UI[I[ S[lBAIIB[I

RICHARD FORD

Traducere de Anca Dumitrescu gi Elena Marcu

BLACK BUTTON BOOKS

in toamna lui 196o, cind aveam paisprezece ani, inperioadaincare tata era gomer, mama a intilnit un bfubat pe nurne Warren

Miller gi s-a indrlgostit de el. Asta se intAmpla pe vremea avin-tului petrolului din Gypsy Basin, in Great Falls, Montana, unde

tata ne adusese in primivara acelui an din Lewiston, Idaho,convins ci oamenii - oamenii mirungi ca eI - se inebogi4eau

in Montana sau aveau s-o faci in curind, qi voia gi el o frrimidin acel noroc inainte sI se duci de ripi.

Tata era jucitor de golf. Antrenor profesionist. Mersese lafacultate, nu gi la rlzboi. $i din 1944, an.ul in care m-am,niscut,la doi ani dupi ce se cisitorise cu mama, asta fbcuse, Iucra-se ca antrenor de golfin mici cluburi private qi Ia diferite s,coli

din oragele aflate in apropiere de zona in care se niscuse, intreColfax gi Palouse Hills, in estul statului Washington. in toatiacea perioadi, cilt am crescut, Iocuiserim in Coeur d'Alene gi

in McCall, Idaho, in Endicott, Pasco gi Walla Walla, unde gi el

gi mama merseseri la facultate, se intdlniseri gi se cisitoriserl.Tata era un atlet inniscut. Tatil lui avusese un r'na.gazin de

haine in Colfax gi cngtigase destul de bine, iar tata invigase sijoace golf luXnd cursuri ca acelea pe care le preda acum. Trabun la orice sport: la baschet, la hochei pe gheagl gi la aruncatpotcoave, iar in facultate jucase baseball. Dar iubea golful pen-

tru cI era un sport dificil pentru ceildgi, dar simplu pentru e,l.

Era un birbat atrigitor, zimbitor, cu pirul inchis la culoare,nu foarte inalt, cu mdini delicate gi o leginare fluid5, scurti,care era minunat de privit, dar care nu fusese niciodati sufici-ent de puternicl pentru a-l propulsain compettiile importanteale acestui sport. Dar se pricepea si-i invege pe ceilalgi si joace

golf. $tia si explice cu rlbdare, intr-un fel careteficea si crezi

cI ai talent, gi oamenilorle plicea sd fie in preajrna lui. Uneori

RICHARD FORD

el gi mama jucau golf impreuni gi eu ii insopeam, impingindciruciorul, qi gtiam ci el era congtient de felul in care aritau:frumogi, tineri, fericigi. Tata avea o voce caldi gi era blind gi

optimist, lipsit de orice preficitorie. Viaga unui antrenor de

golfnu e una obignuiti, nu-1i cAgtigi traiul ca un vdnzitor sau

ca un medic, iar tata era la rindul lui un tip oarecum neobig-

nuit: era inocent gi era onest, 9i probabil perfect echipat pen-

tru viafa pe care Ei-o construise.

in Great Falls, tata s-a angajat labaza aeriani, unde ginea

un curs doui zile pe siptimini, iar in restul timpului mergea

la clubul privat de pe celilalt mal al riului. Clubul Wheatland.

Muncea mai mult, pentru ci, spunea el, in vremuri bune oa-

menii vor si invele un sport cum e golful, iar vremurile bune

arareori dueazi. Avea atunci treizeci gi noui de ani gi cred cispera sI intilneasci acolo pe cineva care si-i dea un pont sau

sl-l bage intr-o afacere buni cu petrol, sau sl-i ofere o slujbimai bunl, o gansi care si ne duci pe el, pe mama gi pe mine

citre ceva mai bun.Am inchiriat o casi pe Eighth Street North, intr-un cartier

vechi, cu case de cirimidi ftri etaj. A noastri era galbenl, cu

un gard mic de lemn in partea din fagi gi un mesteacin plin-gitor in curte. Strada noastri era aproape de calea ferati, peste

rdu de rafiniria unde zi gi noapte ardea o flaciri strilucitoaredin cogul ce se inilqa deasupra clidirilor metalice. Dimineaga

cnnd mi trezeam puteam auzi guieratul schimbului de turl, iar

seara tirziu vijditul puternic al maginiriilor care procesau pe-

trolul brut, extras din pugurile de pe cimpurile aflate la nord.

