http://www.unesco.de/kultur/welterbe/welterbe-deutschland/potsdam.html

Insula muzeelor din Berlin

Insula muzeelor din Berlin este considerată un ansamblu de construc ii ce servesc drept muzee,ț care ilustrează evolu ia designului muzeelor moderne pe o perioadă mai lungă de un secol.ț Aceasta este un „exemplu vizibil al conceptului de muzeu de artă care datează din vremea Iluminismului i a Revolu iei Franceze”. Complexul de construc ii al insulei muzeelor, pe careș ț ț UNESCO a declarat-o în 1999 ca apar inând patrimoniului cultural mondial, este format din cinciț muzee: Muzeul Pergamon, das Alte Museum (Muzeul Vechi), die Nationalgalerie (Galeria na ională), das Bode-Museum (Muzeul Bode, cunoscut în trecut sub numele de Muzeul Kaiserț Friedrich) i das Neue Museum (Muzeul Nou). ș

Insula muzeelor face parte din patrimoniul cultural al secolului al XIX-lea, al erei educa iei/cunoa terii i tiin elor. Din punct de vedere intelectual, ideea muzeelor este unț ș ș ș ț rezultat al Iluminismului. Odinioară, deschiderea colec iilor i trezoreriilor princiare pentruț ș publicul larg era un drept/o preten ie încă din vremea Revolu iei Franceze.ț ț

În anul 1810, regele prusac Friedrich Wilhelm al III-lea a decretat/ordonat organizarea unei colec ii de artă publice. În 1822, Karl Friedrich Schinkel a primit sarcina de a construi Muzeulț Vechi/Altes Museum. Odată cu inaugurarea sa în anul 1830 începe i povestea „Insuleiș muzeelor”, a a cum este numită de atunci zona nordică a insulei Spree.ș Însemnătatea/Importan a arhitectonică a Muzeului Vechi/Altes Museum derivă din organizareaț

i designul camerelor de colec ii, proiectate în jurul rotondei centrale cu rol de centru spiritual.ș ț În concep ia lui/A a cum î i imaginase Schinkel, în această cupolă trebuiau să fie expuseț ș ș obiectele de artă extraordinare ale tuturor epocilor i să ofere privitorului o imagine completă aș întregii mo teniri spirituale, având un scop educativ. Arhitectura urbană este un rezultat alș dispunerii muzeelor paralel cu castelul regal/re edin a regală. În urma expunerii publice aș ț colec iei de artă, ................................ se distinge ca o parte impunătoare a ora ului. În anul 1841,ț ș regele prusac i succesorul întemeietorului muzeului , Friedrich Wilhelm al IV-lea au hotărât caș întreaga Insulă Spree din spatele muzeului să fie transformată într-un sanctuar al artei iș

tiin ei. Legătura strânsă dintre colec ii i cercetare a reprezentat un exemplu pentru muzeeleș ț ț ș din Berlin.

Între 1843 i 1855, în spatele Muzeului Vechi a fost construit Muzeul Nou, după planurile luiș Friedrich August Stüler. El a dezvoltat i ideea construirii unei alte clădiri sub forma unui templuș roman care s-a materializat în Galeria Na ională. Neoclasicismul a dominat arhitectura epociiț wilhelmiene, iar cunoa terea formelor din trecut a făcut posibilă fondarea unor construc iiș ț rafinate în stilul Rena terii i Barocului. A a a fost construit cel de-al patrulea muzeu, Muzeulș ș ș Kaiser Friedrich, care se află chiar în capătul superior al insulei. Ultima i cea mai mareș construc ie nouă a fost Muzeul Pergamon (1907-1930). Progresele campaniilor arheologice dinț epoca imperială a Împăratului Wilhelm au adus cu ele o serie de monumente arhitectonice în Berlin. Posesii de valoare ale acestor descoperiri sunt Altarul Pergamon, fragmente ale Căii Procesiunilor din Babilon, Poarta pie ei din Milet, Castelul din de ert din ora ul Mschatta dinț ș ș perioada Islamului timpuriu. Muzeul Pergamon a creat pentru aceste vestigii un înveli /adăpostș arhitectural sub forma Neoclasicismului prusac. Colec iile reunite pe Insula muzeelor au oferit înț primul rând o cale de acces incomparabilă la întreaga cultură occidentală i de la Antichitateș până în secolul al XIX-lea. Însemnătatea Insulei muzeelor din Berlin constă în faptul că prezintă aceste colec ii/vestigii grandioase în interior(ul unor construc ii) care oglindesc la rândul lorț ț

1

dezvoltarea/progresul institu iei muzeelor prin arhitectură, dispunerea spa iului iț ț ș design/organizare. Dezvoltarea idealului de cultură universală al lui Wilhelm von Humboldt, ilustrat în Muzeul Vechi al lui Schinkel până la reconstruc ia tiin ifică diversificată a unorț ș ț descoperiri arheologice, după cum o demonstrează obiectele din Muzeul Pergamon sunt direct vizibile în istoria arhitecturală a Insulei muzeelor.

