chirurgieomfio.usmf.md · Web viewAprobate. la şedinţa catedrei chirurgie oro-maxilo-facială, implantologie orală şi stomatologie terapeutică „Arsenie Guţan”, Instituția

INSTITUȚIA PUBLICĂ UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIŢANU”

DIN REPUBLICA MOLDOVACatedra chirurgie oro-maxilo-facială, implantologie orală

şi stomatologie terapeutică „Arsenie Guţan” Pag. 1/78

Aprobatela şedinţa catedrei chirurgie oro-maxilo-facială, implantologie orală şi stomatologie terapeutică „Arsenie Guţan”, Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”Proces verbal Nr.7 din 05.05.2015Şef catedră, dr. hab. şt. med.,profesor universitar __________ V. Topalo

Teste către examenul la chirurgia oro-maxilo-facială din sesiunea de vară pentru studenţii anul III, an. univ. 2014-2015.

1.C.S. La naştere , cavitatea bucală este:A. Populată de o mare varietate de germeni patogeni;B. Populată de o mare varietate de germeni nepatogeni;C. Sterilă;D. Populată de o floră microbiană polimorfă;E. Populată de o floră microbiană anaerobă.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 72.C.M. Cavitatea bucală reprezintă un loc ideal de dezvoltare pentru microorganisme, care-s factorii ideali:

A. Temperatură optimă de dezvoltare;B. Condiţii de umeditate necesară;C. Mediu alcalin;D. Aport de substanţe plastice şi energetice permanente;E. O slabă rezistenţă imunitară.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 73.C.M. Principalele specii microbiene din cavitatea bucală sunt:

A. Streptococci, stafilococi, pneumococi,B. Corynebacterii, bacilli gramnegativi şi grampozitivi;C. Vibrioni, spirili;D. Spirochete, levuri, hemofili;E. Specii tranzitorii ( stafilococul auriu, streptococul betahemolitic, esherihia coli, mycobacterium etc.).

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 84.C.M. La nivelul cavitaţii bucale, cea mai mare cantitate de bacterii se găseşte:

A. Pe mucoasa geniană;B. Pe mucoasa buzelor;C. Pe faţa dorsală a limbii;D. Pe suprafaţa dinţilor;E. În glandele salivare.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 85.C.M. Barierele naturale care apără organismul de pătrunderea germenilor patogeni sunt :A. Pielea;B. Mucoasa cavităţii bucale;C. Bariera de organ (bariera hemato-encefalică);D. Imunitatea dobândită;E. Imunitatea naturală.M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 156.C.M. În infecţiile părţilor moi perimaxilare, sunt incriminate următoarele cauze:

A. Caria penetrantă cu gangrenă complicată cu parodontită periapicală, pungi parodontale adânci;

B. Leziunile traumatice ale părţilor moi şi ale porţiunii alveolare a maxilarelor;C. Litiaza salivară, infecţii salivare acute;D. Suprainfectarea chisturilor, furunculul şi carbunculul;E. Corpi străini pătrunşi în ţesuturile moi.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 320

7.C.M. Unele tratamente stomatologice duc la complicaţii septice (abcese, flegmoane etc.):A. Obturaţii radiculare cu modificări pulpare;B. Obturaţii de canal cu depăşire;C. Coroane-proteze prost adaptate cu iritări ale parodonţiului marginal;D. Tratamente ortodontice;E. Anestezii loco-regionale.


8.C.M. Complicaţiile extracţiei dentare în unele cazuri pot provoca abcese, flegmoane:A. În cazul în care nu s-a ales momentul potrivit (extracţia făcută ”la cald” fără drenare);B. Când nu s-au îndepărtat elementele patologice;C. Extracţii traumatice;D. Resturi radiculare;E. În orice extracţie dentară.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 320-321

9.C.M. Celulele implicate în fagocitoză sunt următoarele:A. Polimorfonucleare neutrofile sanguine (leucocitele, limfocitele etc.);B. Macrofage tisulare din ficat (celulele Kupffer);C. Ţesutul conjunctiv (histiocite);D. Măduva osoasă, ţesutul osos (osteoclaste);E. Mononucleare circulante (monocite).

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 1610. C.M. Imunitatea dobândită în infecţii se realizează prin acţiunea sistemului imuno-limfoid periferic, care este constituită din:

A. Ganglionii limfatici;B. Inelul limfatic Weldeyer;C. Splina;D. Limfocitele din mucoasă şi submucoasă;E. Macrofagi.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 1811. C.S. În unele cazuri, infecţia trece în fază cronică din motive că:

A. Pacientul nu se adresează la timp;B. Nu se depistează la timp şi tratamentul s-a început târziu;C. Antibioticoterapia incorectă;D. Bacteriile fagocitate nu pot fi degregate, persistând şi chiar multiplicându-se în macrophage,

localizarea intracelulară le protejează de antibiotic şi anticorpi;E. Virulenţa microbilor patogeni scăzută.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 1712. C.M. Imunoglobulinele acţionează împotriva germenilor localizaţi extracelular, determinând:

A. Opsonizarea microorganismelor pentru a nu fi distruse de fagocite;B. Activarea lizei microorganismelor de către complement;C. Neutralizarea toxinelor;D. Inhibarea ataşării microorganismelor pe celulele organismului uman;E. Inhibarea viruşilor extracelulari.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 1913. C.M. Apărarea antibacteriană este rezultatul unei acţiuni sinergice şi ordonate a proceselor de:

A. Imunitate umorală;B. Imunitate celulară;C. Factorilor de rezistenţă naturali;D. Activitatea sistemului cardio-vascular;E. Activitatea sistemului nervos.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 21

14. C.S. În apărarea antibacteriană o contribuţie majoră o au procesele imunitare şi infecţiile cu exotoxine, rolul principal îl are:

A. Imunitatea celulară;B. Rezistenţa naturală;C. Activitatea sistemului cardio-vascular;D. Imunitatea umorală prin procese de neutralizare;E. Ambele tipuri de răspuns imunitar în egală măsură.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 2115. C.S. Infecţiile în care microorganismele se multiplică facultativ intracelular, rolul principal în apărarea antimicrobiană îl are:

A. Imunitatea umorală;B. Imunitatea celulară;C. Ambele tipuri de reacţie imunitară în egală măsură;D. Rezistenţa naturală;E. Starea general a organismului.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 2116. C.M. Inflamaţia acută reprezintă un complex de fenomene în mecanismul de producere, însă se pot distinge trei grupe de reacţii:

A. Vasculare;B. Reparare;C. Exudative;D. Alterative;E. Toate.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 23

17. C.M. În inflamaţia acută au loc următoarele modificări vasculare:A. Vasoconstricţie iniţială;B. Vasodilataţie arteriocapilară;C. Hiperemie acută;D. Creşterea permiabilităţii capilare;E. Exudaţia.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 2318. C.M. În inflamaţia acută este caracteristică formarea exudatului (edemul inflamator) constituit dintr-o componentă lichidă şi alta celulară, componenţa lor fiind:

A. Plasma care conţine substanţe antibacteriene şi antitoxice;B. Mediatorii chimici (serotonina, bradikinina);C. Ioni de K;D. Fibrinogen;E. Polimorfonucleare, monocite, macrofage.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 2519. C.M. Tipurile de inflamaţie acută, după natura şi caracterul exudatului inflamator, se deosebesc:

A. Inflamaţia seroasă cu cantitate mare de lichid, exudat bogat în proteine;B. Inflamaţie fibrinoasă (exudat bogat în fibrin);C. Inflamaţia pseudomembranoasă (depozite alb-cenuşii pe mucoasă);D. Inflamaţie hemoragică (eritrocite);E. Inflamaţie catarală.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 26-2720. C.M. Intervenţiile chirugicale ajutătoare în tratamentul endodontic sunt:

A. Osteotomia transmaxilară;B. Chiuretajul periapical;C. Rezecţia apicală, amputaţia radiculară, hemisecţia;D. Replantarea terapeutică;E. Extracţia dentară în orice caz.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 167;C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 139.

21.C.M. Indicaţiile tratamentului chirurgical ajutător tratamentului endodontic sunt:A. Gangrena pulpară şi complicaţiile ei;B. Leziunile traumatice ale dinţilor în treimea apicală;C. Chisturi radiculare;

D. Obstacole pe canalul radicular (denticuli, ace rupte, obturaţii incomplete);E. Anomalii radiculare anatomice (rădăcini curbe, canale înguste sau lipsa lor).

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 142-143.22.C.S. Osteotomia transmaxilară este indicată în:

A. Parodontite apicale cronice cu secreţie persistentă pe canal;B. Depăşiri ale apexului cu substanţe de obturaţie ce nu se resorb;C. Chisturi radiculare mici;D. Fracturi radiculare în 1/3 apicală;E. Ace rupte în 1/3 apicală.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 167.23.C.S. Indicaţia de bază a osteotomiei transmaxilare este:

A. Extracţia molarilor de minte incluşi;B. Parodontita apicală acută , în fază periapicală;C. Extracţia resturilor radiculare profunde;D. Pregătirea osului pentru aplicarea unui implant osteointegrat;E. Tratamentul parodontopatiilor cronice.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 139.24.C.S. Care este avantajul major al metodelor chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic:

A. Dau posibilitatea realizării tratamentului corect de canal;B. Păstrează dintele sau o parte din el pe arcadă;C. Sunt metode chirurgicale simple;D. Pot înlocui uneori tratamentul endodontic;E. Se pot face în orice cabinet stomatologic.

25. C.M. Drenajul apical transmaxilar poate fi utilizat ca metodă de tratament conservator în unele dintre următoarele situaţii:

A. Impermiabilitatea canalului radicular prin obstacole sau corpi străini;B. Parodontite apicale acute în stadiul periapical şi endoosos când drenajul endodontic nu este posibil sau

nu este eficient;C. Chisturile odontogene suprainfectate;D. Parodontite apicale cronice atunci când tratamentul endodontic durează prea mult sau expune la

complicaţii;E. Gangrene la copii cu care nu se poate colabora.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 167. 26.C.S. Locul trepanării tablei osoase vestibulare pentru drenajul apical transmaxilar poate fi stabilit cu ajutorul:

A. Dispozitivul PICHLER;B. Dispozitivul DESIRABORDE;C. Dispozitivul MILLER;D. Dispozitivul TRAUNNER;E. Dispozitivul PARTSCH.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 168.

27.C.S. Care este diferenţa între tehnica clasică de drenaj apical transmaxilar şi tehnica Sargenti:A. Tehnica Sargenti nu necesită repararea sediului apexului cu dispozitivul Traunner;B. Incizia în tehnica Sargenti este orizontală;C. Tehnica Sargenti nu mai necesită decolarea mucoperiostului datorită trepanării directe cu ajutorul

fistulatorului;D. În tehnica clasică după trepanare se meşează cavitatea;E. În tehnica Sargenti canalul este obturat anterior operaţiei faţă de tehnica clasică unde obturarea se face

intraoperator.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 168.

28.C.S. În care din următoarele metode chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic se foloseşte dispozitivul Traunner:

A. Rezecţia apicală;B. Amputaţia radiculară;C. Drenajul apical transmaxilar;D. Chiuretajul periapical;E. În nici una.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 168.

29.C.S. După osteotomia transmaxilară plaga operatorie:A. Se suturează cu fire de catgut, resorbabile;

B. Se suturează cu fire neresorbabile;C. Se închide cu un obturator acrilic;D. Se lasă deschis fără drenaj;E. În această intervenţie nu este plagă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 169.30.C.S. Indicaţiile chiuretajului periapical sunt:

A. Parodontitele apicale acute în stadiul endoosos;B. Parodontitele apicale cronice granulomatoase;C. Osteită periapicală cronică;D. Intoleranţa materialului de obturaţie ce a depăşit apexul;E. Focarele de fractură, chiuretarea făcându-se prin focarul deschis.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 169.31.C.M. Indicaţiile chiretajului periapical sunt:

A. Periodontita apicală acută;B. Reacţia periapicală după obturaţia de canal cu depăşire;C. Necroza de apex;D. Osteita periapicală reziduală cu obturaţie incompletă de canal;E. Dispozitive corono-radiculare cimentate care împiedică rezecţia apicală cu obturaţie direct.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 140-141.32.C.S. Avantajul chiuretajului periapical constau în:

A. Păstrarea lungimii totale a rădăcinii;B. Certitudinea radicalităţii intervenţiei;C. Pot fi abordaţi şi dinţii cu obturaţii incomplete de canal;D. Nu alterează implantarea dintelui;E. Se foloseşte la dinţii cu compacte osoase groase.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 142.33.C.S. Ca regulă, rezecţia apicală se utilizează în cazurile în care:

A. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/3 din rădăcină implantată în os sănătos;B. După îndepărtarea apexului mai rămâne 2/3 din rădăcină implantată în os sănătos;C. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/2 din rădăcină dar acest dinte este un intermediar într-o

lucrare protetică fixă;D. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/2 din rădăcină dar acest dinte este stâlpul distal, pe care se

aplică croşetul unei proteze mobile;E. Procesul apical nu interesează doi dinţi vecini.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 170.34.C.S. La un canin superior cu reconstruire corono-radiculară, obturaţie incompletă de canal şi granulom periapical, se recomandă:

A. Osteotomie transmaxilară;B. Chiuretaj periapical;C. Rezecţie apicală cu obturaţie directăD. Rezecţie apicală cu obturaţie retrogradă;E. Amputaţie radiculară.

35.C.M. Precizaţi în care dintre următoarele situaţii este recomandată rezecţia apicală:A. Parodontită apicală cronică granulomatoasă;B. Parodontită marginal cronică cu pungi profunde;C. Chisturi radiculare mici şi mijlocii;D. Osteită periapicală cronică cu persistenţa secreţiei pe canal;E. Parodontita marginală cronică hiperplazică.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 171.36.C.M. Indicaţi în care din următoarele cazuri se poate practica rezecţia apicală pentru evitarea extracţiei:

A. Impermiabilitatea canalului radicular prin obstacole sau corpi străini;B. Parodontite apicale acute;C. Obturaţii incomplete de canal, care nu pot fi îndepărtate;D. Căi false în apropierea apexului;E. Osteoradionecrozele maxilarelor.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 170-171.37.C.M. Printre indicaţiile rezecţiei apicale figurează:

A. Parodontita apicală cronică granulomatoasă;B. Chistul radicular;C. Persistenţa reacţiei periapicale cronice sau a unei fistule după tratament endodontic;

D. Supurări în focarul de fractură a mandibulei;E. Parodontită marginal cronică.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 171.38.C.S. Pregătirea dintelui în vederea rezecţiei apicale impune:

A. Obturaţia de canal cu depăşire;B. Cimentarea dispozitivului corono-radicular pregătit anterior;C. Trepanarea dintelui, curăţirea cavităţii carioase, tratamentul mecanic al canalului radicular;D. Reducerea septicităţii bucale prin spălături antiseptice;E. Antibioterapie profilactică.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 172.39.C.M. Rezecţia are ca obiective principale:

A. Extirparea apexului radicular;B. Extirparea procesului patologic periapical;C. Obturaţia corectă a canalului radicular;D. Evitarea deschiderii sinusului;E. Extracţia dintelui cauzal.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 170.40.C.S. Obturaţia canaliculară într-o rezecţie apicală cu obturaţie anterogradă este indicat să se facă:

A. Cu 24 ore înaintea operaţiei;B. Ca prim timp al operaţiei;C. La 24 ore după operaţie;D. După extirparea procesului patologic şi rezecţia apexului;E. Nu are importanţă momentul când aceasta se face.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 174.41.C.S. În ce situaţie este preferată incizia Partsch în rezecţia apicală:

A. La incisivii inferiori;B. La molarii superiori;C. La premolarii inferiori;D. La incisivii superiori;E. Niciodată.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 175.42.C.M. Care sunt elementele ce condraindică o rezecţie apicală:

A. Leziunile ce impun rezecţia a mai mult de o treime din rădăcină;B. Imposibilitatea obturării complete, în cazul metodei retrograde, a porţiunii de canal rămasă neobturată

iniţial;C. Coexistenţa unei parodontite marginale cornice cu osteoliză importantă;D. Rapoarte anatomice importante cu sinusul maxilar sau gaura mentonieră;E. Vecinătatea dintelui respectiv cu o tumoră benignă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 172.43.C.M. Care din următoarele tipuri de incizii se pot folosi pentru rezecţia apicală:

A. Incizie în “Z”,B. Incizia Pichler;C. Incizia Partsch;D. Incizia în “L”;E. Incizie trapezoidală.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 172.44.C.M. Care dintre următorii timpi operatori sunt specifici rezecţiei apicale:

A. Trepanarea tablei osoase vestibulare;B. Chiuretajul ţesutului patologic;C. Incizia PICHLER;D. Secţiunea rădăcinii sub podeaua camerei pulpare;E. Descoperirea tablei osoase vestibulare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 172-174.45.C.M. Precizaţi în care din următoarele situaţii este recomandată rezecţia apicală cu obturaţie retrogradă:

A. Lezarea apexului unui dinte frontal superior în timpul odontectomiei unui canin inclus;B. Rezecţia de intoleranţă faţă de obturaţia de canal cu depăşire;C. Granulom apical la un dinte cu dispozitiv corono-radicular cimentat şi obturaţie incompletă de canal;D. Chisturi periapicale care întreţin o secreţie pe canal;E. Obturaţie incompletă de canal efectuată cu material care nu se pot îndepărta.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 153.46. C.S. Uneori după rezecţia apicală, pe radiografie se observă imagini radiotransparente, de formă rotundă sau semilunară, în jurul rădăcinii (umbrele lui Hammer). Ele reprezintă:

A. Recidive postoperatorii;B. Eşecuri postoperatorii;C. Cicatrizare fibroasă;D. Osteită postoperatorie;E. Cicatrizare osoasă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 175.47.C.S. Condiţia esenţială în efectuarea amputaţiei radiculare este ca:

A. Rădăcinile să fie sudate în bloc;B. Tratamentul rădăcinii ce urmează a fi conservată să fie corect efectuat, preoperator şi controlat

radiologic, fără reacţie periapicală;C. Molarii să aibă canale permeabile;D. Rădăcina să fie curbă pentru a mări suprafaţa de sprijin osos;E. Rădăcina restantă să fie recurbată mezial, pentru a se opune extracţiei.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 176.48.C.M. Care dintre următoarele accidente intraoperatorii se pot produce în timpul unei rezecţii apicale:

A. Lezarea ganglionului sfeno-palatin;B. Fractura tuberozitaţii maxilarului;C. Perforarea planşeului foselor nazale;D. Deschiderea sinusului maxilar;E. Lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 154-155.49.C.S. Amputaţia radiculară se poate practica:

A. La molarii superiori şi inferiori;B. La premolarii superiori şi inferiori;C. Din punct de vedere tehnic intervenţia este mai uşor de efectuat la monoradiculari;D. La premolarii şi molarii superiori;E. În principiu intervenţia se poate efectua la toate grupele de dinţi, dar din cauza condiţiilor anatomice

nu toţi dinţii pot beneficia de această metodă.C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 159.50.C.M. La molarii superiori, se pot practica amputaţia radiculară pentru:

A. Rădăcina mezio-vestibulară;B. Rădăcina disto-vestibulară;C. Ambele rădăcini vestibulare;D. Rădăcina palatinală;E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 159.51.C.M. Replantarea terapeutică a dinţilor este indicată în:

A. Gangrene pulpare la molari în care tratamentul este împiedicat de imposibilitatea accesului corect pe canal;

B. Parodontite apicale cronice la pluriradiculari imposibil de tratat endodontic;C. Procese osteitice interradiculare;D. Perforaţii radiculare accidentale la molari;E. În toate cazurile enumerate mai sus.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 179.52.C.M. Termenul “Dentiţie” defineşte totalitatea fenomenelor:

A. Fenomen biologic complex;B. Evolutive;C. Dinamice;D. Formarea şi creşterea dinţilor;E. Erupţia dentară.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.53.C.M. Erupţia dentară prezintă un fenomen biologic complex şi:

A. Este ultima etapă a dentiţiei;B. Dinţii traversează osul şi fibromucoasa gingivală;C. Exteriorizând coroana în cavitatea bucală;D. Integrarea pe arcada dentară;E. Formează muşcătura.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.54.C.S. La om se întâlnesc mai multe dentiţii:

A. Monofiodont (o edentiţie);B. Difiodont (două dentaţii succesive);C. Trifiodont (trei dentaţii seccesive);D. Multifiodont;E. Dentaţii mixte (monofiodont, difiodont).

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.55.C.S. Erupţia dinţilor permanenţi cu excepţia molarilor de minte se desfăşoară între:

A. 4-15 ani;B. 6 şi 12-13 ani;C. 6-18 ani;D. 5-20 ani;E. 5 şi 18-20 ani.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.56.C.S. Erupţia molarilor de minte se desfăşoară între:

A. 15-30 ani;B. 18 şi 25-30 ani;C. 15-20 ani;D. 16-18 ani;E. 20-25 ani.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.57.C.M. Factorii locali care determină incluzia dentară sunt:

A. Malformaţii corono-radiculare ale dintelui inclus;B. Obstacole în calea de erupţie: persistenţa peste limita normal a dintelui temporar, dinţi supranumerari,

tumori sau pseudotumori în calea dintelui inclus;C. Dizarmonia dento-maxilară;D. Leziuni ale maxilarelor: traumatisme în copilărie, despicături labio-maxilo-palatine etc;E. Toţi aceşti factori.


58.C.M. Momentul erupţiei dinţilor permanenţi este influenţat de o serie de factori:A. Sexul (apariţia mai devreme cu 3-5 luni la fete);B. Clima;C. Factorii socio-economici;D. Urbanizarea;E. Diferenţe rasiale.

Prelegeri.59.C.M. O serie de factori generali pot produce variaţii patologice în cronologia erupţiei dinţilor permanenţi:

A. Endocrinopatiile;B. Bolile genetice (sindromul Down, Turner);C. Disfuncţiile nutriţionale metabolice;D. Boli ale aparatului digestive;E. Boli cardio-vasculare.

Prelegeri.60.C.M. Factorii locali care pot produce variaţii patologice în cronologia erupţiei dinţilor permanenţi pot fi:

A. Angioamele, fibrangioamele feţei;B. Obstacole în calea erupţiei dentare;C. Gangrene complicate a dinţilor temporari;D. Extracţia precoce a dinţilor temporari;E. Igiena proastă a cavităţii bucale.

Prelegeri.61.C.M. Dintre factorii generali ce pot provoca incluzia dentară pot fi enumeraţi următorii:

A. Rahitismul;B. Anemiile;C. Disfuncţiile endocrine;D. Malnutriţiile;E. Sifilisul congenital.


62.C.M. Simptomele clinice ale incluziei dentare sunt:A. Lipsa de pe arcadă a dintelui;B. Existenţa unui spaţiu pe arcadă;C. Prezenţa tremelor şi a diastemelor;D. Deformaţii osoase;E. Prezenţa unei proeminenţe a planului osos.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 227.63.C.M. Adeseori semnele clinice obiective sunt reliefate prin accidente şi complicaţii generale de dintele inclus, care-s ele:

A. Inflamatorii;B. Nervoase;C. Mecanice;D. Tumorale;E. Dificultăţi în protezare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 228.64.C.M. Examenul radiologic cu film endobucal, ne poate prezenta:

A. Prezenţa dintelui inclus;B. Poziţia în os a dintelui;C. Adâncimea incluziei şi direcţia axului dintelui;D. Raportul cu formaţiuni anatomice;E. Prezenţa de formaţiuni sau leziuni asociate (chisturi, tumori, focare de osteită).