Mama nu a avut o slujbi in Great Falls. Fusese contabili la

o companie de lactate din Lewiston, iar in celelalte orage incare locuiserim fusese suplinitoare de matematici, fizici gi

chimie, materiile ei preferate. Era o femeie frumoasi gi mini-

one, spontani gi care te flcea sI rizi. Era cu doi ani mai mici

8

vreli slr.eerrcA

decit tata, pe care il cunoscuse la facultate, in r94r, pe care ilplicuse gi pe care pur gi simplu l-a urmat cind el gi-a glsit o

slujbi in Spokane. Nu gtiu care acrezatci au fost motivele pen-

tru care tata iqi pirisise slujba din Lewiston pentru a veni inGreat Falls. Poate ci ea a observat ceva la el: ci trecea printr-operioadi dificild, cind viitorul pirea si arate diferit, de parci

lucrurile n-ar mai fi pirut sI se ageze de la sine ca pini atunci.

Sau poate ci au fost alte motive qi, pentru cI il iubea, l-a urmat.

Dar nu cred ci gi-a dorit vreodati si vini in Montana. ii plicea

estul statului Washington, ii plicea clima mai blindi din zona

in care copilirise. Se gdndise c5. in Great Falls avea si fie prea

frig 9i prea izolat, ci n-avea si-i fie ugor si cunoascl oameni.

Dar la acea vreme trebuie si fi crezut cd aceea era o viagi obig-

nuiti: si se mute gi si munceasci oricdnd gi oriunde se putea,

si aibi un sof gi un fiu, gi asta era suficient.

In vara acelui an au fost multe incendii forestiere. Great Falls

e chiar unde incepe cimpia, dar la sud, la vest gi la est sunt

munfii. ln zilele senine puteai vedea mungii chiar de pe stri-zile oragului: erau 90 km pini la versantul de est al Mun$lor

Stincogi, care se intindeau albagtri s,i ascu;igi spre Canada. La

inceput de iulie, au izbucnit incendii in cheile impldurite de

lingi Augusta gi Choteau, localitigi care nu insemnau nimicpentru mine, dar care erau in pericol. Incendiile aveert caluze

necunoscute. Au ars zi gi noapte in iulie, august 9i septembrie,

cind s-a crezut ci o toamni timpurie va aduce ploi gi poate chiar

ninsoare, dar nu s-a intimplat.Primivara fusese secetoasl qi la fel gi vara. Eram un biiat de

la orag gi nu gtiam nimic despre recolte gi lemn, dar auziserim

cu tofii cI fermierii credeau ci seceta atrigea gi mai multi se-

ceti, gi citiserim in ziar ci lemnul natur nu era la fel de umed

ca acela uscat in cuptor, gi ci, daci fermierii ar fi degtepli, ar

recolta grdul mai devreme ca si reduci pierderile. Chiargi riul

_

RICHARD FORD

Missouri scizuse foarte mult gi pegtii au murit gi petece de ni-mol uscat apiruseri intre maluri s,i firul de api, 9i nu se mai

' putea merge cu barca.

Tata preda golfin fiecare zi unor grupuri alcituite din pilogi

gi iubitele lor, iar la Clubul Wheatland juca in echipi de citepatru cu petroligti, crescitori de vite, bancheri 9i sogiile aces-

tora, fiind plitit s5-i ajute si-gi perfeclioneze jocul, ceea ce 9i

incerca. in serile acelei veri, dupi munci, stitea la masa din

bucitirie, ascultdnd la radio meciurile din Est, bind bere 9i

citind ziarul in timp ce mama pregitea cina, iar eu imi flceam

temele in sufragerie. Vorbea despre oamenii de la club. ,,Sunt

oameni cumsecade", ii spunea mamei. ,,N-o sI ne imbogigim

lucrind pentru bogagi, dar poate ne surdde norocul daci stimpe lingi ei." Glumea adesea cu asta. ii plicea in Great Falls. I se

