil de obositorºi atunci ce sens ar avea? Bãutura este un lu-cru obiºnuit ºi probabil peste tot este „obliga-toriu” sã zîmbeºti ascultînd glumele celorchercheliþi. E ca un ritual: prin poantele lega-te de pilealã testezi dacã totul e în ordine întrenoi, iar el prin „înþelegerea” poantei semna-leazã cã da. Dacã cineva nu bea sau nu recep-þioneazã poanta, trebuie neapãrat sã dea ex-plicaþii.

Glumele legate de sexualitate se fac în ge-neral în dauna femeilor. Aceste insulte bez-metice rezultã din logica dorinþei de a face pegrozavul, caracteristicã îndeosebi secuilor,dar ºi în general. Femeile tac de cele mai mul-te ori, sau joacã rolul bãrbaþilor.

Acest fel de umor sexual nu e prea mo-dern, dar cel puþin etologic este explicabil. Cualte cuvinte, nu este numai specialitateanoastrã. În schimb specialitatea noastrã în cepriveºte aceste glume este cã sînt foarte plicti-sitoare, ceea ce nu sugereazã nimic bun des-pre comportamentul nostru în acþiunea res-pectivã. Dacã ne gîndim cît de schematicã es-te fantezia noastrã sexualã ºi în clipele celemai decadente, nu e de mirare cã am rãmasuluiþi vãzînd subtila originalitate a unui masajde sîn la scenã deschisã, într-o piesã regizatãde Tompa Gábor. Nu e de neglijat adiereaproaspãtã care ne-a venit dinspre Elõretolthelyõrség (Garnizoana avansatã), dar ºi de laei am învãþat mai curînd cum trebuie sîcîit

falsul virtuoz ºi mai puþin alte „verbe ajutã-toare” posibile ale zonei lombare.

Despre români putem ºti cã de fapt nuexistã, deoarece avînd trãsãturile de caractercu care îi înzestreazã maghiarii nu pot exista.Adicã românii existã doar ca problematicã ºi,în ce priveºte umorul, ei sînt sursa unei maricantitãþi de frustrãri naþionale ale maghiarilordin România. Românii pot fi vãzuþi la tot pa-sul, dar aceºtia sînt doar spirite rãtãcitoare ca-re speculeazã insuportabilitatea existenþeinoastre ºi – sã adãugãm – a lor. În interpre-tãri mai cruþãtoare, românii greºesc, iar în ce-le mai necruþãtoare nici mãcar nu greºesc,fiindcã sînt incapabili ºi de greºealã. Avînd învedere cã niciodatã nu sînt tematizaþi ca mul-þime a fiinþelor umane, ci ca ºtiinþã a poante-lor abstracte, românii pot avea orice pãcat ºichiar eventualele lor virtuþi pot fi doar aspecteale unui fel de viciu colectiv. Stabilirea perma-nentã a culpabilitãþii românilor s-a ritualizatîn multe feluri, dar mai ales în umor. Noi pu-tem evita existenþa românilor numai prin ri-tualuri preventive. Ca sã nu mai spunem cãastfel putem deconta ºi o bunã parte a pro-priei noastre neputinþe.

Ego-uriDupã toate probabilitãþile, la chefurile unorproaspãt absolvenþi participã ºi unii care aupetrecut cel puþin cîteva luni în Ungaria. Fiecã au venit acasã doar în vizitã, sau din obliga-þie, sau din cauzã de conºtiinþã, au toate moti-