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 228.C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 261.65.C.M. Redresarea chirurgical-ortodontică a caninilor incluşi are următoarele indicaţii:

A. Vârsta tânără;B. Incluzia nu prea profundă;C. Spaţiu suficient pe arcadă;D. Dintele este în poziţie puţin oblică sau vertical;E. Caninul prezintă numai anomalii de formă dar nu şi de volum.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 289.66.C.S. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează prin:

A. Unilateralitatea fenomenelor;B. Debutul brusc;C. Ulceraţii acoperite de depozite alb-gălbui uşor detaşabilă;D. Bilateralitatea fenomenelor pe mucoasa jugală;E. Debutul lent,insidios.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.67.C.S. Redresarea chirurgical-ortodontică a caninilor superiori incluşi este posibilă într-una din următoarele situaţii:

A. La pacienţii tineri, sănătoşi, la care există sau poate fi creat spaţiul necesar pe arcadă, iar dintele inclus nu este malformat şi este într-o poziţie favorabilă erupţiei;

B. La pacienţii cu edentaţii întinse, la care este necesar un stâlp în regiunea caninului;C. La pacienţii tineri care nu se pot prezenta la tratamente ortodontice îndelungate;D. La pacienţii cu dizarmonii dento-alveolare, pentru a preveni migrarea dinţilor vecini;E. În toate aceste situaţii.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 289.68.C.S. Care dintre următorii dinţi permanenţi rămân cel mai frecvent în incluzie:

A. Molarii de minte superiori;B. Molarii de minte inferiori;C. Caninii superiori;D. Caninii inferiori;E. Premolarii superiori şi inferiori.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 225.69.C.S. Care este semnificaţia termenului de odontectomie:

A. Extracţia unui dinte supranumerar;B. Extirparea unui odontom;C. Extirparea oricărei tumori odontogene;D. Extracţia unui dinte printr-o metodă chirurgicală;E. Extracţia unui dinte inclus.


70.C.M. Printre semnele clinice ale incluziei dinţilor permanenţi figurează:A. Supuraţii ale părţilor moi perimaxilare;B. Prezenţa pe arcadă a unui dinte temporar după depăşirea perioadei normale de erupţie;C. Absenţa dintelui permanent;D. Malpoziţii dentare de vecinătate;E. Modificarea rapoartelor normale de ocluzie.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 227.71.C.M. Factorii favorizanţi ai accidentelor de erupţie ai molarilor de minte inferiori sunt:

A. Fracturi ale unghiului mandibulei în antecedente;B. Oblicitatea axului de erupţie;C. Structura osului şi a fibromucoasei gingivale în această zonă;D. Rapoartele anatomice de vecinătate;E. Extracţia precoce a dinţilor temporari.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.72.C.S. Profilaxia complicaţiilor erupţiei molarului de minte inferior, când se constată existenţa unor factori favorizanţi se poate rezolva prin:

A. Igienă bucală riguroasă;B. Tratament ortodontic;C. Germectomie;D. Extracţia profilactică a molarului de 6 ani;E. Tratamentul complicaţiilor se face de preferat în momentul de debut.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.73.C.M. Accidentele şi complicaţiile provocate de erupţia molarului de minte inferior sunt variate şi pot fi sistematizate astfel:

A. Complicaţii septice;B. Complicaţii mecanice;C. Tulburări trofice;D. Tulburări nervoase;E. Complicaţii tumorale.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222-223.C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 244.74.C.M. Complicaţiile septice în erupţia molarului de minte inferior pot fi:

A. Pericoronarita congestivă;B. Pericoronarita supurată;C. Abcese submandibular, sublingual, latero-faringian, pterigo-mandibular, maseterin;D. Osteite, osteomielite;E. Adenite acute şi cronice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.75.C.M. Complicaţiile septice la distanţă în erupţia molarului de minte inferior pot fi:

A. Tromboflebita sinusului cavernos;B. Complicaţii pulmonare;C. Septicemii;D. Septicopiemii;E. Complicaţii septic vasculare (tromboflebite a venelor faciale), cardiac.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 251-252.76.C.M. Dintre tulburările sensitive, provocate de erupţia dificilă a molarului de minte inferior, fac parte:

A. Sinalgiile dento-cutanate;B. Paraliziile faciale;C. Trismusul;D. Algiile cervico-faciale;E. Nevralgiile dentare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.77.C.M. În pericoronarita congestivă simptomatica este prezentată de:

A. Dureri spontane sau provocate de intensitate variabilă, în regiunea retromolară, jenă în deglutiţie şi discret trismus;

B. În regiunea retromolară mucoasa hiperemiată, congestivă, tumefiată, uneori pe ea se vede amprenta antagonistului;

C. La presiune, de sub capuşonul de mucoasă apare o secreţie serosanguinolentă;D. La palpare cu sonda dentară se percepe coroana molarului de minte inferior;E. După câteva zile fenomenele inflamatorii retrocedează ori evoluiază spre supuraţie.


78.C.M. Pericoronarita supurată are o gamă bogată de simptome, care sunt ele:A. Starea general alterată cu febră 38-39°C, inapetenţă, insomnia, cefalee;B. Genă în deglutiţie şi trismus antalgic şi se datorează inflamaţiei locale;C. Durere vie retromolară ce iradiază în regiunea auriculo-temporală şi de-a lungul mandibulei;D. Tumefiere şi congestie a tegumentelor în regiunea periangulomandibulară;E. La palpare se constată o îngroşare periostală la nivelul unghiului mandibular, adenopatie.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.79.C.M. Local (endobucal) în pericoronarita supurată se determină:

A. Capişonul de mucoasă îngroşat, tumefiat, congestionat, dureros la presiune;B. Se determină amprenta dintelui antagonist ;C. De sub capişon la presiune apare puroi;D. Cu sonda dentară se poate palpa coroana dintelui de minte;E. Complicaţii septic în părţile moi (abcese şi flegmoane).

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.80.C.M. În pericoronarita supurată procesul septic difuzează pe faţa internă şi externă a mandibulei şi duce la:

A. Supuraţii ale planşeului bucal;B. Abces latero-faringian;C. Abces pterigo-mandibular;D. Abces maseterin;E. Abces al logei submandibulare.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 250.Prelegeri.

81.C.M. Dintre complicaţiile inflamatorii ale erupţiei molarilor de minte inferiori fac parte :A. Sinalgiile dento-alveolare;B. Anorexia;C. Pericoronarita congestivă;D. Gingivostomatita odontiazică;E. Abcesul buccinatomandibular.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.82.C.S. Ulceraţiile obrazului şi limbii ca complicaţie în erupţia molarului de minte este de ordin:

A. Septic;B. Mecanic;C. Trofic;D. Nervos;E. Tumorală.


83.C.M. Complicaţiile mecanice în accidentele erupţiei molarului de minte inferior la nivelul mucoasei pot fi:A. Ulceraţii ale obrazului prin erupţie vestibulară;B. Ulceraţii ale limbii prin erupţie lingual;C. Ulceraţii ale buzei superioare;D. Ulceraţii ale vălului palatin;E. Ulceraţii ale plicii pterigopalatine.


84.C.S. Gingivostomatita odontiazică în accidentele de erupţie a molarilor de minte inferiori este o tulburare:A. Mecanică;B. Neurotrofică;C. Septic;D. Nervoasă;E. Tumorală.


85.C.M. Infecţia sacului pericoronar al molarului de minte inferior inclus se poate produce pe următoarele căi:A. Pe cale directă din cavitatea bucală;B. Pe cale directă în timpul odontectomiei;C. De la o leziune din vecinătate a molarului 2;

D. De la o leziune cutanată;E. Pe cale endogenă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.86.C.M. Tratamentul pericoronaritei acute congestive constă în :

A. Irigaţii locale cu soluţii calde antiseptice (permanganat de potasiu, cloramină, apă oxigenată, clorhexidină, dimexid, dioxidin);

B. Fizioterapie (laseroterapie, diatermie, ultrasunet);C. Vitamine, antialgice, antihistaminice, antiinflamatoare;D. Drenajul sacului pericoronar;E. Decapişonarea.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 247.87.C.M. Decapişonarea ca tratament conservator al accidentelor de erupţie a molarilor de minte inferiori se aplică în cazurile în care:

A. Accidentul de erupţie se înregistrează la adolescenţi;B. Există spaţiu de erupţie pe arcadă;C. Pacientul nu suferă de boli degenerative;D. Coroana este acoperită cu o fibromucoasă subţire aşezată orizontal;E. Molarul se află în poziţie corectă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 224.88.C.M. Decapişonarea sau operculectomia după Laskin constă în excizia capişonului şi este indicată în cazul când avem:

A. Capişon de mucoasă subţire care acoperă faţa ocluzală a molarului de minte ca o “faţă de masă”;B. Incluzia vertical a molarului de minte;C. Rădăcinile M3 drepte sau uşor recurbate distal;D. Spaţiu sufficient pe arcadă pentru erupţia M3;E. Incluzia submucoasă, iar osul să nu interfere faţa ocluzală a M3.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 247.89.C.S. Incizia în decapişonare sau operculectomie are forma de:

A. “Z”;B. Triunghi;C. Pătrată;D. Circumscrie coroana molarului de minte;E. Ovală.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 248.90.C.M. În timpul odontectomiei molarului de minte inferior inclus, se pot produce o serie de accidente, cum ar fi:

A. Fractura mandibulei;B. Luxaţia mandibulei;C. Fractura rădăcinilor molarului 3;D. Fractura sau luxaţia molarului de 12 ani;E. Supuraţia şi dehiscenţa plăgii.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 237.C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 275-276.91.C.M. Volumul abceselor variază în raport cu:

A. Numărul şi virulenţa germenilor patogeni;B. Capacitatea de apărare a organismului;C. Localizarea procesului;D. Starea generală a organismului;E. Funcţia sistemului cardio-vascular.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 2892.C.M. Schimbările metabolice în focarul inflamator sunt caracterizate prin:

A. Predominanţa glicolizei anaerobe cu formarea de acizi piruvic şi lactic;B. Intensificarea metabolismului proteic cu acumularea de globuline, polipeptide, peptone, acizi aminaţi;C. Acumularea unei mari cantităţi de lipide;D. Creşterea presiunii osmotice în focar;E. Acidoza metabolică iniţial compensată, iar ulterior decompensată, care este consecutivă stazei şi

hipoxiei.M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 37-3893.C.M. Hipoxia şi acidoza în ţesuturile infectate determină, la rândul lor:

A. Creşterea acumularii locale de apă;B. Acumularea de potasiu în exudatul inflamator;

C. Stimularea terminaţiilor nervoase sensitive cu apariţia durerii;D. Creşterea permiabilităţii vaselor mici, diminuarea tonusului vascular;E. Intensificarea afluxului de neutrofile, stimularea activităţii fibroblaştilor.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 3894.C.M. În producerea proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori favorizanţi locali, ca:

A. Leziunile traumatice osoase (fracturi deschise în cavitatea orală);B. Tumorile maxilare, suprainfectarea chisturilor;C. Corpii străini pătrunşi accidental în mucoasă;D. Complicaţiile anesteziei loco-regionale, complicaţiile extracţiei dentare;E. Complicaţiile diferitelor tratamente stomatologice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 32095.C.M. În producerea efectivă a proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori favorizanţi generali, ca:

A.Vârsta , supuraţiile fiind mai frecvente în perioada în care sistemul dento-alveolar este mai afectat; B.Reactivitatea natural diminuată a organismului; C.Stările de caşexie, stările de denutriţie în bolile cronice şi carenţiale;

D.Afecţiunile neurologice sau neoropsihice;E.Tratamentul îndelungat cu antibiotice sau cortico-steroizi pe cale orală.

96.C.M. În producerea proceselor inflamatorii perimaxilare, intervin un şir de factori determinanţi, ca:A. Leziunile dentoparodontale ca gangrene pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau

reacutizate;B. Pungi parodontale adânci;C. Fracturi dentare;D. Accidente de erupţie dentară;E. Exacerbarea virulenţei germenilor patogeni, prin selecţionarea unor tipuri bacteriene în urma

tratamentului îndelungat cu antibiotice, corticosteroizi, citostatice.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 32097.C.M. Particularităţile de localizare, debut şi evoluţia infecţiilor buco-maxilo-faciale pot fi determinate de:

A. Caracteristicile morfologice ale regiunii;B. Tipul şi virulenţa germenilor cauzali;C. Reactivitatea bolnavului;D. Precocitatea intervenţiei chirurgicale;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 32198.C.M. Trismusul este un semnificativ ce însoţeşte:

A. Fracturile mandibulei;B. Supuraţiile cu punct de plecare dinţii frontali;C. Supuraţiile cu punct de plecare molarii inferiori;D. Pericoronarita molarului de minte;E. Toate acestea.

99.C.M. Mecanismele patogene prin care difuzează agenţii infecţioşi în părţile moi sunt:A. Calea transosoasă;B. Calea submucoasă:C. Calea directă;D. Calea septică;E. Calea hematogenă.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 42-43100. C.S. Anatomo-patologic flegmonul se caracterizează prin:

A. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular;B. Tromboză septic vasculară urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase;C. Congestie capilară;D. Hemoragii difuze;E. Membrană piogenă ce conţine în interior cellule parţial sau total distruse alături de histiocite,

plasmocite, limfocite.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323101.C.M. Infecţia sacului pericoronar se poate face:

A. Direct din cavitatea bucală;B. De la o pungă parodontală;C. De la o parodontită apicală la un dinte vecin;D. Pe cale hematogenă;

E. De la o alveolă postextracţională.102. C.M. Flegmonul reprezintă forma difuză a proceselor supurative, caracterizată prin:

A.Tendinţa invadantă extensivă a procesului septic;B.Este constituit din ţesuturi necrozate, celule parţial sau total distruse;C.Predomină congestia capilară şi hemoragiile difuze;F. La palpare se percepe infiltrat dur, dureros;G. Consistenţa şi mirosul puroiului depinde de germenii cauzali.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323103. C.M. Calea submucoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;B. Parodontitele apicale;C. Parodontitele marginele;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321104. C.M. Calea limfatică de difuzare a infecţiilor părţilor moi perimaxilare poate avea ca punct de plecare:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;B. Parodontitele apicale;C. Parodontitele marginale;D. Fracturi ale maxilarelor;E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321105. C.M. Calea directă de difuzare a infecţiilor moi perimaxilare poate avea ca punct de plecare:

A. Accidente de erupţie ale dinţilor;B. Parodontite apicale;C. Parodontite marginale;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 43106. C.M. În infecţiile părţilor moi perimaxilare, flora microbiană este de regulă:

A. Specifică;B. Nespecifică;C. Mixtă;D. Polimorfă;E. Acidofilă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321107. C.M. Precizaţi care dintre următoarele forme anatomopatologice ale proceselor infecţioase perimaxilare se caracterizează prin absenţa colecţiilor limitate:

A. Celulita acută;B. Celulita cronică;C. Abcesul lojilor superficiale;D. Abcesul lojilor profunde;E. Flegmonul.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323108. C.S. Obţinerea unei culturi şi antibiograma se face:

A. După instituirea tratamentului procesului inflamator;B. În timpul tratamentului;C. Înaintea instituirii tratamentului cu antibiotice;D. Când apar complicaţii în timpul tratamentului;E. Nu se face deloc.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321109. C.M. Capacitatea de apărare a organismului uman în infecţiile odontogene poate fi redusă în cazul existenţei unor:

A. Boli metabolice decompensate (diabetul sever, afecţiuni renale grave, alcoolismul sever, malnutriţie);

B. Limfoame şi diferite tipuri de neoplasme;C. Tratamente anticanceroase (chimioterapia, radio sau roengenterapia);D. Tratamente imunosupresorii ( pacienţi cu transplant de organe sau boli autoimune);E. Boli cardiovasculare severe.

110. C.M. Unele medicamente care sunt administrate timp îndelungat reduc capacitatea de apărare a organismului împotriva infecţiilor oro-maxilo-faciale:

A. Cortizonul;B. Citostaticele;C. Imunosupresoarele;D. Radioterapia (cobalt);E. Nici una din ele.

111. C.M. În procesele inflamatorii odontogene nu este necesară însămânţarea şi antibiograma:A. Abcese bine circumscrise;B. Abcese vestibulare minore;C. Abcese parodontale;D. Alveolita;E. Pericoronorita.

112. C.M. Tratamentul cu antibiotice poate fi indicat în caz de:A. Infecţie instalată acut;B. Tumefacţie difuză;C. Apărarea gazdei compromise;D. Implicarea spaţiilor interfasciale;E. Starea generală alterată, temperatura corporală de 38°C şi mai sus.

113. C.M. În unele situaţii (de infecţii odontogene) nu se utilizează antibiotice în tratament:A. Abcese bine circuscrise;B. Abcese vestibulare minore;C. Alveolită uscată;D. Gangrene radiculare necomplicate;E. Pericoronarite medii.

114. C.S. Din punct de vedere histopatologic, celulita acută se caracterizează prin:A. Vasodilataţie , exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular al ţesuturilor;B. Congestie capilară, o cavitate mică cu puroi, înconjurată de un strat subţire de ţesut de

granulaţie, toate înglobate într-o masă de scleroză;C. Prezenţa de ţesuturi necrozate, celule parţial sau total distruse, germeni fagocitaţi sau vii,

înconjuraţi de fibroblaşti;D. Existenţa unor celule epiteliale de tip pavimentos, stratificate, situate pe un ţesut fibros bine

vascularizat numit lamina propria;E. De la caz la caz, pot fi întâlnite oricare din aspectele de mai sus.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 323115. C.M. Principiile de diagnostic şi tratament în procesele infecţioase perimaxilare de cauză dentară sunt:

A. Stabilirea severităţii infecţioase în funcţie de semnele clinice subiective şi obiective;B. Evaluarea stării mecanismelor proprii de apărare ale pacientului;C. Competenţa necesară efectuării intervenţiei respective (cabinet, spital);D. Volumul tratamentului chirurgical (drenajul colecţiei şi îndepărtarea cauzei);E. Tratamentul medical (farmacoterapia).

116. C.S. Semnul patognomic într-un abces este:A. Împăstarea;B. Indurarea;C. Fluctuenţa;D. Febra 39,5°C;E. Starea generală alterată.

117. C.M. Localizarea infecţiilor odontogene este dependentă de o serie de factori şi anume:A. Grosimea şi structura tablelor osoase ale maxilarelor;B. Raportul rădăcinilor dinţilor faţă de tablele osoase;C. Dispoziţia părţilor moi şi structura lojilor perimaxilare cu abundenţă de ţesut grasos, conjunctiv

şi limfatic;D. Inserţia mucoasei mobile, în raport cu apexurile dinţilor şi inserţiile muşchilor perimaxilari,

constituie elemente care influenţează evoluţia proceselor supurative;E. Nici unul din ei.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 294.118. C.M. Despre abcesul vestibular se poate spune că:

A. Este mai frecvent la dinţii arcadei superioare;B. Debutează prin fenomene de parodontită apicală acută;C. Durerile dispar aproape complet când se erodează periostul;

D. Incizia este longitudinală, până la planul osos;E. Se drenează 24-48 de ore cu meşa iodoformată.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 324-325119. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului în semilună se face cu:

A. Adenita supurată submandibulară;B. Chistul dermoid suprainfectat;C. Submaxilita litiazică supurată;D. Abcesul submentonier;E. Abcesul lojii submandibulare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327120. C.M. Precizaţi care dintre următoarele semne clinice se întălnesc într-un abces perimandibular extern:

A. Tegumente congestionate;B. Tegumente cianotice;C. Infiltrat dur la palpare;D. Fluctuenţă la palpare;E. Crepitaţii gazoase.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327121. C.M. Tumefacţia ce însoţeşte un abces cu punct de plecare 1.3 se localizează la:

A. Buza superioară;B. Obraz în regiunea distală;C. Regiunea pleoapei inferioare;D. Regiunea geniană;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 325122. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului perimandibular intern submucos se face cu:

A. Wartonita litiazică;B. Abcesul perimandibular extern;C. Abcesul de lojă sublinguală;D. Abcesul de lojă submandibulară;E. Epulidele.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327123. C.M. Diagnosticul diferenţial în abcesul perimandibular extern cu evoluţie cutanată se face cu:

A. Osteoperiostita de corp mandibular;B. Abcesul de lojă sublinguală;C. Abcesul de lojă submaxilară;D. Chistul dermoid;E. Adenita supurată submandibulară.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 50124. C.S. În care fază a unui abces dentar, trepanarea dintelui cu drenaj transodontal, antibioterapia şi spălături largi bucale pot constitui tratamente rezolutive:

A. Faza subperiostală;B. Faza submucoasă;C. Faza endoosoasă;D. Faza de fistulizare;E.Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 325125. C.M. Nu se practică niciodată antibioterapie de acoperire la un individ aparent sănătos, deoarece:

A. Există posibilitatea modificării ecologiei florei bucale;B. Se pot selecta tulpini rezistente la antibiotice;C. Se realizează o concentraţie minimă bacteriostatică postoperatorie;D. Se realizează o concetraţie minimă bactericidă pre- şi postoperatorie;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 321126. C.S. Abcesele palatinale, cu punct de plecare incisivii laterali, provoacă:

A. Abcese fusiforme (ovale, alungite);B. Abcese de formă rotunjită;C. Colecţii difuze;D. Colecţii închistate;E. Nici una dintre acestea.


127. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se face cu:A. Chisturile de maxilar suprainfectate;B. Goma luetică;C. Tumora de maxilar superior cu evoluţie în boltă (de obicei cilindromul);D. Necroza postanestezică;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326128. C.M. Într-un abces palatinal sunt prezente următoarele semne clinice:

A. Dureri de parodontită apicală acută;B. Tumefacţie care deformează bolta palatină;C. Trismus;D. Asimetria feţei;E. Febră mare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326129. C.S. Într-unul din abcesele periosoase se va face o incizie în felie de portocală:

A. Abcesele din regiunile 1.3, 2.3;B. Abcesele vestibulare; C. Abcesul mentonier;D. Abcesul palatinal;E. Abcesul migrator.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 326130. C.S. Abcesul în semilună se deschide:

A. Endobucal;B. Pe cale cutanată;C. Cu o incizie în felie de portocală;D. Cu o incizie liniară de o lungime de 7-8 cm;E. Printr-o puncţie cu un ac larg.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327131. C.M. Condiţiile care favorizează cantonarea proceselor infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt:

A. Prezenţa canalului mandibular;B. Frecvenţa mai mare a fracturilor la acest nivel;C. Vascularizaţia săracă de tip terminal;D. Corticala groasă;E. Frecvenţa crescută a parodontopatiilor.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 353.132. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale hematogenă poate avea drept cauză:

A. Sinuzita maxilară;B. Furunculul pielii;C. Impetigo;D. Gripa;E. Erizipel.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 353.133. C.M. În cursul unei boli infectocontagioase, la nivelul oaselor maxilare se pot produce:

A. Creşterea receptivităţii ţesutului osos pentru germenii circulanţi;B. Congestie cu hiperemie şi vasodilataţie;C. Embolii şi tromboze capilare;D. Microabcese, demineralizări, necroză osoasă;E. Ischemia periostului.