pirea deschis gi neexplorat, i se pirea ci nimeni nu avea timp

si te tragi inapoi gi cI era un moment bun si triieqti acolo. Nu

$tiu ce igi propusese pentru el insugi pe vremea aceea, dar era

un om clruia ii pllcea si fie fericit mai mult decnt majoritigii

oamenilor. $i trebuie si i se fi pirut, micar atunci, ci in sfhrqit

ajunsese in locul potrivit.Pdni la inceputul lui august incendiile de la vest de noi incl

nu fuseseri stinse, iar in aer plutea o ceald grea gi uneori nu

puteai vedea munfii sau orizontul. Era o ceafi pe care nu o ob-

servai cind erai in mijlocul ei, doar dacl erai pe un munte sau

in avion gi puteai vedea Great Falls de sus. Noaptea, cind pri-

veam de la fereastri citre vest, spre valea riului Sun, munfii infliclri, puteam simgi mirbsul gi gustul fumului, 9i mi se pirea

ci vid fliciri gi dealuri arzind gi oameni alergind, degi nu pu-

team vedea asta, puteam vedea numai o fhgie strilucitoare, ro-

gie gi adinci deasupra intunericului dintre foc 9i noi tofi. De

doui ori am visat chiar ci ne luase foc casa, ci o scXnteie adusi

de vint ne aprinsese acoperigul, mistuind totul. Dar chiar s,i in

vis gtiam cI viaga merge inainte gi ci aveam si supravieguim 9i

vrAT;, SALBATICA

ci focul nu conta atat de mult. Desigur, nu inpelegeam ce in-

semna si nu supravieguiegti.

Un astfel de foc nu putea si nu schimbe lucrurile, iar inGreat Falls domnea un sentiment, o atitudine generali, de

descurajare. in ziare apireau tot felul de poveqti, pove$ti de-

mente. Se spunea cI indienii provocaserl incendiile ca si-gi

faci rost de locuri de munci stingindu-le. Un birbat fusese

vizut pe un drum forestier aruncind flclii aprinse din cami-

on. Braconierii erau de vini. Se spunea ci unul dintre virfurileMunqilorMarshall fusese lovit de trisnet de o suti de ori intr-oori. Pe terenul de golftata auzise ci cei care se luptau cu focul

erau delincven;i, criminali gi violatori de la Deer Lodge, care se

oferiserl voluntari, iar apoi dezertaseri, intorchndu-se la viaga

civilizati. Nu cred ci cineva avea impresia ci Great Falls va ficuprins de fliciri. Ne despirgeau de foc prea mulgi kilometri,prea multe orage ar fi trebuit si fie mistuite inainte, prea mult

ghinion si se adune intr-un loc. Cu toate acestea, oamenii i9i

udau acoperigurile gi nimeni n-aveavoie si dea foc la buruieni.

In fiecare zi decolau avioane incircate cu blrbaf care urmau

si sari in fliciri, iar la vest de noi fumul se ridica ca un nor, de

parci focul ar fi putut aduce ploaie. Dupi-amiaza, cind vin-tul se integea, cu tofii $tiam cI focul mai trecuse de un rind de

trangee sau ci igi luase avint gi se aruncase asupra vreunui loc

neatins, gi ci eram gi noi afectagi, chiar daci nu vedeam flici-rile gi nu simfeam cildura.

Eu tocmai incepusem clasa a xr-a la liceul din Great Falls,

unde incercam sijoc fotbal, un sport care nu-mi plicea gi la care

nu eram bun, darincercam sijoc doarpentru cI tata considera

ci aga miag fi putut face prieteni. ln unele zile nu puteam mer-

ge la antrenament, pentru ci medicul spunea cI fumul avea sIne afecteze pliminii firi si simgim nimic. Atunci mi duceam

cu tata la Clubul Wheatland - cursul delabazaaeriani se anu-

lase din cauza amenintlrii focului - gi mi antrenam cu el la

RICHARD FORD

golfpAni seara tirziu. in acea vari tata a inceput si lucreze tot

mai pugin, aga ci stitea acasi din ce in ce mai mult. Oamenii

nu mai veneau la club din cauza fumului gi a aerului uscat. Tata

didea mai pufine lecgii, se intXlnea cu mai pugini dintre cei cu

care se imprietenise in primivari. Lucra mai mult in magazin,

vindea echipament de golf, haine gi reviste, inchiria cirucioare,

petrecea mai mult timp adunind mingile de pe malul r6ului,

printre sllciile de la capltul terenului de golf.