Clădirile i parcurile din Potsdam i Berlin ș ș

Numele „Sanssouci” (=fără griji) al re edin ei de vară a Împăratului Friedrich al II-lea al Prusieiș ț trădează dorin a regelui de a se bucura de intimitate i simplitate. Castelul ridicat pe teraseleț ș (muntelui?) Weinbergului între anii 1745 i 1747 este cea mai veche parte a peisajului culturalș de la Potsdam: o construc ie cu un singur etaj, alcătuită dintr-o rotondă centrală, sala deț marmură, i două aripi laterale cu câte cinci camere.ș

Arhitectului Georg Wenzelslaus von Knobelsdorff nu i se datorează doar construc ia Palatuluiț Sanssouci, ci i parcurile cu o întindere de 290 de hectare. ?Au apărut în două dintre acesteaș galeria de pictură din partea vestică i vechea oranjerie/orangerie din partea estică, care au fostș reamenajate între anii 1771-1774 pentru a fi locuite, fiind apoi cunoscute sub numele de Camerele Noi. Acestora li se adaugă o construc ie mică:grota lui Neptun i pavilionul chinezesc. ț ș

După Războiul de apte ani (1756-1763), împăratul Friedrich cel Mare a cerut să se ridice înș capătul de vest, pe bulevardul/aleea principală lungă de doi kilometri, Palatul Nou în stil rococo. În parc au apărut i alte clădiri mici: Templul Antic, Templul Prieteniei, palatul Belvedere iș ș Pavilionul Dragonului (1770). Friedrich Wilhelm al IV-lea (1795-1861) a continuat munca lui Friedrich al II-lea în ceea ce prive te construc iile. Parcul a fost extins în partea de sud,ș ț arhitectul Karl-Friedrich Schinkel a ridicat micul castel în stil clasicist, Charlottenhof, iar Peter Josef Lennés a pus bazele unui parc în stil romantic. Până în anul 1860 au fost construite și băile termale romane ale lui Schinkel și Persius, orangeriași biserica Friedrichskirche.

Castelul și parcul de la Sanssouci, numit adesea „Versailles-ul prusac”, reprezintă o sinteză a curentelor culturale din secolul al XVIII-lea ale orașelor și curților (regale ale) Europei. Ansamblul este un exemplu grăitor de creații arhitecturale și planificări/arhitecturi peisagistice pe fundalul intelectual/spiritual al concepției monarhice a statului.?

Printre locurile protejate ale patrimoniului mondial se înscriu castelul și parcul Babelsberg, precum și Grădina Nouă din vestul lacului Heiliger See, alături de Palatul de Marmură și Castelul Cäcilienhof, unde a fost semnat în 1945 Acordul de la Potsdam.

Cu parcurile sale mari întinse pe 500 de hectare și cele 150 de construcții ridicate între anii 1730 și 1916, întreaga întindere a parcurilor de la Potsdam constituie un bun cultural de o calitate excepțională. Acestora li se adaugă ca parte integrantă a vestigiilor întregului ansamblu, monumentele existente în Berlin, printre care trebuie menționate Castelul Glienicke construit de Schinkel în perioada 1825-1827 pentru Prințul Karl/Carol al Prusiei și Insula Pfauen, Casa Cavalerilor și Caa Palmierilor. Acțiunile complementare pentru conceperea parcurilor se datorează în mare parte lui Lennés.

În 1990, UNESCO a declarat oficial castelele și parcurile din Potsdam și Berlin ca aparținând patrimoniului cultural mondial. În 1992 și 1999, aria monumentelor-patrimoniu a fost extinsă cu încă 14 monumente, printre care se numără biserica Heilandskirche din portul Sacrow, Castelul și Parcul Lindstedt, colonia rusă Alexandrowka, platoul Pfingstberg alături de Belvedere și observatorul din Parcul Babelsberg.

2