134. C.M. Într-o osteită a corticalei osoase putem întâlni:A. Febra moderată;B. Adenopatie loco-regională;C. Fond dureros continuu;D. Mobilitate dentară;E. Edem genian moderat.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.135. C.M. Imaginea radiologică întâlnită în osteomielita difuză poate fi:

A. “Os Poros”;B. “Os ciuruit”;

C. “Miez de pâine”;D. “Os pătat”;E. “Os marmorat”.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 356.136. C.M. Complicaţiile posibile ale osteomielitei difuze pot fi:

A. Supuraţii pulmonare;B. Pseudoartroze;C. Meningite;D. Mastoidite;E. Artrite temporomandibulare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 357.137. C.M. În necroza maxilarelor pot apărea ca transformări patologice:

A. Distrucţia măduvei osoase;B. Obstrucţia lumenului vascular;C. Endoflebita;D. Endarterita;E. Tromboze capilare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 359.138. C.M. Microscopic, procesul infecţios al oaselor maxilare trece prin următoarele etape:

A. Congestivă;B. De necroză osoasă;C. De supuraţie osoasă;D. De reparaţie osoasă;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.139. C.S. Ce factori prezintă cea mai mare importanţă în regenerarea osoasă după osteomielită:

A. Tratamentul efectuat;B. Rezistenţa pacientului;C. Periostul;D. Antibioterapia după antibiogramă;E. Tratamentul cât mai conservativ.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 354.140. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei cornice se face cu:

A. Osteoperiostita;B. Supuraţiile periosoase;C. Displaziile fibroase;D. Osteomielita acută;E. Tumori benigne osoase central şi periferice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 357.141. C.M. Procesul infecţios în osteomielita odontogenă poate avea o evoluţie:

A. Acută;B. Subacută;C. Cronică;D. Recidivantă;E. Nici una din ele.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 117142. C.S. Radiologic, osteomielita cronică este prezentată de:

A. Imagine de sarcofag;B. Os pătat;C. Os marmorat;D. Miez de pâine;E. Toate acestea.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 117143. C.M. Care dintre următoarele caracteristici aparţin corticotomiei:

A. Se execută în faza acută a bolii; B. Corticala se lasă pe loc şi se îndepărtează medulara;C. Se execută în faza cronică a bolii;D. Corticala osoasă este avasculară şi se îndepărtează;E. Este necesar irigaţie cu aspiraţie.


144. C.S. Care dintre substanţele următoare produc o osteonecroză centrală:A. Bismut;B. Staniu;C. Mercur;D. Fosfor;E. Cupru.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 359.145. C.S. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radioosteonecroza maxilarelor este adevărată:

A. Apare întotdeauna la 1-2 luni de la iradiere;B. Porţiunea de os denodat se sechestrează rapid;C. Se produc frecvent fracturi în os patologic;D. Primul semn subiectiv este durerea;E. Imaginea radiografică este tipică.


146. C.M. Osteomielita cronică nesupurată sclerozantă apare:A. În urma unei infecţii atenuate, germeni cu virulenţă scăzută;B. Mai frecvent la vârstnici;C. Fistulele, adeseori sunt intraorale;D. Radiologic, zone de transparenţă asociate cu radioopacităţi datorate sclerozelor osoase;E. Os îngroşat, dinţi mobili, fistule multiple.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 125147. C.M. Necroza oaselor maxilare poate fi:

A. Un proces de distrucţie osoasă;B. Consecinţa tulburărilor trofice locale;C. Instalată prin electrocoagulare;D. În urma acţiunii factorilor chimici (fosfor, arsen,mercur);E. O complicaţie a tratamentului iradiant.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 358-359.148. C.M. Regiunea geniană cuprinde următoarele structuri anatomice:

A. Pielea, ţesutul celular subcutanat;B. Stratul mucos aderent de m. buccinator;C. Planul scheletic constituit de faţa externă a molarului, maxilarului şi a corpului mandibular;D. Mentonul;E. Orbita.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 331.149.C.S. Abcesul migrator al obrazului are ca punct de plecare:

A. Osteomielita ramului ascendent;B. Procesele periapicale ale premolarilor inferiori;C. Pericoronarita supurată a molarilor de minte inferiori;D. Adenita supurată geniană;E. Osteomielita corpului mandibular.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 332.150. C.S. În care formă clinică de abces găsiţi un cordon în grosimea obrazului, trismus şi supuraţii circumscrise în obraz:

A. Abces genian;B. Abces bazilar;C. Abces migrator al obrazului;D. Abces perimandibular extern;E. Pericoronarita supurată.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 332.151. C.S. Într-un flegmon genian starea generală a pacientului este:

A. Septică, alterată;B. Fără schimbări;C. Uşor afectată;D. Gravă;E. De la caz la caz toate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 331.152. C.M. Corpii străini pătrunşi accidental în mucoasă pot fi punctul de plecare în:

A. Abcesul lojii sublinguale;

B. Abcesul palatinal;C. Abcesul perimandibular intern submucos;D. Abcesul limbii;E. Abcesul obrazului.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 327, 329,331,335.153.C.M. Diagnosticul diferenţial al unui flegmon genian se face cu:

A. Flegmonul hemifacial;B. Chistele sebacee suprainfectate;C. Angioamele şi limfangioamele obrazului;D. Lipoamele obrazului;E. Flegmonul parotid-maseterin.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 314.154. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de orbită se face cu:

A. Tromboflebita sinusului cavernos;B. Celulita orbital pasageră;C. Tumori de orbită;D. Supuraţiile spaţiului retromaxilar;E. Traumatisme orbito-zigomatice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa Chirurgie Buco-Maxilo-Facială Edit. Universitas Chişinau1992. P. 336.155. C.S. Regiunea temporală comunică cu:

A. Orbita;B. Regiunea parotidă;C. Loja subtemporală;D. Regiunea suborbitală;E. Regiunea maseterină.

156. C.M. Diagnosticul diferenţial al flegmonului regiunii temporale se face cu:A. Abcesul (flegmonul) fosei subtemporale;B. Plăgi înţepate ale regiunii temporale;C. Tumori temporale;D. Osteomielita osului temporal;E. Toate.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 64157. C.S. Drenarea lojii cu puroi a regiunii temporale după incizie se face cu:

A. Lama de dren din cauciuc;B. Tuburi perforate din cauciuc;C. Fâşii de tifon steril;D. Meşe iodoformate;E. Tuburi din acrilat.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 64158. C.M. Conţinutul fosei infratemporale:

A. Muşchii pterigoidieni (median şi lateral);B. Artera maxilară internă;C. Plexul venos pterigoidian şi vena maxilară;D. Trunchiurile nervoase maxilar şi mandibular;E. Ţesutul celulo-adipos de umplutură.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 337.159. C.S. În cazurile în care supuraţiile de fosă infratemporal au drept cauză o sinuzită maxilară supurată se indică:

A. Deschiderea supuraţiei endobucal retromaxilar;B. Deschiderea supuraţiei pe cale submandibulară;C. Deschiderea supuraţiei pe cale transsinusală;D. Deschiderea supuraţiei pe cale endobucală pterigomandibulară;E. Oricare cale este corectă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 338.160. C.M. Loja submandibulară comunică cu:

A. Loja sublinguală printr-o fisură situată între m. hioglos şi m. milohioidian;B. Loja glandei parotide;C. Posterior cu loja parafaringiană;D. Pe traiectul a. maxilare şi v. faciale cu loja carotid cervical;E. Loja subtemporală.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 306.161. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de lojă submaxilară, îl faceţi cu:

A. Adenita acută supurată;B. Submaxilita litiazică acută supurată;C. Adenopatiile metastatice;D. Adenopatiile specifice;E. Abces de lojă sublinguală.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 307.162. C.S. Incizia în recesus, în cazul unei supuraţii de lojă submandibulară o efectuaţi în:

A. Supuraţiile anterioare ale lojii;B. Supuraţiile posterioare ale lojii;C. În ambele cazuri;D. În localizări de pe linia mediană;E. Când pacientul nu are trismus.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 307.163. C.M. În spaţiul lojii submentoniere se găsesc:

A. Limfonoduli 2-3;B. Ţesut conjunctiv, ţesut adipos;C. Glanda sublinguală;D. Nervul hipoglos;E. Artera şi vena linguală.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 330.164. C.M. Loja submentonieră comunică cu:

A. Loja sublinguală;B. Loja submandibulară;C. Loja parotidiană;D. Loja pterigomandibulară;E. Loja retromandibulară.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 330.165. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului submentonier se face cu:

A. Ranula şi chistul dermoid;B. Adenita supurată;C. Osteomielita ramului ascendent;D. Piodermite cu localizare submentonieră;E. Abcesul perimandibular extern.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 331.166. C.M. Loja glandei sublinguale se poate infecta de la:

A. Procese septice ale dinţilor frontali;B. Procese septice ale premolarilor şi molarilor;C. Pericoronarite suppurate ale molarilor de minte inferiori;D. Litiaza canalului Wharton;E. Toate acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 329.167. C.M. Tulburările funcţionale într-un abces sublingual sunt reprezentate de:

A. Disfagie;B. Jenă în masticaţie şi fonaţie;C. Mişcările limbii dureroase;D. Trismus pronunţat;E. Diplopie.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 330.

168. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului sublingual se face cu:A. Abcesul lojii submandibulare;B. Abcesul subgingivomucos;C. Ranula şi chistul dermoid al planşeului bucal;D. Osteomielita mandibulei;E. Fractura de mandibulă.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 330.169. C.M. În flegmonul (abcesul) limbii diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Tumorile maligne ale limbii;B. Chisturile dermoide suprainfectate ale bazei limbii;

C. Abcesele planşeului bucal;D. Macroglosia;E. Glosita.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 335.170. C.M. Procesul infecţios în abcesul (flegmonul) maseterin se poate dezvolta:

A. Între muşchi şi piele;B. Între muşchi şi os;C. Între partea externă şi internă a muşchiului;D. În ramul ascendant al mandibulei;E. În glanda parotidă

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 333.171. C.S. Abcesul maseterin are, de obicei, ca punct de plecare:

A. Supuraţiile din lojele învecinate;B. Molarii de minte inferiori;C. Hematoame maseterine după lovituri;D. Injectie postanestezice;E. Fracturi ale unghiului mandibulei.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 333.172. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului lojii maseterine se face cu:

A. Abcesul obrazului;B. Abcesul parotidian;C. Osteomielita ramului mandibular;D. Adenita supurată pretragiană;E. Flegmonul hemifacial.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 333.173. C.S. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţia;B. Dispneea;C. Trismusul;D. Tahicardia;E. Disfagia.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 333.174. C.M. Puncţia septică poate fi incriminată în etiologia următoarelor supuraţii:

A. Abces palatinal;B. Abces perimandibular intern submucos;C. Abcesul spaţiului pterigomaxilar;D. Abces vestibular;E. Abcesul spaţiului pterigomandibular.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 337.175. C.M. Complicaţiile abcesului (flegmonului) pterigomandibular pot fi:

A. Propagarea în loja laterofaringiană;B. Propagarea în loja submaxilară;C. Propagarea în loja sublinguală;D. Propagarea în loja subtemporală;E. Osteomielita secundară corticală a mandibulei.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 337. 176. C.M. Loja retromandibulară comunică cu:

A. Loja laterofaringiană;B. Loja pterigomandibulară;C. Loja submandibulară;D. Loja infratemporală;E. Loja submentonieră.

177. C.S. Loja laterofaringiană este împărţită în două compartimente, de care formaţiune:A. De muşchiul sternocleidomastoidian;B. De muşchiul pterigoidian intern;C. De buchetul lui Riolan;D. De muşchiul pterigoidian extern;E. De toţi aceşti muşchi.


178. C.M. În spaţiul laterofaringian se găseşte:A. Prelungirea faringiană a glandei parotide;B. Artera carotid ă internă;C. Nervii cranieni IX, X, XI, XII;D. Vena jugulară internă;E. Toate.


179. C.M. Spaţiul laterofaringian comunică cu:A. Loja parotidiană;B. Loja submandibulară;C. Loja infratemporală;D. Loja marilor vase ale gâtului;E. Planşeul bucal.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 338.180. C.M. Torticolisul este un semn întâlnit în:

A. Abcesul parotidian;B. Adenite latero-cervicale;C. Abcesul laterofaringian;D. Osteomielita de ram ascendent mandibular;E. Amigdalita acută.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 334, 339.181. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului laterofaringian se face cu:

A. Abcesul de lojă submandibulară;B. Abcesul de lojă parotidiană;C. Adenitele jugulo-carotidiene;D. Flegmonul amigdalian;E. Adenitele latero-cervicale.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 339.182. C.M. Complicaţiile supuraţiilor spaţiului laterofaringian pot produce:

A. Hemoragii ale vaselor mari;B. Propagarea infecţiei către endocraniu;C. Edem al glutei;D. Gangrena pulmonară;E. Propagarea infecţiei către mediastin.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 339.183. C.M. În componenţa planşeului bucal sunt incluse lojile:

A. Submandibulare;B. Submentonieră,C. Sublinguale;D. Geniene;E. Infratemporale.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 340.184. C.M. Aspectul tegumentelor într-un flegmon al planşeului bucal poate fi:

A. Hiperemic-congestiv;B. Cianotic;C. Flictenular;D. Marmorat;E. Sfacelizat.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 340.185. C.M. Tulburările funcţionale într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

A. Salivaţie abundentă cu o salivă vâscoasă;B. Deglutiţie dureroasă;C. Tulburări de fonaţie;D. Respiraţie dificilă;E. Trismus cu imposibilul de masticaşie.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341.186. C.M. Schimbările de sânge şi urină într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

A. Anemie marcată;B. Formula leucocitară deviată spre stânga;

C. Euzinofile scăzute sau absente;D. Oligurie cu albuminurie;E. Cilindrurie şi glucozurie.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341.187. C.M. Complicaţiile cele mai grave care apar într-un flegmon difuz al planşeului bucal:

A. Meningite septice;B. Tromboflebite;C. Mediastenite supurate;D. Gangrena pulmonară;E. Nici una dintre acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341.188. C.M. Evoluţia favorabilă a unui flegmon al planşeului bucal se manifestă prin:

A. Apariţia în plagă a puroiului;B. Apariţia febrei;C. Dispariţia celorlalte semne toxico-septice;D. Reglarea funcţiei cardio-vasculare;E. Dispariţia trismusului.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 342.189. C.S. Discordanţa dintre pulsul tahicardic, greu perceptibil, şi febra scăzută se observă într-una din următoarele afecţiuni:

A. Flegmonul difuz al planşeului bucal;B. Abcesul retrotuberozitar postanestezic;C. Osteomielita maxilară de cauză generală;D. Abcesul de orbită;E. Abcesul genian difuz în loja maseterină.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341.190. C.M. Deschiderea flegmonului planşeului bucal se face sub anestezie:

A. De infiltraţie;B. Generală, administrată cu prudenţă;C. Loco-regională, sau centrală cu premedicaţie;D. De contact;E. Toate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341.191. C.M. Precizaţi care dintre următoarele semne clinice se întâlnesc într-un flegmon hemifacial:

A. Tegumente congestionate;B. Tegumente cianotice;C. Infiltrate dur la palpare;D. Fluctuenţă la palpare;E. Crepitaţii gazoase.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 342.192. C.M. Discordanţa între puls tahicardic (120/min) şi febră scăzută este specifică în :

A. Flegmonul difuz hemifacial;B. Abcesul laterofaringian;C. Flegmonul planşeului bucal;D. Tromboflebita de sinus cavernos;E. Supuraţie a fosei infratemporale.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 341,342.193. C.M. Prezenţa unei fistule perimaxilare trădează un proces cronic, având, de obicei, drept cauză:

A. Granuloame;B. Chisturi infectate;C. Dinţi incluşi;D. Fracturi de maxilare;E. Infecţii ale limfonodulilor.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 348.194. C.M. În funcţie de agentul cauzal, fistulele cutanate perimaxilare pot fi localizate:

A. În regiunea maseterină – de la molarii de minte superiori;B. Periangulomandibular – de la molarii de minte inferiori;C. În regiunea mentonieră – de la incisivii inferiori;D. Către unghiul intern al orbitei – de la caninii superiori;E. Pe buza superioară – de la incisivii superiori.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 348.195. C.M. În general, sediul fistulelor perimaxilare este localizat în funcţie de:

A. Dintele cauzal;B. Agentul patogen etiologic;C. Lungimea rădăcinii dintelui cauzal;D. Situaţia anatomică a părţilor moi învecinate;E. Nivelul la care a debutat supuraţia.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 348.196. C.S. Cel mai frecvent, la mandibulă, fistulele perimaxilare cutanate sunt localizate la nivelul:

A. Unghiul mandibular;B. Corpul mandibular între cei doi premolari;C. Mentonului;D. Condilului mandibular;E. Marginii bazilare.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 348.197. C.M. Diagnosticul diferenţial al fistulelor perimaxilare se face cu:

A. Actinomicoza cervicofacială;B. Fistule bacilare;C. Chisturi brahiale fistulizate sau recidivate;D. Chisturi sebacee suprainfectate;E. Comunicări cu exteriorul cavităţii bucale, după traumatisme.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 349.198. C.S. Tratamentul fistulelor perimaxilare constă în:

A. Îndepărtarea factorului cauzal;B. Antibioticoterapia;C. Se aşteaptă până fistula se închide de la sine;D. Îndepărtarea factorului cauzal, înlăturându-se fistula, precum şi traiectul fistulos;E. Toate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 349.199. C.S. După înlăturarea cauzei şi fistulei, tegumentele (plaga) se:

A. Lasă deschisă;B. Aplică un pansament;C. Suturează;D. Drenează pe 7-8 zile;E. Toate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 349.200. C.M. Toate lojile şi fasciile au următoarele proprietăţi:

A. Sunt aranjate pe regiuni;B. Sunt stratificate (superficial, profunde);C. Comunică între ele;D. De apărare a vaselor, nervilor, glandelor, organelor de agenţi patogeni (traumă, infecţie, etc);E. Limitează dezvoltarea proceselor patologice într-o singură lojă.

201. C.M. Flegmonul cervical poate provoca următoarele complicaţii:A. Mediastenite, pneumonii;B. Pericardite, miocardite;C. Meningite, encefalite, sinustromboz, abcese;D. Septicemia;E. Şoc bacterian.

202. C.M. Diagnosticul diferenţial al flegmonului cervical se face cu:A. Tumorile benigne şi maligne cervical;B. Chisturi suprainfectate;C. Adenite cervicale (purulente, specifice);D. Lipomul benign simetric (boala Madelung);E. Hipertiroidism.

203. C.M. În prima fază (de eliminari purulente) de tratament , în abcese şi flegmoane, rana se spală cu:A. Apă oxigenată 3%;B. Cloramina B 3%;C. Soluţii ce conţin iod (betadină,etc);D. Soluţii apoase de fenosept 2%;E. Soluţii calde de furacilină, rivanol,romazulan.

204. C.M. Din toate soluţiile antiseptice, o puternică acţiune (antibacteriană) o au:A. Soluţii calde de furacilină;B. Soluţii de clorhexidină;C. Soluţii de cloramină 2%-5%;D. Soluţii de dimexid 25%, 30%, 50%, 100%;E. Soluţii ce conţin iod.

205. C.M. Într-un lăcaş cu puroi provocat de germeni patogeni anaerobi e de dorit să se efectueze prelucrarea cu:A. Apă oxigenată şi permanganat de potasiu;B. Se introduce oxygen;C. Soluţii calde de furacilină, rivanol;D. Se infiltrează cu antibiotic;E. Toate.

206. C.M. Apa oxigenată folosită deseori în spălăturile lăcaşului cu puroi are o acţiune:A. De dizolvare a puroiului;B. De îndepărtare a detritusurilor organice;C. Hemostatică;D. Antiseptică;E. Bacteriostatică.

207. C.S. Acţiunea bacteriostatică a unor antiseptice:A. Constă în intoxicarea ireversibilă letală a germenilor microbieni;B. Constă în apariţia unor mutaţii cromozomiale sau achiziţii de plasmide;C. Constă în inhibarea multiplicării germenilor;D. Constă în distrugerea germenilor când sunt în repaos;E. Are altă semnificaţie decât cele enumerate.

208. C.M. Pansamentul – în supuraţii (abcese, flegmoane), se aplică în următoarele cazuri:A. Deschise endobucal şi drenate cu tuburi, lame;B. Deschise pe cale cutanată, se aplică pansamente umede hipertonice, sub formă de prîşniţe;C. Deschise pe cale bucală, nu se aplică pansament;D. Deschise pe cale cutanată, nu se aplică pansament;E. Deschise pe cale cutanată, se aplică pansament de tifon uscat, steril pe 12-24 ore.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 337.209. C.S. Irigaţiile cu antiseptice după deschiderea flegmonului se vor efectua:

A. O dată pe zi;B. De 3-4 ori pe zi;C. De 10-15 ori pe zi;D. Nu se fac irigaţii;E. Cu cât mai des, cu atât mai bine.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 337.210. C.M. Tratamentul complex, în terapie intensivă, al flegmoanelor difuze grave vizează:

A. Reechilibrarea hidroelectrolitică;B. Reechilibrarea hematologică;C. Reechilibrarea proteică şi nutriţională;D. Susţinerea sau corectarea tulburărilor funcţionale ale aparatelor şi sistemelor afectate;E. Tratarea unor complicaţii secundare, tratament antişoc la nevoie.

211. C.M. Indicaţiile pentru folosirea antibioticelor în tratamentul complex al abceselor şi flegmoanelor regiunii oro-maxilo-faciale sunt:

A. Infecţii instalate acut cu tumefacţie difuză;B. Implicarea spaţiilor interfasciale;C. Starea generală alterată;D. Temperatura corporală de 38°C şi mai mare;E. Starea imunodeficitară a organismului.

212. C.M. Căile de administrare a antibioticelor:A. Orală;B. Intramusculară;C. Intravenoasă;D. Infiltraţia în procesul infecţios;E. Infuzie regională în artera ce alimentează regiunea afectată.

213. C.S. Infiltrarea ţesuturilor locale într-un process inflamator este indicată în:A. Flegmon;B. Abces;

C. Osteomielită;D. Celulită;E. Toate cazurile.

214. C.S. În unele cazuri, antibioticile se întroduc intraosos, aceasta dă posibilitatea de a mări concentraţia în focar şi o absorbţie mai bună, cu o acţiune puternică, în ce caz se administrează intraosos:

A. Periostită;B. Complicaţiile erupţiei dintelui de minte inferior;C. Osteomielita acută, faza congestivă;D. Osteomielita acută, faza purulentă;E. Osteomielita cronică.

215. C.M. Cauzele de insucces al tratamentului microbian în procesele inflamatorii sunt:A. Eroare de diagnostic sau diagnostic incomplet;B. Plan terapeutic neadecvat;C. Tratament instituit prea târziu;D. Apariţia rezistenţei bacteriene;E. Suprainfecţii bacteriene şi insuficienţa apărării organismului gazdă.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Edit Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 190-191216. C.M. Macrolidele sunt folosite în tratamentul infecţiilor buco-maxilo-faciale, deoarece:

A. Se elimină prin salivă;B. Se concentrează foarte bine la nivelul osului;C. Acţionează sinergic cu Metronidazonul;D. Acţionează pe întreg spectrul patologiei infecţioase din regiunea buco-maxilo-facială;E. Au un spectru mai larg de acţiune decât penicilinele.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 322.217. C.M. În tratamentul complex al proceselor inflamatorii e necesar de administrat medicamente de dezintoxicare, anume ca:

A. Poliglucina, Reopoliglucina;B. Hemodez 200-400 ml;C. Soluţii de glucoză 5-10% - 500-1000 ml + insulină;D. Soluţie izotonică de clorură de natriu – 500 ml;E. Hidrocarbonat de natriu 5% - 300 ml.