Intr-o dupi-amiazl, de la sfhrgitul lui septembrie, la doui

siptimAni de cind incepusem gcoala, iar focurile din mungii de

la vest de noi pireau si nu se mai opreasci vreodati, eu gi tata

ne-am dus la marginea terenului cu nigte co$ulefe de sirmi.Un birbat exersa departe, in stinga noastri. Auzeam loviturile

crosei, apoi guieratul mingii descriind spre noi un arc in lumina

apusului. Cu o seari inainte, el gi mama vorbiseri despre ale-

gerile care urmau. Erau democrafi. La fel ca familiile lor. Dar

in acea seari tata a spus ci se gindea si treaci la republicani.

Nixon, azis el, e un avocat bun. Nu era cel mai prezentabil tip'dar avea si ia partea sindicatelor.

Mama a ris de el, ducdndu-gi miinile la ochi, de parci nu

voia si-l mai vadi.

- Nu incepe gi tu, ferry. Ai de gind si devii un susginitor

al dreptului-de-a-munci? i-a spus ea.

Glumea. Nu cred cili pisa cu cine vota el, nu vorbeau nici-

odati despre politici. Eram cu togii in bucitlrie 9i mincarea

era deja pe masd.

- Mi se pare ci lucrurile au mers prea departe intr-o anu-

miti direcgie , a zis tata.

$i-a pus mXinile pe masi, de-o parte gi de alta a farfuriei.

liauzeamrespiragia. inci avea pe el hainele de golf, pantaloni

verzi gi un tricou galben de nylon cu o crosi rogie ca emblemi.

in acea vari fusese o grevi la caleaferatl, dar nu vorbise nicio-

dati despre sindicate gi nu credeam ci ne afectase.

vrlli sAr.serrcA

Mama sdtea in picioare, lingl chiuveti, gtergindu-se pe

miini.

- Tu egti cel care munce$te, nu eu. Jine minte asta' a

spus ea.

- Mi-ar pllcea sI avem un Roosevelt cu care si votlm. El

iubea gara asta, a zistata,

- Erau alte vremuri, a spus mama' agezindu-se in faga luila masi.

Purta o rochie in pltrigele alb-albastre, peste care igi pu-

sese s,orgul.

- Pe atunci tofi se temeau, inclusiv noi. Acum totul e mai

bine. Tu asta uigi.

- N-am uitat nimic, i-a rispuns tata. Dar acum vreau simI gindesc la viitor.

- Pii, asta e bine, a zimbit ea. Mi bucur. Sunt siguri cigi |oe se bucurl.

Apoi am mincat.A doua zi dupi-amia zd, la capdtul terenului, llngi silciile

de pe malul rdului, tata era intr-o dispozigie diferitl. Nu didu-se nicio lecgie toati siptimAna, dar nu era incordat gi nu pI-rea suplrat de ceva. Fuma o gigari, ceva ce nu frcea de obicei.

- Ce picat si nu poqi lucra cdnd e cald afari, a spus

zdmbind.A luat o minge din cog, s-a dat un pas inapoi 9i a aruncat-o

printre ramurile silciilor spre riul in care s-a scufundat flriniciun sunet.

- Cum merge cu fotbalul? O si fii noul Bob Waterfield?

m-a intrebat.

- Nu, nu cred.

- Nici eu n-o si fiu noul Walter Hagen'

ii plicea de Walter Hagen. Avea o pozl cu el, cu o piliriecu boruri largi gi o haini groasi, zimbind sastisit la cameri,

L3

RICHARD FORD

undeva unde era zdpadd,pe jos. Tata linea poza aia pe uqa gifo-

nierului din dormitorul lui gi al mamei.