vele ca la aceste chefuri ceva sã nu fie în regu-lã. 1. Pleci ºi rãmîi afarã, iar dacã te întorciprintre prietenii de altãdatã: vei regreta. 2.Pleci, dar nu rãmîi afarã, deºi ai avut intenþia,dar, în loc sã-þi construieºti acolo viitorul, atrebuit sã te întorci în marele nimic; sigur cãîn fiecare dimineaþã te trezeºti cu regret. 3. Teîntorci din motive de conºtiinþã ºi te simþi unfel de erou nenorocit, fiindcã nimeni nu teapreciazã ºi tu însuþi începi sã te gîndeºti cãeºti acasã deoarece acolo nu ai fost destul debun. În schimb acasã pentru nimic nu eºtidestul de rãu, chiar dacã eºti crispat ºi frus-trat; nici nu ai început ceea ce voiai sã faci ºideja îþi pare rãu, fiindcã ai impresia cã e inu-til, aºa încît mai bine nu faci nimic, dar ulte-rior îþi pare rãu, cãci ceva e totuºi mai multdecît nimic. Oricum ar fi, cã eºti acolo, cã eºtiaici, în orice caz vei regreta. Se ºtie: în oricecaz vei regreta.

Melancolie da, ironie nuLa toate acestea se adaugã ºi lipsa banilor, te-mã despre care de asemenea se vorbeºte des-tul de mult. Deprimant este mai ales cã dinaceastã cauzã tînãrul intelectual nu are accesla fapte de culturã necesare pentru metabo-lismul normal. De aceea trateazã cu mai multrespect ºi mai economic acele vehicule careconþin informaþiile necesare vieþii intelectualeºi care, fireºte, au fost procurate cu mari sa-crificii. La modul de exploatare normal, aces-te informaþii sînt tratate cu neglijenþã ºi cu su-perficialitate sãnãtoasã. La noi, nu. Citim te-meinic ºi riguros. Vorbim cu temei ºi riguros.În acelaºi timp, pentru camuflarea dezorien-tãrii, au apãrut ºi de la sine tot feluri de teh-nici meschine. De aici ºi mizerabila melanco-lie, care, îndatã ce tãcem ºi sîntem atenþi intrãîn funcþiune.

Despre ce nu se vorbeºteDespre UDMR ºi participarea sa la guvernare,într-un fel sau altul, se mai vorbeºte. De obiceiaproape toatã lumea este de acord cã: 1.UDMR este un mare faliment; 2. totul este omasã falimentarã; 3. masa falimentarã arenevoie de UDMR, fiindcã fãrã ea nu poate sãmeargã în Europa; 4. în schimb calabalîculnici cu UDMR nu poate merge în Europa,fiind cã este o masã falimentarã ºi orice ar facetotul este zadarnic; 5. UDMR ar trebui sã ºan-tajeze calabalîcul: acceptã, dar numai dacãmergem într-adevãr în Europa, iar dacã nu,atunci nu. Nu depinde de noi, dar tocmai deaceea, nu. În schimb asta nu are nici un sens,fiindcã orice ar fi, nu se merge. Cãci da, saunu: nu.

Nu se vorbeºte însã despre faptul cã depin-de ºi de noi, ºi dacã e aºa, atunci da, iar dacãnu, ºi atunci da, fiindcã este ºi partida noastrãºi tot ce putem spune este da, fiindcã da, da,da, chiar dacã în fond e nu. Dar asta e compli-cat, deoarece cu spiritele rãtãcitoare care no-uã – dar ºi lor – ne vor rãul, nu se poate, tre-buie sã-i considerãm oameni, ceea ce la unchef de tineri intelectuali maghiari dinRomânia e un banc prost.

Nu se vorbeºte nici despre ceea ce ºi în sta-re de rãzboi este o teamã, despre generaþii.Aceasta e o generaþie fãrã conºtiinþa genera-þiei, adicã o generaþie inexistentã. O umbrã aumbrelor. ªi fiindcã nu se vorbeºte despre ea,nu se poate spune nici de ce nu existã opoziþieºi voinþã. De ce nu existã underground insti-tuþionalizat, dezbateri, spirit critic, reevalua-rea valorilor, superficialitatea creatoare, vite-zã. De ce nu existã recunoaºterea lucrurilorcare au o mizã.

T r a d u c e r e d e F l o r i c a P E R I A N

KELEMEN Attila

Vei regreta