218. C.S. Din toate metodele de fizioterapie cel mai bun şi util este:A. Unde ultrascurte;B. Unde ultraviolete;C. Raze Laser;D. Ultrasunet;E. Electroforeza.

219. C.M. Tratamentul intensive al tromboflebitei faciale se instalează de urgenţă şi constă în:A. Antibioterapie cu antibiotic de spectru larg;B. Imunoterapia (gamaglobuline, seruri antistafilococice, anatoxine);C. Terapia de dezintoxicare (hemodez, soluţia Ringer, soluţia de glucoză 5% etc);D. Heparina 2500-5000 UI peste 4-6 ore cu controlul coagulogramei;E. Desensibilizante (dimedrol, calciu gluconat, tavegil, suprastin etc).

220. C.M. Mediastinita ca complicaţie a proceselor purulente BMF şi cervical adeseori are ca punct de plecare de la:A. Lojile parafaringiene;B. Planşeul bucal;C. Lojile cervical;D. Flegmonul difuz hemifacial;E. Loja submentonieră.

221. C.M. Tratamentul chirurgical al mediastinitelor constă în efectuarea inciziilor în:A. Fosa jugulară, pe marginea anterioară a muşchilui sternocleidomastoidian;B. Suprasternal;C. Incizie vertical transsternală (A.Ivanov);D. Mediastinotomie transdiafragmală (Savin-Rozinov);E. Parasternal după Madelung.

222. C.S. Un semn important în mediastenită este mărirea în volum a mediastinului, care o putem determina:A. Vizual;B. Palpator;C. Auscultativ;D. Radiologic;

E. Spirometric.223. C.S. Confirmarea etiologiei septicemiei se face prin:

A. Examenul clinic loco-regional minuţios;B. Valoarea agentului patogen din sânge;C. Examenul radiologic;D. Examenul imunităţii organismului;E. Toate.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 116224. C.M. Diagnosticul diferenţial al septicemiei (cauzată de infecţiile BMF) se face cu:

A. Febra tifoidă şi febrile paratifoide;B. Infecţii sistemice cu salmonele;C. Bruceloza;D. Tuberculoza;E. Actinomicoza.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 116225. C.M. Tratamentul septicemiei este instituit de urgenţă, intensiv şi complex:

A. Asanarea focarului septic (chirurgical);B. Antibioticoterapie în doze optime, cu două, trei sau mai multe antibiotice;C. Tratamentul cu antibiotice va fi prelungit 14-16 zile;D. Imunoterapia raţională (gamaglobuline, seruri, anatoxine);E. Corticoterapia, reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică, tratamentul insuficienţei circulatorii,

oxigenoterapia etc.M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 167226. C.M. Limfonodulii submandibulari colectează limfa de la:

A. Pleoapa superioară şi inferioară;B. Mucoasa părţii laterale a limbii;C. Dinţii pluriradiculari (molari, premolari) de pe arcada superioară;D. Dinţii laterali de pe arcada inferioară;E. Mandibulă.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 339.227. C.M. Limfa de la buzele superioare şi inferioare se revarsă spre limfonodulii:

A. Genieni;B. Retroauriculari;C. Submentonieri,D. Submandibulari;E. Supraclaviculari.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 339.228. C.M. Limfa de la maxilarul inferior se revarsă spre limfonodulii:

A. Parotidieni;B. Mastoidieni;C. Submandibulari;D. Submentonieri;E. Retrofaringieni.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 339.229. C.S. Limfa de la dinţii de pe arcada superioară se revarsă spre limfonodulii:

A. Genieni;B. Porotidieni;C. Submentonieri;D. Submandibulari;E. Occipital.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 339.230. C.M. Limfa de la dinţii de pe arcada inferioară se revarsă spre limfonodulii:

A. Submandibulari;B. Submentonieri;C. Parotidieni;D. Retrofaringieni mediali;E. Genieni.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 339.231. C.S. Cel mai frecvent se inflamează următorul grup de limfonoduli:

A. Submentonieri;

B. Genieni;C. Parotidieni;D. Submandibulari;E. Cervicali.

232. C.S. În cazul unei adenite acute în faza de cruditate, preferaţi:A. Incizia şi drenajul;B. Antibioterapia, vitaminoterapia;C. Fizioterapia;D. Puncţia ganglionului;E. Extirparea ganglionului.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.233. C.M. Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice se efectuează cu:

A. Chisturi;B. Fistule faciale şi cervicale;C. Tumori benigne;D. Adenite specifice;E. Metastaze de cancer.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.234. C.M. Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice se efectuează cu:

A. Adenite TBC;B. Adenita actinomicotică;C. Adenita luetică;D. Tumori benigne;E. Adenite leucemice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.235. C.M. Diagnosticul diferenţial al adenitelor acute submandibulare se face cu:

A. Abcesul şi flegmonul regiunii submandibulare;B. Adenita geniană;C. Sialoadenita (submaxilita) acută;D. Chistul dermoid;E. Sialolitiaza.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 345.236. C.M. Specific adenopatiilor din toxoplazmă este faptul că:

A. Boala evoluează acut;B. Boala evoluează cronic;C. Nu prezintă caractere clinice particulare;D. Diagnosticul de precizie se pune după efectuarea examenului histopatologic;E. Nici una dintre acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.237. C.S. Adenitele acute intraparotidiene se pot confunda cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;B. Tumorile chistice parotide;C. Adenoame;D. Parotiditele acute;E. Parotiditele cronice.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 346.238. C.S. Boala Hodgkin debutează frecvent prin:

A. Poliadenopatie submandibulară;B. Hipertrofie şi adenopatie;C. Adenopatie cervicală superficială;D. Periadenită fără supuraţie submento-submandibulară;E. Modificări în formula leucocitară.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.239. C.S. Limforeticuloza benignă de inoculare evoluează sub forma unei:

A. Adenopatii cervicale superficiale;B. Adenopatii cervicale profunde;C. Adenopatii submandibulare;D. Poliadenopatii regionale cronice cu periadenită fără supuraţie;E. Adenopatii ale lanţului ganglionar spinal.


240. C.M. Mononucleoza infecţioasă se caracterizează prin:A. Adenopatie supraclaviculară;B. Sarcoide dermice şi leziuni comeene;C. Adenopatie submandibulară şi laterocervicală;D. Leziuni ale mucoasei bucale de tip stomatitic;E. Monocitoză accentuată.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 347.241. C.M. Actinomicetele pot pătrunde în ţesuturile afectate (oase, părţi moi) din:

A. Cariile dentare;B. Pungi gingivale;C. Amigdale;D. Din exterior de la bovine;E. Cu alimentele.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 350.242. C.M. Nodulul actinomicotic este format din:

A. Zona centrală cu puroi filant în care se găsesc grăunţi liberi;B. Zona periferică cu puroi filant în care se găsesc grăunţi fixaţi;C. Strat intermediar de cellule mononucleare de tip epitelioid plasmatic;D. Strat intermediar de degenerescenţă granuloasă cu resturi nucleare şi picături de grăsime;E. Nici una dintre acestea.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 351.243. C.S. Tratamentul prin Roengenoterapie în actinomicoză este indicat în:

A. Tegumentele cu fistule “în stropitoare”;B. Formele cu ţesut granulativ;C. Formele supurative;D. Formele rezistente la terapie locală;E. Obligatoriu după excizia chirurgicală.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 352.

244. C.M. De bază în diagnosticul actinomicozei este:A. Evoluţia lentă, fără semne caracteristice;B. Prezenţa fistulelor de durată cu eliminari mici cu grunji actinomicotici;C. Examenul histologic;D. Intradesmoreacţia cu actinolizat;E. Examenul microbiologic cu identificarea actinomicetelor.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 351.245. C.M. Diagnosticul diferenţial al actinomicozei se face cu:

A. Afecţiunile inflamatorii acute şi cronice perimaxilare;B. Dermatozele cervicofaciale;C. Cu alte infecţii specifice ca sifilisul, tuberculoza;D. Cu tumorile suprainfectate;E. Osteomielitele cronice fistulizate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 351.246. C.M. Tratamentul actinomicozei este complex, de lungă durată (30-40 zile) şi constă în:

A. Administrarea preparatelor de iod (soluţie Lugol);B. Antibiotice şi sulfamide în doze masive;C. Imunoterapia cu actinolizat;D. Chirurgical se deschid abcesele;E. Roengenterapia în doze de 1000-2000 r.


247. C.M. Tuberculoza în regiunea oro-maxilo-facială se poate localiza:A. Mucoasa şi submucoasa cavităţii bucale;B. Limfonodulii;C. Oasele maxilare;D. Pielea facială;E. Glandele salivare.


248. C.M. Ulceraţia din TBC este de obicei:A. Unică;

B. De formă rotundă;C. Acoperită de depozite galbui;D. Înconjurată de puncte de culoare galbenă (granulaţiile Trelat);E. Este foarte dureroasă spontan şi la atingere.


249. C.M. Tuberculoza oaselor maxilare se prezintă sub formele:A. Centrală;B. Alveolară;C. Subperiostală;D. Sechestrală;E. Nici una din ele.


250. C.M. În perioada primară, sifilisul se prezintă sub formă de eroziuni neinflamatorii ale epiteliului care au următoarele caracteristici:

A. Forma e rotundă;B. Suprafaţa roşietică, lucioasă;C. Ganglionii măriţi, nedureroşi;D. Limfangită;E. Toate.


251. C.S. Perioada secundară a sifilisului în teritoriul BMF se prezintă ca:A. Sifiloame;B. Sifilidele diseminate pe mucoasa bucală;C. Tuberculii sifilitici;D. Gomele;E. Nici una din ele.


252. C.M. În stadiul terţiar sifilisul, în regiunea BMF, se prezintă sub formă de:A. Tuberculi;B. Gome;C. Sifilomul circumscris al oaselor;D. Sifilomul difuz al oaselor;E. Toate.


253. C.M. Tratamentul sifilisului cu manifestări în teritoriul BMF constă în:A. Administrarea unui tratament specific în secţia de venerologie;B. Plastia defectelor părţilor moi de către chirurgul maxilo-facial;C. Plastia comunicărilor buco-nazale;D. Confecţionarea plăcilor cu obturator în caz de defect extins palatin;E. Tot tratamentul se face în secţia de chirurgie maxilo-facială.


254. C.M. Formele anatomice ale sinusului maxilar sunt:A. Pneumatică;B. Sclerozantă;C. Multicamerală;D. Mixtă;E. O cameră de bază şi câteva accesorii.

255. C.S. Volumul sinusului maxilar (în cm³) este de:A. 8-10 cm³;B. 5-6 cm³;C. 14-25 cm³;D. 35-40 cm³;E. 18-50 cm³.


256. C.S. Sinusul maxilar comunică cu:A. Cavitatea nazală;B. Cavitatea bucală;C. Orbita;D. Glota;E. Fosa subtemporală.


257. C.S. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în:A. Meatul nazal superior;B. Meatul nazal mediu;C. Meatul nazal inferior;D. Prin celulele etmoidale;E. Nici una din acestea.


258. C.S. Grosimea septului alveolo-sinusal are o varietate, ca fiind cuprinsă între:A. 0,5-4,5 mm;B. 2-7 mm;C. 0,2-0,3 mm;D. 0,1-0,8 mm;E. 0,5-10 mm.


259. C.M. Puncţia sinusală este indicată în următoarele situaţii:A. Când se asigură un drenaj sinusal cu soluţii descongestionate;B. Când prin extracţie, dintele a fost împins sub mucoasa sinusală;C. Când secreţia purulentă persistă peste 7 zile;D. Când închiderea comunicării buco-sinusale se face în două planuri;E. Când ostiumul este obstruat.


260. C.M. Care sunt complicaţiile sinusitei maxilare odontogene:A. Osteomielita maxilară;B. Supuraţiile de orbită;C. Supuraţiile lojii submandibulare;D. Abces al fosei zigomatice;E. Boala de focar.


261. C.M. Diagnosticul diferenţial al sinusitei acute maxilare odontogene se face cu:A. Celulita geniană;B. Epiteliomul de suprastructură;C. Osteomielita maxilarului;D. Epitelomul de infrastructură;E. Pericoronarita molarului de minte superior.


262. C.M. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei maxilare cornice se face cu:A. Epiteliomul de mezostructură;B. Sinuzita cronică rinogenă;C. Chistul mucos intrasinuzal;D. Sinuzite maxilare specifice;E. Osteomielita maxilarului.


263. C.M. În sinuzita maxilară cronică odontogenă, fără comunicare buco-sinusală se indică:A. Administrare de antibiotic cu spectru larg;

B. Extracţia dintelui cauzal sub protecţie de antibiotice;C. Cura radicală a sinusului, după metoda Caldwell-Luc, atunci când, suprimând cauza, efectele nu se

remit;D. Drenajul sinusului;E. Puncţia sinusului.


264. C.S. Deschiderea sinusului maxilar în timpul extracţiei dentare are loc în:A. Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada superioară;B. Extracţia incisivilor şi caninilor;C. Extracţia premolarilor şi molarilor;D. Extracţia molarilor de minte;E. Localizarea dintelui extras nu import.

265. C.M. Comunicarea buco-sinuzală prezintă o fistulă situată la nivelul:A. Vârfului crestei alveolare în zonele laterale;B. Bolţii palatine;C. Vestibulului în regiunea molarilor;D. Vârfului crestei alveolare în regiunea frontală;E. Palatului moale.


266. C.S. În sinuzitele cornice tratamentul se începe cu :A. Operaţia de sinusotomie radicală;B. Extracţia dintelui cauzal;C. Fizioterapie;D. Aerosoli prin ostium;E. Se poate folosi orice.


267. C.M. Care din următoarele manevre ne ajută să diagnosticăm o comunicare buco-sinuzală:A. Pătrunderea cu stiletul butonat într-o cavitate prin depăşirea spaţiului alveolar normal;B. Puncţia sinuzală pozitivă;C. Menevra Valsalva pozitivă;D. Rinoscopia anterioară;E. Presiunea pe peretele anterior al sinusului maxilar.


268. C.M. Între cauzele ce pot determina o comunicare buco-sinuzală se pot include:A. Osteita postextracţională;B. Goma luetică;C. Extracţia dentară;D. Rezecţia apicală;E. Osteomielita maxilară odontogenă.


269. C.M. Între factorii ce favorizează îmbolnăvirea sinusului maxilar menţionăm:A. Inflamaţia cronică a mucoasei sinuzale;B. Osteita procesului alveolar;C. Polipi sinuzali;D. Implante endo-osoase;E. Deviaţia de sept.


270. C.M. Principalii factori etiologici în sialodohite sunt:A. Igiena bucală deficitară;B. Factorii de iritaţie cronică (proteze, tartru dentar, dinţi incluşi);C. Corpi străini sau calculi salivari pe traiectul canalelor excretorii;D. Leziuni de stomatită în vecinătatea ostiumului;E. Creşterea presiunii intrabucale la muzicanţi, suflători în sticlă.


271. C.M. Diagnosticul diferenţial al sialodochitei se face cu:A. Litiaza canalului Stenon sau Wharton;B. Corpii străini cu localizare în planşeu sau obraz;C. Sialodenitele acute şi cronice;D. Tumorile benigne şi maligne;E. Osteomielita odontogenă.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 135272. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul parotiditelor supurate:

A. Bombarea apare în dreptul tragusului;B. Orificiul canalului Stenon este tumefiat întredeschis, iar la presiune apare puroi;C. Tegumente discret congestionate;D. Trismus acentuat;E. Afecţiunea se însoţeşte de mişcări mandibulare dureroase.


273. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor supurate îl facem cu:A. Parotidita epidemică;B. Osteomielita de ram ascendent;C. Abcesul de lojă parotidiană;D. Litiaza parotidiană;E. Tumori parotidiene.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 138274. C.M. Diagnosticul diferenţial al submaxilitei acute se face cu:

A. Abcesele lojii submaxilare;B. Litiaza salivară;C. Tumorile suprainfectate;D. Limfadenitele acute supurate submandibulare;E. Cu toate bolile sus numite.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 140C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1132.

275. C.M. Infectarea glandelor salivare are loc prin intermediul:A. Retrograd prin ductul principal;B. Pe cale limfatică;C. Pe cale hematogenă;D. Pe cale directă (trauma);E. Prin mucoasa cavităţii bucale.


276. C.S. Principalul în tratamentul sialodenitelor acute este:A. Incizia (deschiderea) în orice caz;B. Masaj al glandelor şi fizioterapie;C. Antibioticoterapie, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge;D. Tratament balnear;E. Înlăturarea glandei afectate.


277. C.S. Pentru stimularea secreţiei glandelor salivare în sialadenite se recomandă sialogoge timp de 10 zile:A. De 3-4 ori pe zi câte 20-30 picături de soluţie de pilocarpină 1%;B. 5-6 picături de soluţie de pilocarpină 1%;C. De 8-10 ori pe zi câte 10-15 picături de soluţie de pilocarpină 1%;D. Înainte de mese de administrat 0,5 ml de soluţie de pilocarpină 1%;E. De 2-3 ori pe zi câte 6-8 picături de soluţie de pilocarpină 1%.


278. C.S. Sialografia în parotidita cronică nespecifică arată:A. Imagine tipică de minge ţinută în mână;B. Amputaţii canaliculare cu zone lacunare;C. Canale cu contur neregulat, cu aspect de pom înflorit;

D. Injectarea redusă a parenchimului glandular, cu aspect de arbore mort;E. Nu se practică sialografia, existând riscul diseminării infecţiei.


279. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor cronice se face cu:A. Tumorile parotidiene;B. Sindromul Sjögren;C. Boala Mickulich;D. Parotidite litiazice;E. Flegmon hemifacial.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1130.280. C.M. Diagnosticul diferenţial al paroditelor acute se face cu:

A. Parotidita epidemică;B. Mastoidita vârfului;C. Sialolitiaza;D. Chist sebaceu;E. Artrita temporo-mandibulară.


281. C.S. Parotidita epidemică (oreionul) poate fi tratată:A. În cabinetul de chirurgie orală;B. În secţia de chirurgie maxilo-facială;C. În secţia de boli interne;D. În secţia de boli infecţioase;E. De toţi medicii atât în ambulator cât şi în spital.


282. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditei epidemice acute se face cu:A. Parotidita acută supurată;B. Litiaza salivară;C. Tumorile parotidiene;D. Leziunile traumatice ale regiunii parotide;E. Cu toate.

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 137283. C.M. Cauzele cele mai frecvente ale fistulelor salivare sunt:

A. Traumatismele accidentale;B. Supuraţiile glandelor deschise spontan la piele;C. Litiaza salivară glandulară complicată cu abces;D. Inflamaţii specifice ale glandei (TBC, lues, actinomicoză);E. Tumori ulcerate.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 457-458.

284. C.M. Un loc deosebit în etiologia fistulelor salivare îl ocupă traumatismele operatorii şi anume care din ele:A. Incizii pentru deschiderea supuraţiilor;B. Operaţii pentru înlăturarea tumorilor;C. Operaţii la mastoidă;D. Operaţii pentru apofiza coronoidă;E. Toate în egală măsură.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1122.285. C.M. Pentru examinarea unei fistule salivare se execută:

A. Cateterismul cu un fir subţire de setolină sau nailon;B. Sialografia cu lipoidol;C. Fistulografia cu substanţe de contrast;D. Ortopantomografia;E. Biopsia.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1123.G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 458.

286. C.S. Fistulele canalului Stenon se găsesc situate:A. De-a lungul marginii mandibulei;

B. În regiunea geniană;C. De-a lungul canalului, pe linia ce uneşte lobul urechii cu aripa nasului (linia Poirier);D. În zona mastoidiană;E. În regiunea submandibulară.


287. C.M. Tratamentul fistulelor salivare constă în:A. Compresia cu bandaj strâns pe glandă 7-8 zile;B. Radioterapia (600 r);C. Cauterizarea traiectului fistulos;D. Plastia cu lambouri din vecinătate;E. Cu toate.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1123-1124.288. C.M. Precipitarea sărurilor minerale este favorizată de:

A. Hiposialie;B. Staza salivară;C. Alcalinitatea salivei;D. Concentraţia mai mare de săruri minerale;E. Prezenţa unor cellule epiteliale descuamate.


289. C.M. Cauzele favorizante generale care intervin în formarea calculilor salivari sunt:A. Terenul neuroumoral;B. Tulburările metabolice generale;C. Poliartrita cronică evolutivă;D. Abuzul de alimente conservate, acide şi picante;E. Conţinutul sporit de săruri minerale în mediu (apă, produse alimentare).


290. C.M. Calculii intracanaliculari au o formă şi culoare:A. Ovoidal;B. Fuziformi;C. Adesea cu un şanţ longitudinal pentru scurgerea salivei;D. Coloraţia este gri, albicioasă, galbenă sau brună;E. Neregulaţi, sferici.


291. C.S. Calculii intraglandulari sunt:A. De formă ovoidală;B. Neregulaţi, sferici;C. Fusiformi;D. Alungiţi;E. Elipsoidali.


292. C.M. Litiaza parotidiană:A. Este mai rară decât cea submandibulară;B. Este mai frecventă decât cea submandibulară;C. Calculul este mai frecvent în glandă;D. Calculul este mai frecvent în canalul Stenon;E. Calculul este ovoid.


293. C.M. Litiaza submandibulară:A. Este mai frecventă decât cea parotidiană;B. Este mai rară decât cea sublinguală;C. Calculul este mai frecvent în canalul Wharton;D. Calculul este mai frecvent în glandă;E. Toate răspunsurile sunt corecte.


294. C.S. Colica salivară se manifestă prin două semne clinice caracteristice:A. Durerea şi abcesul salivar;B. Tumoarea salivară şi invadarea septică a glandei;C. Durerea şi tumoarea salivară fantomă;D. Durerea şi apariţia puroiului pe canalul Wharton;E. Abces salivar şi tumoare salivară.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1134.295. C.S. Care dintre următoarele examene nu prezintă interes în diagnosticul sialolitiazei:

A. Cateterismul canalului Wharton;B. Radiografia simplă;C. Citodiagnosticul;D. Sialografia;E. Examenul clinic.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 462-463.

296. C.M. Litiaza submandibulară:A. Fluctuenţă în zona de tumefacţie maxilară;B. Hipoestezie trigeminală;C. Colică salivară;D. Abcesul salivar;E. Tumora salivară.


297. C.S. Metoda de elecţie pentru tratamentul litiazei canalului Wharton este:A. Masajul insistent al regiunii submandibulare până la eliminarea calculului;B. Temporizarea adaptării deciziei, până la eliminarea spontană a calculului;C. Submaxilectomia;D. Ablaţia chirurgicală a calcului;E. De regulă, nu se aplică tratamente chirurgicale.


298. C.M. În diagnosticul litiazei salivare:A. Sialografia nu are valoare;B. Sialografia este relevatoare;C. Cateterizarea canalului nu are valoarea diagnostică;D. Cateterizarea dă informaţii numai pentru litiaza canaliculară;E. Toate răspunsurile-s corecte.