S-a oprit sI-l priveasci pe jucitorul singuratic care exersa

diverse lovituri. ii puteam vedea silueta.

-Uite un tip care lovegte mingea frumos, a spus' privindu-l

pe birbat leginind ugor crosa. Nu-gi asumi riscuri. 1l lasi pe

adversar si-gi bati capul. Aga flcea gi Walter Hagen. Avea jo-

cul in singe.

- 9i tu la fel, nu? am intrebat, pentru ci aqa spunea mereu

mama, ci tata n-a avut niciodati nevoie sI exerseze.

- Dr, a rispuns, trigAnd din $gari. Mereu mi s-a pirutugor. Probabil ci e ceva greqit in asta.

- Nu-mi place fotbalul, am spus.

Tata s-a uitat la mine, apoi gi-a intors privirea spre vest'

unde focul intuneca soarele, frcdndu-l vinepiu.

- Mie imi pllcea. lmi plicea cind loveam mingea gi aler-

gam pe teren gi ii fentam pe tofi, a zis cumva visltor.

- Eu nu gtiu fentez prea bine.

Am vrut si-i spun asta pentru ci am vrut si-mi spuni sirenunf la fotbd gi si fac altceva. lmi plicea golful 9i aq fi jucat

cu pllcere.

- Dar n-aveam de gind si nu joc golf, deqi probabil ci nu

sunt destul de prudent, a continuat tata.

Nu mi asculta, dar nu m-am supirat pe el.

ln depirtare, pe terenul de golf, amauzito pocnituri zdra-

vinl gi birbatul singuratic a trimis mingea in aerul serii. lntr-olinigte deplini, eu gi tata am aFteptat ca mingea si loveasci ceva

gi sI ricogeze. Dar s-a oprit in umlrul tatei, lovindu-l nu foarte

tare sau nu atdt cit sdl doari.

- Ia uite! Dumnezeule! a zis tata.

A privit in jos minge a clzutd lingi piciorul lui, apoi gi-a

frecat bra;ul. L-am vlzut pe birbatul care lovise mingea intor-cindu-se in club, cu goferul leginindu-se lingi el ca o crosi.

t4

VIATA 54LBATICA

Habar n-avea unde aterizaseri mingile. Nici prin cap nu-i tre-

cea cI una dintre ele il lovise pe tata.

Tata l-a privit dispirind in clidirea lungi 9i albi a clubului.

Un timp a stat nemigcat, de parcl ar fi ascultat ceva, de parcl

ar fi putut auzi ceva ce eu nu puteam: poate rasete sau poate

o muzici din deplrtare. Mereu fusese un blrbat fericit 9i cred

ci pur gi simplu aFtepta ceva ce l-ar fi putut face si se simtidin nou aga.

- Daci nu-fi place fotbalul - a spus privindu-mi de parci

uitase ci eram acolo -, las-o balti. Exerseazi aruncarea suligei.

Asta igi di un sentiment de reugiti. Am aruncat gi eu o dati.

- Bine, i-am rispuns gi m-am gAndit la aruncarea suligei,

la cAt de grea e sulila, din ce e e flcuti gi cit de greu o fi siarunci cum trebuie.

Tata privea spre punctul in care cerul era frumos, intune-

cat gi multicolor.

- Arde acolo, nu? Simt mirosul.

- gi eu il simt, am rispuns privind in aceeagi direclie.

--- Ai o minte limpede, |oe.M-a privit.

- N-o si gi se intimple nimic riu.

- Sper ci nu, am zis.

- Foarte bine. $i eu.

gi am continuat sd adunim mingi de golfin timp ce ne in-

torceam spre club.

Cind ne-am apropiat de magazin,ineunffu era aprinsi lumina

gi un birbat stitea pe un scaun pliant gi fuma un trabuc. Era

imbricat la costum, dar pe brag linea o geacl gi era incillat cu

pantofi de golf maro cu alb.

Cind am intrat eu $i tata, ginAnd in mini cogurile cu mingi,

blrbatul s-a ridicat. Mirosea a trabuc ai a echipament nou de

golf.