299. C.M. În litiaza submandibulară:A. Durata unei colici este lungă, de peste o oră;B. Durata unei colici este scurtă, sub o oră;C. Tumefacţia glandei se menţine mult timp;D. Tumefacţia glandei cedează în scurt timp după alimentaţie;E. Tumefacţia glandei nu este influenţată de alimentaţie.


300. C.M. Ablaţia chirurgicală a calculului salivar prevede:A. Aplicarea unei suture sau pense hemostatice retrograde de calcul;B. Incizia mucoasei deasupra canalului Wharton, unde este situat calculul;C. Îndepărtarea calculului;D. Spălarea plăgii cu ser fiziologic;E. Se lasă deschis canalul la nivelul inciziei.

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 464.C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 1139.

301. C.M. La nivelul cavităţii bucale, funcţionează o serie de mecanisme de protecţie, care influenţează calitativ şi cantitativ flora microbiană prezentă:

A. Lizozimul;B. Sistemul antibacterian lactoperoxidaza-thiocinat H2O2;C. Betalizinele din sterul sanguin şi glicoproteinele salivare;D. Procesul de gafocitoză şi bacteriofagii;E. Anticorpii salivari: IgA,IgG,IgM.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.8-9.302. C.M. Focarele de infecţie (potenţial patogenice) în cavitatea bucală sunt:

A. Placa dentară;B. Caria dentară;C. Pungile patodontale, tartrul;D. Parodontitele apicale;E. Depunerile linguale.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.9-12.303. C.M. Sistemul de rezistenţă al organismului uman faţă de acţiunea agenţilor patogeni cuprinde:

A. Rezistenţa sau imunitatea naturală (moştenită);B. Rezistenţa sau imunitatea dobândită;C. Imunitatea umorală (prin anticorpi);D. Imunitatea celulară (imunitatea mediată celular);E. Nici una din ele.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.14-21.304. C.S. În cazul infecţiilor, organismul uman acţionează specific, elaborând anticorpi ca răspuns la prezenţa antigenilor microbieni. De cine sunt produşi aceşti anticorpi:

A. De către elementele sanguine (eritrocite, monocite);B. De către limfocitele B;C. În gangliononii limfatici;D. În structurile tisulare (mucoasă, submucoasă);E. De către macrofagi.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.18.305. C.M. În evoluţia procesului inflamator se recunosc două varietăţi principale de inflamaţie;

A. Inflamaţie locală;B. Acută;C. Inflamaţie generalizată (septicemie);D. Cronică sau proliferativă;E. Nici una din ele.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.23306. C.M. Procesul inflamator acut (descris încă în sec.III î.e.n. de Celsius şi Galen) are următoarele semne:

A. Calor;B. Tumor;C. Rubor;D. Dolor;E. Functio laesae.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.23307. C.S. Abcesul este:

A. Un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;B. Un proces inflamator difuz în ţesuturile moi subcutanate, intramusculare, în organe

parenchimatoase;C. O inflamaţie supurată localizată, circumscrisă;D. Un proces inflamator al tegumentelor;E. Nici o definiţie nu corespunde.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323308. C.S. Flegmonul este:

A. O inflamaţie supurativă localizată;B. Un proces inflamator cu caracter difuz;C. Un proces pseudomembranos;D. Un proces cu infiltraţie seroasă;E. Un proces cu infiltraţie fibrinoasă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323309. C.M. Flegmonul se caracterizează prin:

A. Infiltraţia difuză a ţesuturilor (fără delimitare precisă);B. Tumefacţie, hiperemie dură la palpare, dureroasă;

C. Conţinerea unui exsudat cu polimorfonucleare, bacterii, resturi de material necrotic;D. Sunt provocate de germeni patogeni mai agresivi cu o virulenţă pronunţată (streptococi);E. Reacţia de apărare locală şi generală scăzută.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323310. C.M. Căile de desimilare a infecţiei din focarul inflamator sunt:

A. Limfatică;B. Hematogenă;C. De-a lungul pachetelor vasculo-nervoase;D. Prin spaţiile interfasciale, intermusculare;E. Prin spaţiile intratisulare.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321311. C.M. Mecanismul de declanşare a unui proces inflamator se prezintă prin:

A. Reacţia generală a organismului (t0, tabloul sanguin);B. Reacţii locale (mediatori, tulburări circulatorii, tulburări de permeabilitate vasculară);C. Local (rubor, calor, dolor, tumor, funcţia laesae);D. Activarea elementelor de fagocitoză (micro-şi macrofagii);E. Activitatea factorului XII, plasminogenul, chininogenul.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.32312. C.S. În inflamaţiile cronice predomină:

A. Inflamaţia cu caracter proliferativ;B. Inflamaţia cu caracter seros;C. Inflamaţia cu caracter fibrinos;D. Inflamaţia cu caracter cataral;E. Inflamaţia cu caracter pseudomembranos.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.30313. C.M. Mecanismele patogene prin care agenţii infecţioşi din os difuzează în părţile moi sunt:

A. Calea transosoasă prin canalele Hawers;B. Calea submucoasă;C. Calea directă;D. Calea limfatică;E. Calea venoasă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321314. C.M. Flora microbiană în infecţiile buco-maxilo-faciale cel mai frecvent este:

A. Nespecifică;B. Mixtă;C. Polimorfă;D. Specifică;E. Se pot întâlni toate tipurile de floră;

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321315. C.M. Din punct de vedere anatomo-patologic, celulita acută se caracterizează prin:

A. Tromboză septică vasculară, urmată de necroză, cu apariţia de bule gazoase;B. Congestia capilară şi hemoragii difuze;C. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros;D. Diapedeză leucocitară şi infiltrat celular;E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323316. C.S. Celulita cronică este caracterizată, din punct de vedere anatomo-patologic, prin:

A. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular;B. Tromboză septică vasculară, urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase;C. Membrană piogenă ce conţine în interior vase de neoformaţie, celulele parţial sau total distruse alături de

histiocite, plasmocite, limfocite;D. Congestie capilară şi hemoragii difuze;E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323317. C.S. Abcesul, din punct de vedere anatomo-patologic se caracterizează prin:

A. Congestie capilară şi hemoragii difuze;B. Membrană piogenă ce conţine vase de neoformaţie, histiocite, plasmocite, limfocite şi polimorfo-

nucleare;C. Tromboză septică vasculară;D. Necroză cu apariţia de bule gazoase;

E. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular.G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323318. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:

A. Împăstrarea;B. Induraţia;C. Fluctuenţa;D. Crepitaţiile gazoase;E. Durerea pulsatilă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323319. C.S. Care este explicaţia trismusului apărut în pericoronarita supurată:

A. Reprezintă o poziţie antalgică;B. Se datorează tumefacţie de la nivelul comisurii intermaxilare ce limitează mişcările mandibulei;C. Este o contractură iritativ-reflexă a muşchilor maseteri;D. Semnifică extensia supuraţiei în loja maseterină;E. Indică infecţia cu germeni tetanigeni.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.223320. C.S. Calea transosoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;B. Parodontite apicale;C. Parodontite marginale;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.320321. C.S. Precizaţi care dintre următoarele afecţiuni pot determina infecţii ale părţilor moi perimaxilare prin difuzare transosoasă:

A. Parodontita apicală;B. Parodontita marginală;C. Infecţiile faringo-amigdaliene;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Furunculele feţei.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P. 320322. C.S. Supuraţia circumscrisă sub forma unei colecţii cu conţinut purulentă este caracteristică pentru:

A. Celulita acută;B. Celulita cronică;C. Abces;D. Flegmon;E. Fistula cronică.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323323. C.M. Semnele obiective generale într-un proces inflamator sunt:

A. Temperatura corporală crescută (37,5-39,5-40,5);B. Deshidratare – piele uscată, caldă, buze crăpate, mucoasă orală uscată, secreţie salivară redusă;C. Alterarea stării generale – apatie, adinamie, inapetenţă, scăderea interesului către tot ce-l înconjoară,

disconfort general, iritabilitate, insomnie;D. Adenopatie;E. Schimbări hematologice şi de urină.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.121324. C.M. Însămânţarea conţinutului unei colecţii supurate se face pentru:

A. A stabili cu precizie ce tipuri bacteriene conţine acest proces;B. A stabili care este sensibilitatea germenilor patogeni la antibiotice (antibiograma);C. A stabili un plan corect de anestezie şi intervenţie chirurgicală;D. A indica corect tratamentul complex;E. A şti pronosticul procesului.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324325. C.S. Cel mai frecvent, periostitele sunt cauzate de:

A. Parodontitele apicale cronice;B. Osteomielita odontogenă;C. Parodontitele apicale exacerbate;D. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;E. Gangrenele pulpare complicate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

326. C.M. Abcesele periosoase apar mai frecvent la:A. Mandibulă;B. Maxilă;C. Vestibular;D. Lingual;E. Palatinal.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324327. C.M. Formele periostitelor sunt:

A. Periostita acută seroasă;B. Periostita acută purulentă;C. Periostita cronică hyperplastică (productivă);D. Periostita cronică purulentă;E. Nici una din ele.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.325328. C.S. Într-un abces vestibular durerea este mai intensă în stadiul:

A. Endoosos;B. Subperiostal;C. Submucos;D. Fistulizare;E. În toate stadiile este la fel de intensă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324329. C.S. Abcesul perimandibular intern submucos se poate confunda cu:

A. Abcesul de lojă submaxilară;B. Tumora chistică a planşeului bucal;C. Ranula;D. Abcesul de lojă sublinguală;E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.327330. C.M. Care din următorii dinţi pot provoca prin leziunile lor abcese palatinale:

A. Caninul superior;B. Incisivul lateral superior;C. Primul molar superior;D. Incisivul central superior;E. Primul premolar superior.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326331. C.S. Tratamentul în abcesul palatinal constă în:

A. Puncţie aspirativă având în vedere riscul lezării arterii palatine;B. Incizie paralelă cu artera palatină, cât mai aproape de linia mediană;C. Incizie cu excizie „în felie de portocală”;D. Drenaj cu lamă de cauciuc;E. Drenaj cu meşă iodoformată.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326332. C.S. După deschderea abceselor, unde se drenează cu o lamă de cauciuc, altele nu (care):

A. Abcesul vestibular;B. Abcesul mentonier;C. Abcesul palatinal;D. Abcesul sublingual;E. Toate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326333. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios extensiv care interesează:

A. Porţiunea medulară osoasă;B. Sistemul Hawersian;C. Corticala maxilarelor;D. Periostul;E. Ţesuturile înconjurătoare moi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352334. C.M. Ca factor etiologic, în osteomielita maxilarelor, se incriminează:

A. Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;B. Procese periapicale cronice acutizate;C. Fracturile oaselor maxilare;

D. Însămânţare pe cale hematogenă din focare de la distanţă;E. Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353335. C.M. După localizarea şi forma clinică a procesului infecţios, infecţiile oaselor maxilare se clasifică în:

A. Osteomielite supurate şi nesupurate;B. Periostită;C. Osteită alveolară;D. Osteomielita primară şi secundară;E. Osteomielita acută şi cronică;

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353336. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale directă se poate face de la:

A. Fracturi deschise ale oaselor maxilare;B. Amigdalita acută;C. Otita medie;D. Pericoronarita supurată;E. Procese septice nazale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353337. C.M. Bolnavul cu osteomielită difuză a mandibulei poate prezenta:

A. Hipersalivaţie;B. Trismus;C. Fistule cutanate sau mucoase;D. Îngroşare osteo-periostică limitată la dintele cauzal;E. Semnul Vincent d’Alger.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355338. C.S. Calea cea mai frecventă de însămânţare a osului în osteomielită poate fi:

A. Directă;B. Indirectă;C. Limfatică;D. Hematogenă;E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353339. C.S. Care este cea mai frecventă cauză a osteomielitei la copii:

A. Traumatisme;B. Boli eruptive;C. Infecţii rinogene;D. Artrite temporo-mandibulare;E. Infecţii otice.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353340. C.S. Osteomielita se localizează mai frecvent:

A. La maxilar;B. La mandibulă;C. În egală măsură la ambele oase;D. Numai la copii;E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353341. C.M. Care din următoarele semne clinice sunt caracteristice osteomielitei difuze de mandibulă:

A. Mobilitate dentară;B. Discordanţă puls-temperatură;C. Stare generală moderat alterată;D. Semnul lui Vincent d’Alger;E. Semnul lui Valsalva pozitiv.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355342. C.S. În osteomielita difuză, pentru ca examenul radiologic să fir concludent, se admite ca cel puţin 30-60% din mineralizarea osoasă să fie afectată. Acest grad de alterare se întâlneşte după:

A. 2-3 zile de la debut;B. 6-8 zile de la debut;C. 30 de zile de la debut;D. 3-5 zile de la debut;E. În prima zi când boala debutează.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

343. C.M. Care sunt complicaţiile osteomielitei difuze:A. Osteoradionecroza;B. Artrita temporo-mandibulară;C. Sinuzita maxilară;D. Malignizarea;E. Supuraţiile pulmonare.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.357344. C.S. În ce stadiu al osteomielitei se practică sechestrectomia?

A. La 1-2 săptămâni de la debut;B. La 2-3 săptămâni de la debut;C. La o lună de la debut;D. La 3-5 săptămâni de la debut;E. Precoce.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.358345. C.S. Cel mai frecvent (90%) în osteomielite de întâlnesc următorii germeni patogeni:

A. Streptococ hemolitic;B. E. Coli;C. Pneomococii;D. Stafilococii auriu şi alb;E. Actinomicete.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352346. C.S. Cel mai frecvent (80-90%) de osteomielită odontogenă sunt afectate oasele:

A. Nazale;B. Malarul;C. Maxila;D. Mandibula;E. Palatinale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353347. C.S. Cel mai fecvent osteomielita odontogenă este întâlnită la pacienţii de vârsta:

A. Până la un an;B. 1-12 ani;C. 20-40 ani;D. 50-60 ani;E. Peste 60 ani.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.173.348. C.S. Osteomielita hematogenă este întâlnită cel mai frecvent la:

A. Bătrâni;B. Adulţi;C. Copii;D. Nou-născuţi;E. La toţi în egală măsură.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353349. C.S. Maxila este afectată de osteomielită odontogenă mai rar datorită particularităţilor anatomomorfologice:

A. Maxila are o corticală groasă şi nu are deloc os spongios;B. Maxila are o corticală subţire, o irigaţie sanguină mai bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută

faţă de infecţii;C. Maxila este străpunsă de canalul suborbitar, incisiv;D. Sistemul de canale hawersiene este destul de dezvoltat;E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348

350. C.M. Mandibula este afectată de osteomielită odotogenă mai frecvent datorită particularităţilor sale anatomomorfologice:

A. Are o corticală subţire ce favorizează un drenaj rapid;B. O irigaţie sanguină bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;C. Are ţesut medular şi os spongios mult;D. Ţesutul medular este înconjurat de o corticală groasă, vascularizată săracă de tip terminal;E. Prezenţa canalului mandibular, care favorizează difuzia supuraţiei de-a lungul osului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.348351. C.M. Simptomatologia generală în osteomielita odontogenă acută este marcată de:

A. Febră, frison, tahicardie, tahipnee;B. Greţuri, vărsături, inapetenţă, disfuncţii ale tractului digestiv;C. Cefalee, insomnie;D. Stare generală alterată, pierderea capacităţii de muncă;E. Paliditatea tegumentelor corporale, transpiraţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349352. C.M. Simptomatologia locală în osteomielita odontogenă acută este prezentată de:

A. Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;B. La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;C. Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;D. Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale şi vestibulare remarcându-se îngroşarea

periostală;E. Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili acoperiţi de papile dentare hipertrofiate. Din şanţul

gingival se elimină puroi.C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349353. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate schimbări metabolice, biochimice ca:

A. Acidoză şi deshidratare;B. Albuminuria;C. Anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi hemoglobine;D. Leucocitoză cu creştere numărului de p.m.n. neutrofile;E. VSH-ul este crescut.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349354. C.S. În afectarea cărui os în caz de osteomielită odontogenă acută se întâlnesc semne de sinuzită acută:

A. Mandibulă;B. Palatinal;C. Malarul;D. Nazale;E. Maxila.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348355. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei odontogene cronice se face cu:

A. Tumorile benigne osoase cu debut central sau periferic;B. Tumorile maligne cu debut central;C. Chisturi odontogene suprainfectate;D. Infecţii specifice endoosoase;E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350356. C.M. Osteomielita odontogenă cronică poate lăsa o serie de complicaţii, ca:

A. Tulburări de creştere a mandibulei;B. Anchiloze temporo-mandibulare;C. Defecte întinse;D. Construcţii mandibulare;E. Comunicări largi bucosinuzale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350357.C.M. Într-un abces sau flegmon al regiunii suborbitare punctul de plecare a infecţiei este:

A. Incisivii;B. Caninii;C. Premolarii;D. Molarii;E. Molarul de minte.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197358. C.M. Semnele clinice ale unui abces (flegmon) al regiunii suborbitare sunt:

A. Tumefiere în regiunea suborbitară, pleoapei inferioare;B. Tumefacţia buzei superioare şi ştergerea plicei nasopalatine;C. Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;D. Buza superioară puţin anesteziată;E. Fundul de sac vestibular superior bombat.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197359. C.S. În abcesul (flegmonul) regiunii suborbitare, incizia se face:

A. Pe marginea inferioară a orbitei;B. Pe plica nazo-labială;

C. Pe versantul nazal;D. Pe fundul sacului vestibular;E. În fosa canină.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198360. C.M. După deschiderea abcesului (flegmonului) regiunii suborbitare, în rană se introduce:

A. Un dren din lamă de cauciuc;B. Un tub de cauciuc;C. O meşă iodoformată;D. O fâşie de tifon;E. Un tampon cu antiseptice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198361. C.M. Punctul de plecare al infecţiei în regiunea zigomatică este:

A. Molarii timpurii de la maxilă;B. Osteomielita osului malar;C. Din alte regiuni învecinate;D. Osteomielita mandibulei;E. Sinuzita odontogenă.

Т Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204362. C.S. Graniţele regiunii zigomatice sunt:

A. Limitate şi coincid cu osul malar;B. Limitate de m. temporal, maseterin, pătrat al buzei superioare;C. Orbita, mandibula, maxila, temporalul;D. Pleoapele, versantul nazal, plica nazo-labială;E. Toate împreună.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204363. C.M. Tabloul clinic al abcesului regiunii zigomatice poate fi reprezentat de:

A. Edem, congestia tegumentelor regiunii moalare:B. Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporale,suborbitare, parotidiene);C. În unele cazuri de trismus este implicat m. maseterin;D. Temperatură locală mărită;E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204364. C.S. Un abces al regiunii zigomatice poate fi deschis printr-o incizie:

A. Pe fundul sacului vestibular superior;B. La tuberozitate;C. Pe marginea inferioară a orbitei;D. Pe marginea inferioară a osului malar;E. În regiunea temporală.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204365. C.M. Regiunea geniană ocupă partea laterală a feţei şi este de format neregulat patrulateră. Ea are următoarele limite:

A. Superior – rebordul superior al orbitei;B. Lateral – marginea anterioară a muşchiului maseter;C. Medial – o linie ce corespunde de sus în jos şanţului nazogenian şi genio-labial;D. Inferior – marginea inferioară a corpului mandibulei.E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198366. C.M. Din regiunea geniană procesul infecţios trece cu uşurinţă în lojile învecinate, deoarece:

A. Este o lojă cu limite slab reprezentate;B. Este o lojă cu o reţea bogată de vase sanguine;C. Prin această lojă trec pachete multiple de vase şi nervi;D. Conţinutul de ţesut gras, ţesut conjunctiv fibros;E. Conţine vase limfatice şi limfonoduli.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198367. C.M. Etiologia abcesului sau flegmonului genian poate fi:

A. Procese dentoparodontale cu punct de plecare premolarii şi molarii superiori şi inferiori;B. Litiaza suprainfectată a canalului stenon;C. Furunculele feţei;D. Corpii străini cu localizare geniană;E. Propagarea infecţiei de la lojile de vecinătate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314368. C.M. Supuraţiile din obraz au o mare difuzare în special spre:

A. Orbită;B. Regiunea subngulomandibulară;C. Lojile profunde;D. Regiunea sublinguală;E. Recesul lojii submandibulare.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314369. C.M. Un abces genian difuz se drenează de obicei:

A. Pe cale endobucală;B. Pe cale exobucală;C. Pe cale mixtă;D. Numai printr-o incizie submandibulară;E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314370. C.M. Simptomatologia unui flegmon genian este prezentată de:

A. Tumefacţie de obraz difuză cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune;B. Şanţurile peribucale şterse;C. Edemaţie puternică a regiunilor din jurul obrazului;D. Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite;E. Palparea dureroasă, se constată fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314371. C.M. Pe lângă simptomatologia clasică a flegmonului genian, mai apar simptome pasagere, ca:

A. Trismus;B. Hipersalivaţie;C. Halenă fetidă;D. Tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie);E. Anchiloze.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314372. C.M. Loja parotidă este situată în porţiunea supero-laterală a gîtului având ca limite:

A. Anterior – ramura posterioară a ramului ascendent mandibular;B. Posterior – marginea anterioară a apofizei mastoide;C. Superior – orizontale tangentă la marginea inferioară a conductului auditiv extern;D. Inferior – despărţitoarea submandibulo-pectinee;E. Extern – pielea şi ţesutul celular subcutanat.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318373. C.M. Conţinutul lojii parotidiene este reprezentat de:

A. Glanda parotidă şi canalul Stenon;B. Limfonodulii;C. Artera carotidă externă;D. Vena jugulară externă;E. Nervul facial.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318374. C.M. În abcesul (flegmonul) lojii parotidiene factorii etiologici sunt:

A. Infecţiile glandei parotide (parotide acute supurate);B. Adenitele intraparotidiene;C. Infecţii la nivelul mastoidei;D. Procese dentoparodontale la molarul de minte inferior;E. Infecţii la nivelul conductului auditiv extern.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318375. C.M. Simptomatica locală într-un abces (flegmon) parotidian este:

A. Tumefacţie cu pielea netedă, congestionată, în tensiune;B. Palparea foarte dureroasă;C. Trismus;D. Uneori torticolis sau uşoară disfagie;E. Modificări evidenţiate de secreţie salivară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.319376. C.S. Diagnosticul difernţial al unui abces parotidian se face cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;B. Chistadenolimfoamele;

C. Parotiditele acute supurate;D. Chistul sebaceu pretragian;E. Parotidita epidermică.

C.Burlibaşa ChirurgieOMF 1999 P.319377. C.S. O supuraţie care a cuprins loja parotidiană o incizaţi:

A. Preauricular;B. Subangulomandibular;C. Presternocleidomastoidian;D. Pe amrginea anterioară a ramului mandibular;E. Oricare din aceste incizii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320378. C.S. În abcesul lojii parotidiene, pe lângă incizia şi drenajul colecţiei purulente se recomandă şi instalaţiile endocanaliculare cu tripsină în glanda parotidă atunci când:

A. Prin incizie nu s-a evacuat întreaga colecţie;B. Secreţia salivară este modificată;C. Irigaţiile pe tub cu soluţii antiseptice nu se pot efectua, deoarece tuburile sunt obstruate;D. S-a practicat i incizie mică de 1-2 cm urmărindu-se o remisiune cât mai rapidă;E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320379. C.M. Regiunea orbitei are următoarea topografie:

A. Corespunde cavităţii orbitare din osteologie;B. Este situată înapoia regiunii palpebrale;C. Are forma unei piramide patrulatere cu pereţi osoşi;D. Este sub împărţită în două loje (anterioară şi posterioară);E. Toate sus-numite.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.205380. C.M. În etiologia abceselor şi flegmonului orbitei de bază include procesele:

A. Dento-parodontale la premolarii şi molarii inferiori;B. Sinuzitele acute supurate;C. Propagarea unor supuraţii din lojile de vecinătate;D. Osteomielita maxilei;E. Osteomielita malarului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322381. C.M. Simptomele clinice locale în abcesul orbitei sunt:

A. Edem palpebral;B. Exoftalmie moderată;C. Dureri localizate în orbită;D. Panta palpebrală închisă;E. Mişcările globului ocular limitate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322382. C.M. În abcesul orbitei incizia este plasată:

A. La nivelul unghiului intern;B. La nivelul marginii inferioare;C. La nivelul marginii superioare;D. Prin performarea sinusului maxilar;E. Toate împreună.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322383. C.M. Un flegmon orbital poate da următoarele complicaţii:

A. Pierderea totală a vederii;B. Tromboza sinusului cavernos;C. Meningita;D. Septicemia;E. Abcese intracraniene.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322384. C.M. Regiunea temporală este o regiune superficială laterală şi pereche, are următoarele limite anatomice:

A. Inferior – creasta subtemporală a aripei mari a osului sfenoid;B. Superior şi îndărăt – scauma osului temporal;C. Anterior – malarul şi frontalul;D. Exterior – fascia temporală care inferior se desparte în lama internă şi lama externă care se inserează pe

marginea superioară a arcului zigomatic;

E. Interior – secţia osului temporal.Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203385. C.M. Factorii etiologici ai abcesului şi flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Procese dento-parodontale la molarii superiori;B. Înţepături de origine diversă în regiunea temporală;C. Corpi străini în retenţie la nivelul regiunii temporale;D. Propagarea infecţiei de la nivelul lojilor de vecinătate;E. Procese dentoparodontale la arcada inferioară.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.202386. C.M. Simptomele generale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Febră, frisoane;B. Indispoziţie, insomnie, inapetenţă;C. Pierderea capacităţii de muncă;D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;E. Schmbări sanguine, de urină, biochimice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203387. C.M. Simptomele locale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Tumefacţie (simptom de pernuţă), pielea congestionată, netedă, lucioasă;B. Trismusul devreme;C. Edem în regiunile învecinate (simptomul ceasului de nisip);D. Palparea dureroasă, fluctuenţă în cazul colecţiilor superficiale;E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203388. C.M. Un abces (flegmon) al regiunii temporale este deschis prin incizie:

A. La polul cel mai pronunţat al colecţiei;B. Verticală şi uşor oblică descendentă (radiară);C. La marginea arcului zigomatic;D. Semirotundă la nivelul inserţiei m. temporal;E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203389. C.M. Complicaţiile (abcesului) flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Trecerea în regiunile înconjurătoare, îndeosebi subtemporală;B. Osteomielita osului temporal;C. Constricţia mandibulei;D. Deformaţii, defecte;E. Paralizii faciale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203390. C.M. Fosa subtemporală ocupă partea laterală a feţei, pereche şi profundă cu următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomaticăşi faţa intratemporală a aripii mari a sfenoidului;B. Inferior – în plan tangent la marginea inferioară a mandibulei;C. Extern – faţa internă a ramurei ascendente a mandibulei;D. Anterior – tuberozitatea maxilarului superior;E. Medial – apofiza pterigoidă şi faringele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323391. C.M. Etiologia flegmonului regiunii subtemporale se caracterizează prin:

A. Procese dentoparodontale la molarii maxilei sau mandibulei;B. Procese infecţioase ale oaselor sau sinuzurilor de vecinătate;C. Difuzarea unor infecţii de la lojile vecine;D. Puncţiile septice în cadrul anesteziilor la tuberozitate şi spina Spix;E. Otite, mastoidite etc.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323392. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

A. Anestezia plexală sau prin baraj;B. Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;C. Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;D. Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;E. În nici una din aceste situaţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323393. C.M. Simptomele locale ale unui abces (flegmon) al regiunii subtemporale sunt:

A. Edem supra şi subzigomatic (simptomul ceasului de nisip);

B. Tumefacţia regiunilor învecinate;C. Trismus;D. Endobucal tumefacţie pretuberozitară cu mucoasa congestionată, lucioasă, în tensiune;E. Tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, fonaţie).

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323394. C.S. În abcesul fosei intratemporale apariţia semnelor: chemosis, edem palpebral, uşoară exoftalmie este datorată:

A. Debutului cu dureri nevralgiforme;B. Trismusului puternic;C. Diguzarea procesului septic spre orbită;D. Difuzarea infiltatului inflamator perituberozitar;E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323395. C.M. Incizia unui abces de fosă intratemporală se face:

A. Pe cale transsinuzală;B. Pe cale endobucală;C. Pe cale suprazigomatică-temporală;D. Combinat;E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.324396. C.M. Într-un abces al lojii intratemporale liniile de incizie pot fi practicate:

A. Subangulomandibular;B. Perituberozitar;C. Transsinuzal;D. De-a lungul marginii inferioare a orbitei;E. Suprazigomatic şi subzigomatic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.325397. C.M. Loja submandibulară este pară şi situată înăuntrul ramurii orizontale (corpul) a mandibulei şi are următoarele limite;

A. Lateral – faţa internă a corpului mandibulei;B. Medial – pântecele anterior al muşchiului digastric;C. Distal – pântecele posterior al muşchiului digastic;D. Superior – muşchiul milohioidian;E. Inferior – pielea, ţesutul celular subcutanat, m. plastima.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306398. C.M. Loja submandibulară conţine:

A. Glanda submandibulară;B. Limfonodulii (2-3-4);C. Nervul lingual şi hipoglos;D. Ţesutul conjunctiv lax;E. Artera maxilară externă, vena facială anterioară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306399. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii submandibulare poate fi:

A. Procese septice cu punct de plecare molarii inferiori;B. Adenite supurate submaxilare;C. Litiaza salivară submandibulară suprainfectată;D. Osteomielita, periostita odontogenă a corpului mandibulei;E. Traumatismele dentoparodontale, fracturi de corp al mandibulei.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306400. C.M. Semnele clinice locale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Tumefacţie în regiunea submandibulară;B. Tegumentele congestiv-lucioase, netede cu ştergerea reliefului;C. La palpare durere, fluctuenţă;D. Endobucal edemul mucoasei, roşeaţă, în unele cazuri fluctuenţă;E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307401. C.M. Semnele clinice generale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Febră (38,5oC-40,0oC), frison;B. Starea generală alterată;C. Tulburări funcţionale (deglutiţie, masticaţie, fonaţie);

D. Pierderea capacităţii de muncă;E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308402. C.S. Deschiderea abcesului de lojă submaxilară, pe cale cutanată:

A. Este indicată în supuraţiile ce se dezvoltă în porţiunea posterioară a lojii;B. Este rareori folosită datorită cicatricii nefizionomice consecutive;C. Este indicată cel mai frecvent incizie de 5-6 cm paralelă şi înăuntrul marginii bazilare a mandibulei;D. Se poate asocia şi o incizie în recesus;E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307403. C.S. Abcesul lojii submandibulare se incizează pe cale endobucală, atunci când:

A. Supuraţia este situată subangulomandibular;B. Osul nu este deperiostat;C. Osul trebuie deperiostat;D. Supuraţia este recentă (48-72 ore);E. Supuraţia evoluează în recesus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308404. C.S. În cazul unui flegmon submandibular, care este elementul principal cauzal:

A. Osteomielita acută a corpului mandibulei;B. Fractura deschisă a corpului mandibulei;C. Parodontita apicală exacerbată;D. Adenita supurată submaxilară;E. Abcesul sublingual ce s-a difuzat în loja submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306405. C.S. Care este incizia indicată pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:

A. Incizia în fundul de sac vestibular;B. Incizia retrotuberozitară;C. Incizia retromandibulară;D. Incizia pe şanţul planşeului bucal;E. Incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5-2 cm.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308406. C.M. Loja submentonieră are ca limite:

A. Anterior – arcul mandibular;B. Posterior – osul hioid;C. Lateral – pântecele anterioare ale muşchilor digastrici;D. Inferior – pielea, ţesutul subcutanat conjunctiv-adipos fascia;E. Superior – muşchiul milohioid.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.312407. C.M. Factorii etiologici ale abceselor şi flegmonului lojii submentoniere sunt:

A. Procesele septice cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori;B. Adenitele supurate submentoniere;C. Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;D. Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);E. Osteomielita de menton, fracturi mediane.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313408. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojii submentoniere se prezintă prin:

A. Tumefacţie a regiunii submentoniere;B. Tegumentul congestionat, lucios, neted cu ştergerea reliefului;C. Aspect clinic de bărbie dublă;D. Palparea dureroasă, fluctuenţă;E. Trismus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313409. C.S. Abcesul submentonier se incizează:

A. Longitudinal, pe linia mediană;B. Paralel cu arcul mentonier;C. Endobucal;D. Combinat;E. Sunt corecte toate variantele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313410. C.S. Tratamentul chirurgical în abcesul mentonier constă în efectuarea unei incizii:

A. Curbă de 3-5 cm sub marginea mentonului;B. Endobucale;C. Longitudinea pe linia mediană;D. Combinate;E. Nici una din cele descrise.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313411. C.M. Loja sublinguală, impară, este situată în regiunea anterioară a planşeului bucal şi este delimitată:

A. Superior – mucoasa planşeului bucal;B. Inferior – muşchiul milohioidian;C. Median – muşchii genioglos şi hioglos;D. Extern – corpul mandibulei;E. Nici un răspuns nu e corect.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309412. C.M. În loja sublinguală se găseşte:

A. Glanda sublinguală şi canalul Bartholini;B. Canalul Wharton;C. Nervul şi vasele sublinguale;D. Ţesut conjunctiv lax;E. Glanda submaxilară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309413. C.M. Factorii etiologici într-un abcse sublingual sunt:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;B. Litiaza infectată a canalului Wharton;C. Înţepături septice sau corpi străini localizaţi la nivelul planşeului bucal;D. Pericoronaritele;E. Fracturi de mandibulă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310414. C.M. Simptomele clinice locale ale unui abces sublingual sunt:

A. Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;B. Congestia mucoasei care este lucioasă, proeminentă;C. Plica sublinguală în „creastă de cocoş” acoperită cu depozite fibrinoase;D. Limba împinsă spre partea sănătoasă;E. La palpare durere, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310415. C.S. Abcesul lojii sublinguale îl deschdeţi de obicei:

A. Pe cale cutanată;B. Pe cale endobucală;C. Pe cale combinată;D. Prin decolarea mucoasei la coletul dintelui;E. Orice tehnică este corectă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310416. C.M. Etiologia abcesului (flegmonului) limbii poate fi:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;B. Suprainfectarea unor hematoame linguale;C. Leziuni traumatice;D. Corpi stăini;E. Propagarea de la corpi stăini.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320417. C.M. Tabloul clinic local în abcesul limbii este prezentat de:

A. Tumefacţie, congestie, suprafaţă netedă şi lucioasă;B. Pe marginile limbii amprenta dinţilor;C. Macroglosie;D. Depozite alb-cenuşii;E. Dureri la palpare, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320418. C.M. Modificările funcţionale în abcesul (flegmonul) limbii pot fi:

A. Hipersalivaţie;B. Deglutiţie afectată;C. Respiraţie cu fenomene asfixice;D. Masticaţie;

E. Fonaţie.C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320419. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului:

A. Tulburări de deglutiţie;B. Tulburări de masticaţie;C. Tulburări de fonaţie;D. Tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320420. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul limbii este:

A. Starea generală alterată;B. Febră (38,20C-400C), frisoane;C. Agitaţie;D. Insomnie;E. Pierderea capacităţii de muncă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320421. C.M. Tratamentul abcesului (flegmonului) limbii, costituie o urgenţă datorită complicaţiilor asfixice care pot apărea şi incizia se face:

A. Pe cale exobucală între osul hioid şi menton;B. Calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm) situată la polul cel mai bombat al colecţiei;C. În regiunea sublinguală (dreapta, stânga);D. La rădăcina limbii pe suprafaţa dorsală;E. În regiunea submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321422. C.M. Compicaţiile flegmonului lingual pot fi:

A. Difuzarea în alte loje din vecinătate;B. Septicemie;C. Asfixie;D. Anchiloze;E. Paralizii linguale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321423. C.S. Incizia exobucală în abcesele de limbă o practicaţi în:

A. Abcesele porţiunii libere a limbii;B. Supuraţiile marginale ale limbii;C. Când procesul este localizat posterior şi are tendinţa de a invada planşeul bucal;D. Când supuraţia apare după o înţepătură cu retenţie de corpi stăini;E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321424. C.M. Loja maseterină, pară se găseşte în regiunea posterio-laterală a feţei şi are următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomatică;B. Inferior – marginea inferioară a ramului ascendent;C. Anterior – marginea anterioară a muşchiului maseterin;D. Posterior – marginea posterioară a ramului ascendent;E. Intern – periostul şi osul ramurii ascendente.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.316-317425. C.M. Procesul infecţios al lojii maseterine se poate dezvolta având de obicei ca punct de plecare:

A. Erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;B. Osteomielita odontogenă a ramului ascendent al mandibulei;C. Chisturile odontogene suprainfectate (la unghi. Ram);D. Propagarea de la lojile din vecinătate;E. Procese dentoparodontale ale molarilor inferiori.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317426. C.M. Simptomatologia generală într-un abces (flegmon) maseterin poate fi prezentată de:

A. Febra ridicată, frison;B. Iritabilitate;C. Cefalee, insomnie;D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;E. Simptomatologia generală lipseşte.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317427. C.M. Simptomatologia locală în abcesul (flegmonul) maseterin este:

A. Tumefacţie de-a lungul ramului ascendent cu pielea congestionată, netedă în tensiune;B. Palparea dureroasă;C. Duritate şi lipsa fluctuenţei în caz de localizare profundă;D. Fluctuenţa în localizarea superficială;E. Trismusul puternic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317428. C.S. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţie;B. Dispneea;C. Trismusul;D. Tahicardita;E. Disfagia.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317429. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiilor profunde submaseterine:

A. Incizia în fundul şanţului vestibular inferior;B. Incizia verticală plasată în afara marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;C. Incizia retrotuberozitară;D. Incizia transversală, jugală de la comisura bucală la comisura intermaxilară;E. Incizia în şanţul paralingual paralelă cu creasta alveolară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317430. C.M. Spaţiul pterigo-mandibular, este par şi situat înăuntrul ramurii ascendente a mandibulei, limitele lui sunt:

A. Extern – suprafaţa internă a ramului ascendent a mandibulei;B. Intern – muşchiul pterigoidian medial;C. Superior – muşchiul pterigoidian lateral;D. Anterior – muşchiul buccinator;E. Posterior – parţial este acoperit cu glanda parotidă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211431. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:

A. Afecţiunile dentoparodonatale molarilor inferiori;B. Puncţia septică la Spina Spix;C. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;D. Propagarea de la lojile de vecinătate;E. Pătrunderea corpilor străini.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211432. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este prezentată de:

A. Edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;B. Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionate, netedă, roşie, lucioasă;C. Trismusul;D. Glutiţia dureroasă;E. Macroglosie.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212433. C.M. Abcesul (flegmonul) lojii pterigomandibulare se deschide prin incizia:

A. Endobucală paralel cu plica pterigo-mandibulară;B. Exobucală incizie în unghi ce înconjoară unghiul mandibular;C. Submandibulară de o lungime 7-8 cm;D. Retromandibulară de-a lungul marginii posterioare a ramului ascendent;E. Pe fundul sacului vestibular.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212434. C.S. Simptomul dominant în abcesul (flegmonul)lojii pterigo-mandibulare este:

A. Edemul regiunii unghiului mandibulei;B. Trismusul puternic;C. Dureri la deglutiţie;D. Miros fetid din cavitatea bucală;E. Febră, frison.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212435. C.M. Loja retromandibulară, pară, este situată între ramul ascendent şi mastoid, are ca limite:

A. Superior – partea inferioară a tubului auditiv extern şi capsula articulaţiei temporo-mandibulară;B. Inferior– marginea inferioară a mandibulei;C. Anterior – marginea posterioară a ramului;D. Posterior – mastoidul şi muşchiul sternocleidomastoidian;

E. Intern – procesul stiloidian şi muşchii ce încep de la el.Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219436. C.M. Factorii etiologici în abcesul (flegmonul) lojii retromandibulare sunt:

A. Procesele dentoparodontale la molarii superiori şi inferiori;B. Fracturi de mandibulă;C. Adenita supurată submandibulară;D. Propagarea de la lojile din vecinătate (latero-faringiană, pterigomandibulară);E. Chisturi maxilare suprainfectate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219437. C.M. Simptomatologia locală într-un abces (flegmon) al lojii retromandibulare este:

A. Dureri spontane ce se înteţesc la mişcările capului;B. Trismus;C. Edem după marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei;D. Lobul urechii deplasat;E. Scăderea auzului pe partea afectată.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219438. C.S. La deschderea abcesului (flegmonului) retromandibular se efectuează incizia:

A. Submandibulară 6-8 cm;B. Liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;C. În planşeul bucal;D. În fundul de sac vestibular la mandibulă;E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219439. C.M. Spaţiul latero-faringian este situat simetric de o parte şi alta a feţelor laterale ale faringelui având ca limite:

A. Superior – baza craniului;B. Medial – faringe;C. Posterior – regiunea prevertebrală;D. Anterio-lateral – de ramura ascendentă a mandibulei cu muşchii care inseră pe ea, fascia cervicală

superficială şi muşchiul sternocleidomastoidian cu teaca sa;E. Inferior spaţiul comunică cu regiunea sternocleidomastoidă şi regiunea trigonului carotic.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329440. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor faringiene sunt:

A. Supuraţii amigdaliene;B. Accidente de erupţie ale molarilor inferiori;C. Difuzia din loji vecine;D. Puncţia septică;E. Adenite supurate latero-cervicale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329441. C.M. Simptomatologia locală a unui abces (flegmon) al regiunii latero-faringiene este:

A. Edem pre – şi retrosternocleidomastoidian;B. Trismus;C. Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui laterofaringian;D. Istmul gâtului aproape închis;E. Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltraţie sau fluctuenţă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330442. C.M. Într-un flegmon latero-faringian tulburările funcţionale sunt marcate de:

A. Masticaţie;B. Deglutiţie;C. Fonaţie;D. Torticolis dureros;E. Nici una, nici alta.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330443. C.M. Un abces latero-faringian se incizează:

A. Presternocleidomastoidian;B. Retrosternocleidomastoidian;C. Submandibular;D. Subagulomandibular;E. Abcesul latero-faringian nu se incizează exobucal.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

444. C.M. Planşeul bucla ocupă partea cea mai inferioară a regiunii orale şi are următoarele limite:A. Superior – mucoasa planşeului bucal;B. Inferior – pielea regiunilor submandibulare şi submentoniere;C. Posterior – rădăcina limbii, muşchii ce se inseră pe procesul stiloid;D. Anterior – suprafaţa internă a mandibulei;E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.332445. C.S. Planşeul bucal este împărţit de muşchiul milohioidian în două compartimente:

A. Posterior şi anterior;B. Laterale;C. Superior şi inferior;D. Superior şi lateral;E. Inferior şi medial.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.217446. C.M. Etiologia flegmonului planşeului bucal include:

A. Procese dentoparodontale ale dinţilor inferiori;B. Litiaza infectată a canalului Wharthon;C. Procese dentoparodontale ale dinţilor superiori;D. Înţepături seprice sau corpi străini;E. Furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332447. C.S. Flegmonul planşeului bucal constituie un proces:

A. Inflamator limitat seros;B. Inflamator supurativ delimitat;C. Inflamator hemoragic difuz;D. Inflamator putrido-necrotic cu caracter difuz;E. Supurativ localizat.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332448. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon difuz al planşeului bucal este:

A. Febră crescută (39-40,50C), frison, curbatură;B. Stare septică;C. Puls crescut, slab bătut, neregulat.D. Albuminurie, glucozurie, oligurie;E. Schimbări sanguine evidenţiate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332449. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon al planşeului bucal este:

A. Tumefacţie voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;B. Edem în pelerină (în sus şi în jos);C. Tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate care apoi se sfacilizază;D. La palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;E. Crepitaţii gazoase.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340450. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon al palnşeului bucal este:

A. Mucoasa sublinguală bombată bilateral în creastă de cocoş;B. Mucoasa este în tensiune, roşie violacee, acoperită cu depozite fibrinoleucocitare;C. Limba mărită în volum, pe margini amprentele dinţilor;D. Limba acoperită cu depozite murdare;E. La palpare duritate lemnoasă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341451. C.S. Cel mai complicat sindrom care pune în pericol viaţa pacientului în flegmonul planşeului bucal este:

A. Deglutiţia dureroasă;B. Edem al glotei cu pericol de asfixie;C. Salivaţie abundentă;D. Trismusul;E. Halenă fetidă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341452. C.M. Complicaţiile unui flegmon al planşeului bucal sunt:

A. Extinderea infecţiei spre craniu (meningite, tromoflebite);B. Extinderea infecţiei spre mediastin (mediastenite, pneumonii, gangrenă pulmonară);C. Agitaţie cu semne de iritaţie centrală;

D. Sincope toxice bulbare;E. Colaps cardiac.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341453. C.M. Tratamentul chirurgical într-un flegmon al planşeului bucal se instituie cât mai precoce şi constă în:

A. Incizie în potcoavă, dedesubtul şi înăuntrul arcului mandibular (1,5-2 cm);B. Incizie (3-4) în zonele submandibulare, mentoniere;C. Incizii în planşeul bucal;D. Puncţii cu ace largi;E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342454. C.S. După incizii în flegmonul planşeului bucal, din rană se elimină:

A. Puroi gălbui în limite voluminoase;B. Eliminări hemoragice;C. Eliminări seroase ;D. O serozitate murdară foarte fetidă;E. Puţin puroi gălbui cu grungi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342455. C.M. Etiologia flegmonului difuz al planşeului bucal este:

A. Procese septice dentoparodontale;B. Procese gangrenoase hipertoxice ale lojii sublinguale;C. Procese septice din lojile submandibulare;D. Flegmonul rădăcinii limbii;E. Flegmonul submentonier.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320456. C.S. Într-un flegmon difuz al planşeului bucal limba este:

A. Normală;B. Mărită în volum (macroglosie), pe marginea ei se văd amprentele dinţilor, cu depozite cenuşii;C. Fixată;D. Fără depozite pe partea dorsală;E. Toate răspunsurile-s corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340457. C.M. Flegmonul difuz hemifacial interesează:

A. Lojile submandibulare, mentonieră, limbii sublinguale;B. Maxila şi mandibula;C. Lojile superficiale şi profunde ale feţei (obraz, maseterină, temporală, subtemporală, orbitală,

submandibulară);D. Sinusul şi orbita;E. Limba şi planşeul bucal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342458. C.S. În flegmonul hemifacial, maxilarele sunt interesate:

A. În stare de osteomielită totală;B. Fără schimbări;C. Deperiostate, cu periostul distrus, necrozat;D. Necroza osului maxilar;E. Necroza osului mandibular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345459. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz hemifacial este:

A. Stare generală toxico septică;B. Bolnavul adenamic sau agitat;C. Aspect de toxemie profundă cu facies teros;D. Febră (39-400C), frisoane;E. Discordonanţa între pulsul tahicardia (120/minut) greu perceptibil şi febră scăzută (37-37,50C).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342460. C.M. Simptomele clinice locale în flegmonul difuz hemifacial sunt:

A. Tumefacţie enormă, edematoasă a hemifeţei;B. Edemul voluminos al pleoapelor, globul ocular acoperit;C. Reliefurile osoase, ca şi şanţurile naturale, şterse;D. Tegumentele infiltrate, tensionate, alb-vinete cu aspect eschimatoase sau cu aspect de erizipel;E. La palpare duritate, fără fluctuenţă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340

461. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon difuz hemifacial este prezentată de:A. Mucoasa obrazului şi buzelor tumefiată cu amprenta dinţilor pe ele;B. Saliva vâscoasă;C. Halenă fetidă;D. Trismus puternic;E. Nici una din ele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342462. C.S. Flegmonul difuz hemifacial debutează, de obicei, cu un:

A. Abces maseterin;B. Abces parotidian;C. Abces vestibular;D. Abces genian;E. Abces de fosă intratemporală.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320463. C.S. Deschiderea unui flegmon hemifacial se face:

A. Pe cale endobucală;B. Pe cale cutanată;C. Pe cale mixtă (combinată), exo- şi endobucală;D. În recesus;E. Toate acestea.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343464. C.M. Complicaţiile ce pot să apară în flegmonul hemifacial sunt:

A. Meningită septică;B. Abcesul lojii sublinguale;C. Mediastinită;D. Septicemie;E. Abces subtemporal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343465. C.M. Fasciile cervicale tapetează muşchii, vasele, nervii, glandele şi toate organele, însă ele mai delimitează lojiile şi nu permit trecerea procesului inflamator, care-s aceste fascii:

A. Fascia cervicală superficială;B. Fascia cervicală proprie;C. Aponeurosul omoclavicular;D. Lamina pretraheală;E. Lamina prevertebrală.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.391466. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în abcesele şi flegmoanele cervicale sunt:

A. Afecţiunile dentoparodontale la dinţii arcadei inferioare;B. Propagarea din lojile învecinate (planşeului bucal, latero-faringiană, pterigomandibulară etc.);C. Furunculii, carbunculii pe pielea gâtului;D. Chisturi mandibulare suprainfectate;E. Chisturi cervicale suprainfectate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320-321467. C.S. Din procesele inflamatorii situate în regiunea cervicală, cel mai frecvent se întâlnesc:

A. Abcese;B. Flegmoane;C. Celulite acute şi cronice;D. Adenoflegmoane;E. Toate în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320-323468. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon cervical este:

A. Febră (38,9-400C), frison;B. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie);C. Alterarea stării generale;D. Pierderea capacităţii de muncă;E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342469. C.S. Cel mai periculos simptom în flegmonul cervical pentru viaţa pacientului este:

A. Febra (38,9-400C), frison;B. Alterarea stării generale;

C. Pierderea capacităţii de muncă;D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;E. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342470. C.M. Simptomatologia locală, în flegmonul cervical, este prezentată de:

A. Edemuri voluminoase cu pierderea reliefului cervical, uneori capul şi gâtul au aceleaşi dimensiuni;B. Pielea hiperemiată, tensiune, lucioasă;C. Dureri spontane care se măresc la mişcări;D. Rigiditatea muşchilor;E. Nici una din ele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342471. C.M. Procesul infecţios din regiunea cervicală poate difuza în:

A. Mediastinul extern, intern;B. Cavitatea craniană;C. În alte loje învecinate;D. Prin sistemul vascular – septicemie;E. Pericard, muşchii cardiaci.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342472. C.M. Inciziile pentru deschiderea flegmonului cervical se efectuează:

A. Suprasternul;B. Supraclavicular;C. Submandibular;D. Anterior şi posterior de m. sternocleidomastoidian;E. La voia întâmplării.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341473. C.S. După deschiderea unui abces, flegmon, luăm puroi din rană pentru:

A. Determinarea culorii, mirosului, consistenţei;B. Însămânţare cu determinarea germenilor patogeni, antibioticogramei;C. Curăţirea ranei;D. Examinarea histologică;E. Toate împreună.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.321474. C.M. Drenurile introduse în rană pot fi:

A. Fâşii de tifon steril;B. Lame de cauciuc;C. Tuburi perforate de cauciuc;D. Fâşii iodoformate;E. Drenuri speciale cu proprietăţi anestezice, antiseptice, antibacteriene etc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325475. C.M. Tratamentul chirurgical intensiv al abceselor şi flegmoanelor difuze include:

A. Deschiderea flegmonului cu o incizie cât mai largă;B. Secţionarea ţesutului necrozat cu chiuretaj minuţios;C. Introducerea de soluţii antiseptice printr-un tub dublu perforat cu posibilităţi de spălare a conţinutului

rănii;D. Absorbţia activă a conţinutului rănii (soluţii antiseptice, puroi);E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341476. C.S. Pentru a ermetiza rana în care este introdus sistemul de dializă (drenare activă), pe ea se aplică:

A. Un pansament compresiv;B. Se lasă deschisă;C. Suturi primare cu fibre nerezortabile;D. Emplastrum;E. Clame.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.339-340477. C.M. Fermenţii utilizaţi în tratamentul proceselor inflamatorii au următoarele proprietăţi:

A. Efect proteolitic (curată rana de ţesut necrozat);B. Efect antiinflamator;C. Efect anticoagulant;D. Efect de deshidratare;E. Nici un răspuns nu e corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342478. C.M. Enzimoterapia proceselor inflamatorii cu tripsină, chimotripsină, ribonuclează se efectuează după următoarele metode:

A. Se introduce praf de fermenţi în rană;B. Se introduc comprese, meşe de tifon îmbibate în soluţii de fermenţi;C. Se introduc intramuscular;D. Se administrează pe os;E. Se administrează intravenos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342479. C.M. Selecţia metodei de fizioterapie în tratamentul abceselor, flegmoanelor depinde de:

A. Faza de inflamaţie;B. Particularităţile clinice ale procesului inflamator;C. Rezistenţa organismului şi starea generală;D. Vârsta, sexul;E. Starea sistemelor cardiovascular şi nervos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342480. C.M. Furunculul este consecinţa infecţiei cu stafilococi a foliculului pielosebaceu şi ca factori favorizanţi putem enumera:

A. Stări imunodepresive;B. Proasta igienă corporală;C. Diabetul zaharat;D. Debilitatea;E. Nici una din ele.

Materialul Prelegeri481. C.M. Flora microbiană ce prevalează în furuncul este:

A. Stafilococul aureus;B. Stafilococul alb;C. Streptococi anaerobi;D. Streptococi hemolitici;E. Actinomicetis.

Materialul Prelegeri482. C.M. Într-un furuncul sunt implicate următoarele elemente tisulare:

A. Foliculul pielos;B. Glanda sebacee;C. Ţesutul conjunctiv;D. Muşchii;E. Osul cu periostul.

Materialul Prelegeri483. C.M. Schimbările patohistologice în furuncul sunt:

A. Iniţial se acumulează exsudatul cu polimorfonucleare, ţesut necrozat la poarta folicului pielos;B. Formarea unor lacune cu puroi (stafilococi, polimorfonucleare vii sau lizate, fibrină, enzime);C. Exsudatul îmbracă tot foliculul şi ţesuturile învonjurătoare;D. În proces este implicată şi glanda sebacee;E. Infiltraţia unui sector de piele în jurul folicului.

Materialul Prelegeri484. C.M. Simptomatologia locală a unui furuncul este prezentată de:

A. Placard eritematos, uşor indurat, dureros spontan şi la palpare, centrat în jurul unui fir de păr;B. Dureri înţepătoare, mâncărime;C. Peste 2-3 zile pustula se sparge şi din ea se elimină un puroi alb gălbui;D. Burbionul furunculului prezintă ţesuturi necrozate;E. După eliminarea burbionului, rămâne o ulceraţie crateriformă.

Materialul Prelegeri485. C.M. Localizarea furuncului la nivelul feţei este foarte periculoasă, îndeosebi, dacă el este localizat:

A. La buza superioară;B. Perinazal;C. Regiunea frontală;D. Genian;E. La buza inferioară.

Materialul Prelegeri486. C.M. Furunculul se poate prezenta:

A. Unitar;B. Multiplu (furunculară);C. Furuncul antracoid;D. Hidrosadenita;E. Nici una din ele.

Materialul Prelegeri487. C.M. În caz de furuncul antracoid, sunt prezente şi semne generale de stare septică:

A. Frisoane, febră 39-400C;B. Alterarea stării generale;C. Cefalee, vertije (ameţeli), insomnie;D. Inapenenţă, greţuri, vomă;E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur.

Materialul Prelegeri488. C.M. Furunculul (la buza superioară, plica nazolabială, regiunea nazală, regiunea suborbitară) localizat în zona cu reţea bogată sanguină şi limfatică adeseori provoacă complicaţii severe ca:

A. Tromboflebita venelor faciale;B. Meningita;C. Tronboza sinuzurilor cerebrale;D. Septicemie;E. Abces endocranian.

Materialul Prelegeri489. C.M. Tratamentul local al furuncului în stadiul incipient constă în:

A. Prelucrare cu soluţie de iod 5%;B. Pansamente umectate cu rivanol;C. Aplicarea pungilor cu gheaţă;D. Prişniţe cu soluţii hipertonice;E. Pansamente cu unguent de sintomicină sau streptomicină.

Materialul Prelegeri490. C.M. Tratamentul general al furuncului este prezentat prin administrarea de:

A. Antibiotice (oxaciline, cefalosporine, tetraciclina);B. Imunoglobuline, gamaglobuline, vaccinuri;C. Autohemoterapia;D. Transfuzii de sânge conservat în doze mici;E. Sulfamide.

Materialul Prelegeri491. C.S. Ce nu se recomandă de făcut într-un furuncul al feţei:

A. Nu se face incizie;B. Nu se taie burbionul;C. Nu se va încerca niciodată examinarea prin presiuni digitale;D. Nu se aplică comprese calde sau termofon;E. Nu se face fizioterapie.

Materialul Prelegeri492. C.S. Tratamentul chirurgical al furuncului constă în:

A. Deschiderea prin incizie şi evacuarea conţinutului;B. Prin presiune digitală se sparge colecţia purulentă;C. Puncţia colecţiei cu puroi cu un ac larg;D. Abcesul în buton de cămaşă se deschide prin două incizii încrucişate adânci;E. Nu se face incizii, se aşteaptă autodeschiderea furuncului.

Materialul Prelegeri493. C.M. Procesele infecţioase buco-maxilo-faciale, în unele cazuri duc la complicaţii severe ce pun în pericol viaţa pacientului, cauzele complicţiilor pot fi:

A. Tratamentul cu antibiotice incorect administrat;B. Adresarea întârziată a pacientului;C. Erorile diagnostice;D. Terapia imunodepresantă;E. Deschiderea incompletă a tuturor focarelor cu puroi.

Prelegeri494. C.M. Complicaţiile generale ale proceselor inflamatorii BMF includ:

A. Septicemia;B. Endocardita, miocardita;

C. Mediastinita, pleurita, pneumonia, abces cerebral;D. Tromboflebita, sinuztrobita, meningita, abces cerebral;E. Şocul septic.

Prelegeri495. C.M. Complicaţiile locale ale proceselor inflamatorii BMF sunt:

A. Defecte, deformaţii;B. Anchiloză, contracturi;C. Cicatrice vicioase;D. Paralizii faciale, neuralgii, dureri faciale;E. Fracturi osoase, pseudoartroze.

Prelegeri496. C.M. Cu toate mijloacele moderne de diagnostic şi tratament, de anestezie şi terapie intensivă, de antibioterapie şi corticoterapie, fizioterapie etc. în rare cazuri, în abcese şi flegmoane BMF, apar complicaţii ca limfangita şi tromboflebita venelor faciale, care au ca patogenie:

A. Alergia microbiană şi autoalergia di cauza necrozei;B. Inflamaţia şi traumarea endoteliului venelor, îndeosebi într-un organism hipersensibilizat;C. Schimbări endovasculare de coagulare cu formarea unor tromburi;D. Reţeaua bogată de vase sanguine ale nasului, feţei şi fosei sfeno-maxilare comunică cu v. angulară şi

vasele orbitei şi intracraniene;E. Nici un răspuns nu e corect.

Prelegeri497. C.M. Simptomele clinice locale ale tromboflebitei faciale sunt:

A. Edem pronunţat pe traiectul vaselor angulare şi faciale;B. Palpator, se determină un infiltrat dur, dureros;C. Hipertermia pielei în fâşii:D. De-a lungul vaselor apar mici furunculi;E. Toate. Prelegeri

498. C.M. Simptomatologia generală în tromboflebita facială este prezentată de:A. Febră (39,5-400C), frison;B. Stare generală alterată;C. Paliditatea tegumentelor transpiraţii furunculi;D. Cefalee, insomnie, vertigii, agitaţie;E. Inapetenţă, pierderea capacităţii de muncă.

Prelegeri499. C.M. În tromboflebita facială, schimbările sanguine sunt evidenţiate:

A. Leucocitoză cu devierea spre stânga;B. Accelerarea reacţiei de sedimentare;C. Se măreşte fibrinogenul în sânge;D. Se măreşte factorul XII în sânge;E. Indicii hemostazei deviaţi spre o hipercoagulemie.

Prelegeri500. C.M. În unele cazuri, tromboflebita facială poate provoca procese inflamatorii ale sinuzurilor endocraniene (sinustromboză) cu o simptomatică specifică:

A. Edem palpebrar, chemosis, ptoză exoftalm;B. Simptomatica de meningită;C. Afazie;D. Scăderea vederii, până la pierderea ei totală;E. Pareza nervului facial şi altor nervi.

Prelegeri501. C.M. Meningita cauzată de abcese, flegmoane ale regiunii BMF are simptomatica:

A. Cefalee, vărsături, tulburării de vorbire, sensibilitate;B. Hipertemie;C. Rigiditatea muşchilor occipitali;D. Deficit motor de diferite grade;E. Schimbări în lichidul cefalorahidian (se determină după puncţii lombare).

Prelegeri502. C.M. Manifestările clinice mai importante, care sugerează diagnosticul de meningită acută bacteriană sunt următoarele:

A. Debut brusc cu febră,frison, cefalee, fotofobie, greţuri, vărsături, agitaţie, psihomotorie, sau comă;B. Prezenţa simptomului meningian (redoarea cefei, semnul Kerning, semnul Brudzinski);

C. Semne cefalice (agitaţie, psihomotorie, delir. Halucinaţii vizuale, confuzie);D. Torpoare, somnolenţă, comă;E. Crize de epilipsie, hemiplegie, afazie, paralizii ale nervilor cranieni.

Prelegeri503. C.M. Simptomatologia mediastinitei este specifică şi se prezintă prin:

A. Poziţia pe şezute cu capul plecat;B. Adinamie, somnolenţă, agitaţie;C. Tendinţă de fugi din salon, logoree, agresivitate;D. Febră (39-400C), frison;E. Plus (140-150) aritmie, slab bătut, tensiune arterială scăzută.

Prelegeri504. C.S. Simptomul principal în mediastenită poate fi:

A. Tusea;B. Afectarea deglutiţiei;C. Dispnee cu ritm de respiraţii 45-50;D. Greţuri, vărsături;E. Febră, frison.

Prelegeri505. C.M. Mecanismul patogenic al septicemiei presupune prezenţa următorilor factori:

A. Poarta de intrare (înţepături şi plăgi septice, infecţii osoase sau ale ţesuturilor moi);B. Focarul septic (septicemie) este locul în care microbii se multiplică şi de unde se revarsă în organism;C. Reţeaua vasculară bogată a regiunii, amigdalelor favorizează producerea de septicemii (căile vasculare,

directe etc.);D. Prezenţa germenilor patogeni în sânge, continuă sau intermitentă, este dovedită prin hemoculturi

pozitive;E. Metastazele septice (pilmonare, articulare, osoase, peritoneale, cerebrale, cardiace, mediastin etc.).

Prelegeri506. C.S. Un rol important, dacă nu cel mai de bază în septicemie, îl joacă:

A. Cantitatea şi virulenţa agenţilor patogeni;B. Forma de exigenţă a microbilor (aerobi, anaerobi);C. Starea rezistenţei organismului uman (imunodeficitul);D. Vârsta, genul,starea socială a pacientului;E. Mărimea şi localizarea focarului.

Prelegeri507. C.M. Simptomatologia septicemiei (ca o complicaţie a proceselor inflamatorii BMF) este deosebit de variată, în funcţie de:

A. Natura agentului patogen;B. Situaţia focarului septic;C. Legătura lui cu circulaţia generală;D. Starea de rezistenţă a organismului invadat;E. Nici una din ele.

Prelegeri508. C.M. Pentru un diagnostic corect în septicemie, este necesar să constatăm:

A. Febra şi frisoanele nu corespund cu focarul şi starea lui locală;B. Depistarea focarului (furuncul, flegmon etc.);C. Erupţii cutanate (furunculi) de-a lungul vaselor;D. Starea de rezistenţă a organismului invadat;E. Nici una din ele.

509. C.S. Izolarea agentului patogen din sânge în septicemie se face prin mai multe hemoculturi:A. Pentru germenii aerobi obişnuiţi;B. Pentru anaerobi;C. Pentru germenii care se dezvoltă în atmosferă de CO2;D. O singură hemocultură pentru toţi germenii patogeni;E. Nici un răspuns nu e corect.Prelegeri

510. C.S. Cauza adenitelor infecţioase este:A. Complicaţia anesteziei locale;B. Leziuni traumatice dento-parodontale;C. Fracturile maxilarelor;

D. Procesele inflamatorii perimaxilare;E. Tumorile maligne.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343511. C.M. Morfologic se determină următoarele forme de adenite:

A. Hiperplastice;B. Descuamatice;C. Productive;D. Hiperplastico-descuamative;E. Poliforme.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344512. C.S. În funcţie de cauză şi tabloul clinic, mai frecvent întâlnim umătoarele forme de adenite:

A. Adenite cronice;B. Adenite specifice;C. Acute seroase (celulite);D. Acute purulente;E. Adenoflegmonul.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344513. C.M. Limfangita acută se caracterizează prin următoarele simptome clinice:

A. Hipertermie şi edem în formă de fâşii;B. Dureri neevidenţiate;C. Palpator se determină nişte filete moi, puţin dureroase;D. Rareori se determină o febră 37-37,50C;E. Slăbiciuni, cefalee, insomine etc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343-348514. C.M. Principalele simptome clinice ale adenitelor purulente acute sunt:

A. Dureri violente;B. Mărirea în volum a limfonodului;C. Hiperemia tegumentelor;D. Febră de 37,8-37,50C;E. Palpator se determină mărirea în volum a limfonodului, durere, nodulul fixat; Chirurgie buco-maxilo-

facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag345515. C.M. Adenoflegmonul debutează:

A. Spontan (în câteva ore);B. Acut (în 24-36 ore);C. Lent (în câteva zile, săptămâni);D. Invizibil;E. Fără nici o simptomatică.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344-345516. C.M. Principalele simptome clinice ale adenoflegmonului sunt:

A. Stare generală alterată;B. Febră până la 38-39,50C;C. Durere;D. Simptome de intoxicaţie;E. Schimbări sanguine.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-347517. C.S. Care forme clinice de adenite sunt tratate conservativ:

A. Adenitele acute purulente;B. Adenite specifice;C. Adenite acute seroase (celulita);D. Traumatice;E. Toate formele de adenite.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-346518. C.S. Principalul, în tratamentul adenitelor acute purulente, este:

A. Înlăturarea focarului;B. Antibioticoterapia;C. Intervenţia chirurgicală (deschiderea lăcaşului cu puroi);D. Prişniţe, pansamente cu unguente;E. Fizioterapie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-346519. C.M. În care forme de adenite intervenţia chirurgicală (deschiderea lăcaşului cu puroi) este principală:

A. Acute seroase;B. Cronice;C. Acute purulente;D. Specifice;E. Adenoflegmon.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.347-348520. C.S. Care din adenitele enumerate mai jos dau complicaţii grave:

A. Adenoflegmonul genian;B. Adenoflegmonul submentonier;C. Adenoflegmonul submandibular;D. Adenoflegmonul cervical;E. Adenoflegmonul parotidian.

521. C.S. Prognoza adenitelor este:A. Provoacă complicaţii renale;B. Provoacă complicaţii septice grave;C. De regulă, satisfacătoare;D. De la caz la caz, satisfăcător;E. În unele cazuri provoacă septicemie, mediastinite, tromboze.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.348522. C.M. După deschiderea (incizia) adenoflegmonului, evoluţia se manifestă prin:

A. Creşterea temperaturii corporale;B. Micşorarea edemului;C. Agravarea stării generale;D. Dispariţia puroiului din rană;E. Îmbunătăţirea stării generale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.347-348523. C.S. Adenitele acute intraparotidiene se pot confunda cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;B. Tumorile chistice parotide;C. Adenoame;D. Parotiditele acute;E. Parotiditele cronice.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-468524. C.M. Infecţiile specifice localizate în teritoriul BMF la nivelul părţilor moi şi oaselor sunt:

A. Furunculul şi carbunculul;B. Piodermitele;C. Actinomicoza;D. Tuberculoza;E. Sifilisul.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349525. C.M. Indicaţi care din cele 5 specii de actinomycetes, cel mai frecvent provoacă actinomicoza la om:

A. Actinomicoza bovi;B. Actinomicoza israeli;C. Actinomicoza odontoliticus;D. Actinomicoza viscosus;E. Actinomicoza vaeslundi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350526. C.S. Oasele faciale pot fi invadate de actinomicoză, însă cel mai frecvent invadează osul:

A. Maxila;B. Nazale;C. Zigomat (malarul);D. Mandibula;E. Palatinal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350527. C.S. Elementul de bază patologoanatomic al actinomicozei este:

A. Fistulele;B. Puroiul;C. Granulomul specific (nodulul);D. Necroza ţesuturilor;E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350528. C.M. Incidenţa actinomicozei în regiunea OMF este de 4 ori mai mare decât în restul organismului, însă predominant se localizează:

A. În limbă;B. În planşeul bucal;C. În glandele salivare;D. În oase;E. Perimandibular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349-352529. C.M. Tratamentul chirurgical în actinomicoza orală constă în:

A. Deschiderea şi aerisirea abceselor colectate;B. Excizia chirurgicală în colecţii limitate;C. Rezecţia limitată a osului afectat;D. Chiuretajul traiectelor fistuloase;E. Tratamentul actinomicozei este doar medicamentos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.352530. C.S. Actinomicoza are un debut:

A. Acut în 14-36 ore apoi, în câteva zile se extinde pe tot teritoriul BMF;B. Spontan în câteva ore;C. Cronic în câteva zile;D. Lent, fără semne caracteristice;E. Ca o supuraţie obişnuită localizată, apoi capătă caracter difuz.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349531. C.M. Tabloul clinic local al actinomicozei este prezentat de unele simptome specifice ca:

A. Debutul lent, fără semne caracteristice;B. Regiunea afectată la palpare are aspectul unei tumefacţii dure, lemnoase pe care se formează abcese

mici;C. Tegumentele, în marea majoritate, au aspect roşu violet, au abcese şi fistule;D. Trismus în localizarea proceselor în regiunea muşchilor motorii;E. Durata proceselor locale este de luni şi ani de zile.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350532. C.M. Caracterele unei leziuni de origine tuberculoasă în teritoriul maxilo-facial sunt:

A. Prezenţa baciului Koch la nivelul leziunii;B. Izolarea germenilor prin culturi;C. Inoculări pozitive la cobai;D. Reacţia pozitivă focală la tuberculină;E. Structura histologică (granulomul tubercului).