15

RICHARD FORD

- Salut, lerryl a spus birbatul, a zimbit gi i-a intins minalui tata. Cum gi s-a pirut cI joc?

- Nu mi-am dat seama ci tu erai, i-a rispuns tata, zem-

bind gi stringnndu-i mAna. Ai un balans aparte. Pogi si fii min-dru de asta.

- Le-am cam dat in toate direcgiile, a spus birbatul, tri-gind din trabuc.

- Aga facem togi, i-a rlspuns tata gi m-a tras mai aproape

de el. EI e foe, fiul meu. foe, el e Clarence Snow. Pregedintele

clubului. Cel mai bun jucitor de golf de aici.

Am dat mina cu Clarence Snow, un tip pe la cincizeci de

ani, cu degete lungi, osoase gi puternice, ca ale tatei. Nu mi-a

strdns mAna prea tare.

-lerry,ai mai llsat mingi pe-acolo? a spus Clarence Snow,

trecindu-gi mina prin pirul rar, inchis la culoare gi aruncdnd

o privire spre terenul de golfintunecat.

- Destul de multe, a rlspuns tata. Nu le mai vedeam.

- gi tu joci golf, biiete? mia zimbit Clarence Snow.

- E chiar bun, a zis tatainainte si apuc si rispund ceva.

S-a agezat pe celilalt scaun pliant, sub care avea pantofii de

stradl, gi ainceput si-gi desfaci gireturile de la pantofri albi de

golf. Avea nigte gosete galbene din care i se vedeau gleznele pa-

Iide, flri pir, gi il fixa cu privirea pe Clarence Snow.

- Trebuie si vorbe.sc ceva cu tine, )erry, a spus Clarence

Snow, uitindu-se la mine gi trigindu-gi nasul.

- Bine. Putem vorbi m2ine?

- Nu. Hai in biroul meu, a zis Clarence Snow.

- Sigur, a rispuns tata.

i9i diduse jos pantofii de golf, a ridicat un picior gi l-a fre-

cat, apoi gia chircit degetele.

- Uneltele ignoranfei, mi-a spus zimbind.

- N-o sI dureze mult, a zis Clarence Snow.

r6

VIATA SALBATICA

Apoi a iegit pe uga din fa;i, ldsindu-ne pe mine gi pe tata

in magazinul puternic luminat.Tata s-a lisat pe spate in scaunul pliant, gi-a intins picioa-

rele in faqi, migcindu-gi degetele in gosetele galbene.

- O sd mI concedieze. Despre asta e vorba, a spus.

- De ce crezi asta? am intrebat Socat.

- Nu gtii tu cum merg treburile astea. Am mai fost conce-

diat. Ajungi si simgi chestiile astea.

- De ce-ar face-o? am intrebat.

- Poate crede c-o fut pe nevasti-sa, a spus tata.

Nu-l mai auzisem vorbind aga gi din nou am fost gocat.

Privea pe fereastri in intuneric.

- Bine, nici nu gtiu daci are nevasti.

Tata gi-a pus pantofii de stradd, negri, luciogi, noi, cu talpd

groasi.

- Sau poate am cigtigat ceva bani de la vreun prieten al lui.Oricum, n-are nevoie de un motiv.

gi-a pus pantofii albi sub scaun gi s-a ridicat.

- Agteapti-mi aici, mi-a spus.

$tiam ci e nervos, dar nu voia si $tiu asta. Ii pllcea sI te facisi crezi ci totul e bine gi ci toati lumea e fericitl.

- Bine? m-a intrebat.

- Bine, am rispuns.

- Gindegte-te la vreo fati frumoasi pAni vin, mi-a spus

gi a znmbit.Apoi a iegit in pas domol din magazin gi s-a indreptat spre

clldirea clubului, lisindu-mi printre stativele pline de crose,

genfi de piele, pantofi gi cutii de mingi, toate uneltele meseriei

tatilui meu, nemigcate gi ticute in jurul meu ca nigte comori.

Cind s-a intors, dupi doulzeci de minute, tata mergea mai re-

pede. in buzunarul de la piept al clmigii avea o foaie de hArtie

galbeni gi chipul ii era incordat. Stiteam pe scaunul pe care

L7