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.483533. C.M. În teritoriul ţesuturilor buco-maxilo-faciale se descriu următoarele forme de tuberculoză:

A. Primară;B. Secundară;C. A oaselor maxilare;D. A limfonodulilor;E. A glandelor salivare.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.485534. C.M. Manifestările bucale ale tuberculozei secundare îmbracă următoarele aspecte clinice:

A. Ulceraţia;B. Lupusul bucal;C. Goma;D. Granulaţia circumscrisă;E. Adenita bacilară.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.484535. C.M. Adenita în tuberculoză cervicofacială se:

A. Fistulizează;B. Dispare după un timp;C. Îndurează;D. Rămâne ca adenită cronică persistentă;E. Nici una dintre acestea.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.485536. C.M. Tuberculoza primară se caracterizează prin existenţa complexului primar format din:

A. Ulceraţie (şancru);B. Adenopatie;C. Goma;D. Lupusul TBC;E. Osteomielita.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.483537. C.M. Sifilisul este o boală venerică, cu evoluţie cronică şi intermitentă, cu următoarele perioade:

A. Celulita acută şi cronică;B. Sifilisul primar;C. Sifilisul secundar;D. Sifilisul terţiar;E. Nici una din ele.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.486538. C.S. Localizarea cea mai frecventă a unei gome sifilitice o constituie:

A. Buzele;B. Limba;C. Bolta palatină;D. Obrazul;E. Joncţiunea cutaneo-mucoasă a buzelor.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.486539. C.M. Din toate formele de sinuzite cel mai frecvent întâlnim (aşezaţi-le în ordinea cuvenită):

A. Alergice;B. Traumatice;C. Rinogene;D. Odontogene;E. Toate în egală măsură.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.496540. C.M. Printre factorii etiologiei ai sinuzitelor odontogene, adeseori se întâlnesc:

A. Parodontita apicală granuloasă la dinţii superiori frontali;B. Rezistenţa organismului scăzută;C. Pungi parodontale adânci în regiunea premolarilor;D. Parodontite apicale acute şi exacerbate ale molarilor superiori;E. Chisturi radiculare suprainfectate ale premolarilor şi molarilor superiori.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.498541. C.M. Factorii cei mai des întâlniţi în sinuzita odontogenă sunt:

A. Tratamente endodontice la premolari şi molari cu împingerea maselor necrotice după apex;B. Suprainfectarea chisturilor radiculare;C. Extracţii complicate ale 5, 6, 7;D. Parodontită apicală acută sau exacerbată ale 5, 6, 7;E. Scăderea rezistenţei organismului.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.498

542. C.M. Simptomele clinice locale ale sinuzitelor acute sunt:A. Dureri cu contractarea muşchilor;B. Dureri violente cu iradiere în regiunea suborbitală;C. Cacosmie, dureri pulsatile ce iradiază şi se înteţesc la schimbarea poziţiei capului;D. Hiperemie şi edem al mucoasei nazale;E. Eliminări de puroi din nas.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501543. C.M. Simptomatologia locală în sinuzita acută maxilară poate releva:

A. Durere însoţită de manifestări musculare şi vasomotorii;B. Durere cu caracter strict diurn, iradiată pretragian;C. Cacosmie subiectivă şi durere cu caracter pulsatil, iradiată, exacerbată de poziţia declivă a capului;D. Edem şi hiperemia mucoasei;E. La rinoscopia anterioară se observă o secreţie purulentă şi, uneori, polipi sinuzali.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501544. C.M. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei acute maxilare se face cu:

A. Osteomielita maxilară;B. Chistul mucos intrasinuzal;C. Tumori chistice dentare în faza de complicaţie septică;D. Cilindromul;

E. Celulita geniană odontogenă.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.504

545. C.M. precipitarea sărurilor minerale este favorizată de:A. Hiposialie;B. Staza salivară;C. Alcalinitatea salivei;D. Concentraţia mai mare de săruri minerale;E. Prezenţa unor celule epiteliale descuamate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.459-460

546. C.M. Care din următoarele semne sunt prezente în cazul unei comunicări bucosinuzale:A. Prin alveolă se pătrunde cu un stilet butonat în sinuz;B. Manevra Valsalva negativă;C. Radiologic, apareimagine de sinuz normal;D. Se poate decela radiologic comunicarea buco-sinuzală;E. Refularea lichidelor pe nas.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.512

547. C.M. În cazul comunicării buco-sinuzale care întreţine o sinuzită cronică se practică:A. Extracţia dintelui cauzal sub protecţie de antibiotice;B. Puncţie sinuzală şi plastia comunicării;C. Plastia comunicării;D. Cura radicală a sinusului afectat;E. Toate acestea.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510

548. C.M. Care din următoarele metode pot fi folosite la închiderea unei comunicări buco-sinuzale:A. Sutura într-un plan;B. Sutura în două planuri cu lambou pediculat;C. Avivarea marginilor plăgii cu sutură;D. Sutura în două planuri, cu mucoasă adusă din vecinătate;E. Sutura într-un plan, cu protecţie de meşă iodoformată subconformator.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.517

549. C.M. Sinuzita cronică maxilară poate prezenta următoarele semne clinice:A. Cacosmie subiectivă permanentă;B. Durere lancinantă iradiată, nocturnă;C. Rinoscopia anterioară relevă prezenţa unei secreţii mucopurulente unilateral, cu mucoasa hiperemică,

îngroşată;D. Durerea este prezentă, mai ales, dimineaţa;E. Faza de debut este asimptomatică şi corespunde dezvoltării intraosoase deformînd apoi pereţii orbitei şi

împingînd globul ocular.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.550. C.S. În sinuzita cronică de origine dentară se începe tratamentul prin:

A. Cura radicală a sinusului;B. Extracţia dintelui cauzal;C. Tratamantul fizioterapic;D. Aerosolii;E. Toate au indicaţie;

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510551. C.M. Sinuzurile acute îmbracă următoarele forme:

A. Sinuzita catarală;B. Sinuzita seroasă;C. Sinuzita purulentă;D. Sinuzita hiperplastică;E. Sinuzita papilomatoasă.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501552. C.S. De bază în diagnosticul sinuzitelor cronice este:

A. Puncţia;B. Rinoscopia;C. Radiografia;D. Diafanoscopia;E. Examenul clinic.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.508553.CM. Care din manoperele enumerate mai jos ne dau informaţie în diagnosticul comunicărilor buco-sinuzale:

A. Trecerea cu o sondă butonată prin alveolă în sinus;B. Puncţia;C. Simptomul pozitiv Valsava;D. Rinoscopia anterioară;E. La presiune, creasta alveolară este dureroasă.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.515554. CS. Cea mai des întîlnită cauză a perforării fundului sinusului este:

A. Rezecţia de os la înlăturarea tumorilor;B. Extracţia molarilor superiori;C. Coma sifilitică;D. Osteoradionecroză;E. Trauma osului maxilar.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.513555. CM. În tratamentul sinuzitelor odontogene cronice sunt indicate:

A. Administrarea antibioticelor cu aspect larg de acţiune;B. Extracţia dintelui cauzal şi administrarea antibioticelor;C. Sinusotomia radicală după Caldwe-Luc, dacă tratamentele n-au efect;D. Drenajul sinusului;E. Puncţia.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510556. CS. Accidentele sinuzale ale extracţiei dentare se pot produce la:

A. Toţi dinţii arcadei superioare;B. Incisivii şi caninii superiori;C. Premolarii şi molarii superiori;D. Premolarii şi molarii inferiori;E. Nu contează localizarea dintelui extras.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.513557. CM. Care sunt elementele de bază în operaţia de sinusotomie după Caldwell- Luc:

A. Incizia pe fundul sacului vestibular de la dinţii 2-7;B. Decolarea lamboului şi formarea ferestrei în sinus la nivelul fosei canine;C. Îndepărtarea elementelor patoogice (mucoasa afectată, resturi radiculare împinse, material de obturaţie);D. Formarea orificiului de comunicare în meatul nazal inferior;E. Umplerea sinusului cu meşă de tifon iodoform şi sutura pe marginile plăgii cu fire nerezorbabile.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.518558. C.M În comunicările buco – sinuzale închiderea orificiului de comunicare se face:

A. Cu un lambou trapezoidal mucoperiostal vestibular;B. Cu un lambou oval prelungit de pe mucoperiostul boltei palatine;C. Cu un lambou oval prelungit de pe fundul sacului vestibular;D. Cu două lambouri în două planuri;E. Cu ciupirea marginii alveolare şi două incizii paralele (vestibular şi

palatinal) cu marginea orificiului şi sutură.A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.520559. C.S. Prin ductul (canalul) Stenon se revarsă saliva de la glanda:

A. Sublinguală;B. Submandibulară;C. Parotidiană;D. Accesorie;E. Nici un răspuns corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.458560. C.S Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în regiunea:

A. Geniană;B. Sublinguală;C. Geniană la nivelul primului molar superior;D. Palatină;E. Retromolară.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.458561. C.S Ductul (canalul) Wharton se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în regiunea:

A. Sublinguală;B. Palatină;C. Retromolară;D. Geniană;E. Geniană la nivelul molarului de şase ani.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462562. C.S Prin ductul (canalul) Wharton se elimină saliva din glanda:

A. Parotidă;B. Sublinguală;C. Accesorii;D. Submandibulară;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462563. C.S Prin ductul (canalul) Bartholomini se elimină saliva din glanda:

A. Submandibulară;B. Sublinguală;C. Parotidă;D. Accesorii;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Materialul Prelegeri564. C.M. Parotida este cea mai voluminoasă glandă salivară şi este localizată în loja parotidiană cu următoarele limite:

A. Anterior – ramura ascendentă a mandibulei:B. Posterior – mastoida pe care se inserează sternocleidomastoidianul şi

digasticul;C. Superior – ATM şi meatul acustic extern;D. Inferior – despărţitura submandilopectinee;E. Median – faringele, şi extern – fascia cervicală superficială.

Materialul Prelegeri565. C.M Disfuncţiile secretorii ale glandelor salivare sunt:

A. Sialoree;B. Ptialism;C. Hipersalivaţie;D. Hiposialie;E. Asialie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.456566. C.M Sialodochitele reprezintă procese inflamatorii localizate la nivelul:

A. Canalului Wharton;B. Canalului Stenon;C. Glandelor salivare mari;D. Glandelor salivare mici;E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.465567. C.M Sialodochita se prezintă sub mai multe forme:

A. Sialodochita litiazică acută;B. Sialodochita litiziacă cronică;C. Sialodochita fibrinoasă cronică;D. Sialodochita purulentă cronică;E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.465568. C.S. La examenul sialografic cu substanţe de contrast în sialodochită se determină:

A. Îngustarea canalului exterior;B. Dilatarea importantă a canalului exterior;C. Nici o schimbare a canalului exterior;D. Canalul exterior prezintă zone lărgite,altele normale;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466569. C.M Tratamentul sialodochitei constă în:

A. Înlăturarea dopurilor de fibrină sau a calculilor salivari;B. Administrarea de sialogoge şi dezinfectante salivare;C. Tratament antiinfecţios general şi local în caz de sialodochită purulentă;D. Masaj al glandelor şi ducturilor spre ostium;E. Fizioterapie (raze laser,ultrasunet, electroforeză etc).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466570. C.S Sialoadenitele acute reprezintă inflamaţii localizate la nivelul:

A. Canalelor glandelor salivare mari;B. Glandelor salivare mici;C. Glandelor parotide şi submandibulare;D. Limfonodulilor situaţi în lojă cu glandele;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466571. C.M Factorii favorizanţi ai sialoadenitelor acute sunt:

A. Igiena defectuoasă;B. Pătrunderea de corpi străini pe canalele exctretorii;C. Boli cronice ale glandelor salivare;D. Diminuarea secreţiei salivare;E. Infecţii grave şi îndeosebi stări caşetice şi postoperatorii.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466572. C.M Infectarea glandelor salivare se poate face prin următoarele mecanisme:

A. Transosoasă;B. Submucoasă;C. Limfactică;D. Hematogenă;E. Pe calea canalului principal de excreţie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466573. C.M În parotidita acută supurată,bilateralitatea fenomenelor este:

A. Un semn de gravitate a bolii;B. Un semn de remisie spontană a bolii;C. Un pronostic rezervat;D. De obicei, această afecţiune este bilaterală,rareori unilaterală;E. Bilateral,numai cînd debutul este nodular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467574. C.M Submaxilita acută supurată se prezintă printr-un şir de simptome locale ca:

A. Tumefacţie submandibulară cu pielea congestionată;B. Marginea mandibulei apare ştearsă;C. Glanda mărită în volum,infiltrată,dureroasă la palpare;D. Congestia şi edemul mucoasei sublinguale;E. La presiune pe glandă,prin orificiul canalului Wharton iese puroi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.468575. C.M Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în parotiditele supurate:

A. Bombarea apare înaintea tragusului;B. Orificiul canalului Stenon este tumefiat,întredeschis,la presiune apare

puroi;C. Tegumentele congestionate pronunţate;D. Trismusul;E. Afecţiunea este însoţită de dureri la mişcarea mandibulei.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467-468576. C.M. În sialoadenitele parotidiene, se descriu următoarele forme anatomo – clinice:

A. Toxică;B. Supurată;C. Gangrenoasă;D. Catarală;E. Litiazică.


577. C.M. Sialografia cu iodolipol în sialoadenite se face în caz de:A. Inflamaţie catarală acută.B. Inflamaţie purulentă;C. Epideparotidită;D. Sialoadenite cronice parenchimatoase;E. Sialoadenite cronice interstiţiale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462578. C.M. În parotidita parenchimatoasă sialograma prezimtă aspect de:

A. Cavităţi ovale sau rotunde pe fondul parenchimului intact;B. Imaginea de strugure de poamă(pom în floare);C. Ducturile în unele locuri sunt abrupte, însă sunt bine conturate;D. Ductul principal e dilatat;E. Toate ducturile glandei sunt dilatate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.469-471579. C.M. În tratamentul complex al sialoadenitelor acute în canalul exterior se introduce:

A. Apă oxigenată de 3 %;B. Iodolipol 1- 2 ml;C. Antibiotice şi fermenţi;D. Soluţie caldă de furacilină;E. Salivă artificială.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-465580. C.S. În tratamentul sialoadenitelor acute sunt recomandate comprese cu:

A. Unguent Vişinevschi;B. Cu alcool diluat;C. Dimexid,hydrocortizon,analgezice;D. Comprese calde cu antibiotice;E. Fierturi de plante medicinale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-469581. C.S Sialolitiaza se întîlneşte cu cea mai mare frecvenţă în :

A. Glandele salivare mici;B. Canalul Stenon;C. Glanda parotidiană;D. Glanda sublinguală;E. Canalul Wharton şi glanda submandibulară.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-469582. CM. În formele clinice avansate de parotidită interstiţială se constată:

A. În permanenţă, glanda e mărită în volum;B. Suprafaţa (la palpare) e netedă;C. Suprafaţa noduroasă, neconturată, pe alocuri zone moi;D. În unele cazuri, apar uscăciuni în cavitatea bucală;E. La masajul glandei din ostium se elimină abundent –salivă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467583. CS. În parotiditele cronice parenchimatoase, sialograma evidenţiază:

A. Dilatarea tuturor ducturilor;B. Un arbore înflorit;C. Îngustarea tuturor ducturilor;D. Îngustarea ducturilor de ordinea I, II, III şi rareori de IV;E. Schimbări numai în parenchim sub formă de mingi mici şi mari.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467-470584. C.S Din toate bolile glandelor salivare o frecvenţă mare o are:

A. Tumorile benigne;B. Abcesele şi flegmoanele;C. Fistulele salivare;D. Sialolitiaza;E. Toate în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.469585. CM. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor cronice se face cu:

A. Tumori parotidiene;B. Sindrom Sjogren;

C. Boala Michulich;D. Parotidite litiazice;E. Flegmon hemifacial.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.470-471586. CS. Parotidita acută epidemică (oreionul) este produsă de:

A. Streptococi, stafilococi;B. Virusul rubeolei;C. Virusul urlian;D. Treponemă pallidum;E. Virusul rujeolei.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467587. CS. Perioada de incubaţie în parotidita epidemică este:

A. 3-5 zile;B. 7-12 zile;C. 16-20 zile;D. 21-30 zile;E. Câteva ore.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467588. CM. Parotidita epidemică (oreionul) este o boală infectocontagioasă şi se răspîndeşte mai ales:

A. La copiii între 5-15ani din colectivităţi (grădiniţe, şcoli);B. La adolescenţi (licee, colegii, universităţi);C. La militari (în unităţi militare);D. La bătrîni;E. La orice vîrstă e răspîndită în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467589. CM. Simptomatologia generală în parotidita acută epidemică (oreionul) este prezentată de:

A. Debut brusc (după perioada de incubaţie 16-20 zile) cu febră, frison.B. Artralgii;C. Mialgii;D. Indispoziţie, cefalee;E. Scăderea apetitului.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467590. CM. În parotidita acută epidemică (oreionul) simptomele locale sunt:

A. Tumefierea parotidiană difuză iniţial unilateral apoi (în 60-80 %) bilateral;B. Durere uşoară ce durează 7-10zile;C. Uneori trismus moderat;D. Endobucal mucoasa geniană uşor edemaţiată, ostiumul canalului Stenon tumefiat şi roşu;E. La presiune pe glandă nu se elimină puroi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467591. CM. Plăgile glandelor salivare, ca etiologie, pot avea mai multe cauze:

A. Prin înţepare;B. prin zdrobire;C. Prin tăiere (lamă,cuţit, foarfece etc.);D. Contuzii (leziuni închise);E. Armă de foc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457592. CM. Cel mai frecvent, plăgile afectează glandele:

A. Parotidiene;B. Submandibulare;C. Sublinguale;D. Toate în egală măsură;E. Nici un răspuns corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457593. CS. Plăgile parotidiene sunt cel mai des întîlnite,deoarece:

A. Parotida este cea mai mare glandă;B. Parotida este situată lateral unde cel mai des acţionează agentul traumatic;C. Parotida este mai expusă şi situată subcutanat;D. Prin glandă trec un şir de vase,nervi;E. Toate răspunsurile sunt corecte.


594. C.M. Îngrijirea de urgenţă a plăgilor glandelor salivare se face în secţia chirurgie maxilo –facială şi constă în:

A. Toaleta primară şi examinarea plăgii;B. Înlăturarea corpilor străini;C. Hemostaza cît mai îngrijită;D. Suturarea nervului facial,vaselor,canalului Stenon(dacă sunt afectate);E. Aplicarea suturilor strat cu strat şi pe piele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457595. C.M. Fistulele salivare pot fi:

A. Traumatice;B. Postoperatorii;C. Postinfecţioase;D. Tumorale;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457596. C.M Fistulele salivare se pot deschide spre:

A. Piele(externe);B. Mucoasă(interne);C. Bilaterale(spre piele şi spre mucoasă);D. Intrasinuzal;E. Spre faringe.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457597. C.S Fistulele salivare sunt:

A. Căi multiple de scurgere a salivei;B. Căi anormale de scurgere a salivei în diferite direcţii; C. Căi de scurgere a salivei în canalul Stenon;D. Căi de scurgere a salivei spre exterior;E. Căi de scurgegre a salivei spre cavitatea bucală.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457598. C.S O formă de fistulă salivară(adică o direcţie) nu prezintă interes clinic:

A. Fistule cu scurgere la piele;B. Fistule cu scurgere la mucoase;C. Fistule cu scurgere în două direcţii (piele,mucoase);D. Fistulele canalului Stenon;E. Fistule parenchimatoase.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457599. C.M Simptomatologia fistulelor salivare este preuentată de :

A. Scurgerea salivei prin formaţiunea anormală (canalul spre piele),care e mai mare în timpul masticaţiei;

B. Prezenţa unui orificiu abia vizibil;C. Pielea din jurul fistulei uneori poate fi congestionată cu zone macerate;

D. Edem,pronunţat al glandei salivare;E. Febră,frison,cefalee,alterarea stării generale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457600. C.S Sialolitiaza este o boală caracterizată prin :

A. Un proces inflamator acut;B. Formarea calculilor în glandele salivare sau în canalele excretorii;C. Un proces tumoral bening;D. O celulită acută;E. Un flegmon difuz al glandei salivare.


Grila teste anul III 2015

1. C 51. ABCD 101 ABCE 151 A 201 ABCDE 251 B

2. ABCD 52. ABCDE 102 AD 152 ACDE 202 ABCDE 252 ABCD

3. ABCDE 53. ABCD 103 AC 153 ACD 203 ABCDE 253 ABCD

4. CD 54. B 104 ABCDE 154 ABD 204 BCD 254 ABCE

5. ABC 55. B 105 D 155 C 205 AB 255 C

6. ABCDE 56. B 106 BCD 156 ABC 206 DE 256 A

7. ABCD 57. ABCD 107 AE 157 A 207 C 257 B

8. ABCD 58. ABCDE 108 C 158 ABCDE 208 BE 258 A

9. ABCDE 59. ABC 109 ABCD 159 C 209 B 259 CE

10. D 60. ABCD 110 ABCD 160 ACD 210 ABCDE 260 ABDE

11 ABCD 61. ACE 111 ABCDE 161 ABDE 211 ABCDE 261 AC

12. ABCDE 62. ABCE 112 ABCDE 162 B 212 ABCDE 262 ABCD

13. ABC 63. ABCD 113 ABCDE 163 AB 213 D 263 BC

14. D 64. ABCDE 114 A 164 AB 214 C 264 C

15. B 65. ABCD 115 ABCDE 165 BD 215 ABCDE 265 AC

16. ACD 66. A 116 C 166 BCD 216 ABC 266 B

17. ABCD 67. A 117 ABC 167 ABC 217 ABCDE 267 AC

18. ABCDE 68. B 118 ABCDE 168 ABC 218 C 268 ABCE

19. ABCDE 69. E 119 AE 169 AB 219 ABCDE 269 ACE

20. ABCD 70. BCD 120 AD 170 AB 220 ABCD 270 ABCDE

21. ABCDE 71. BCD 121 CD 171 B 221 ABCDE 271 ABC

22. A 72. C 122 AC 172 ABCD 222 D 272 BC

23. B 73. ABCDE 123 ACE 173 C 223 B 273 ABCD

24. B 74. ABCDE 124 C 174 CE 224 ABCD 274 ABCD

25. BD 75. ABCD 125 AB 175 ABD 225 ABCDE 275 ABCD

26. D 76. ABCDE 126 A 176 AB 226 CDE 276 C

27. C 77. ABCDE 127 ABC 177 C 227 ACD 277 E

28. C 78. ABCDE 128 AB 178 ABCD 228 CD 278 C

29. D 79. ABCD 129 D 179 ABCD 229 D 279 ABC

30 D 80. ABCDE 130 B 180 AC 230 AB 280 BE

31. BCD 81. CDE 131 ACD 181 AD 231 D 281 D

32. A 82. B 132 BCDE 182 ABCE 232 B 282 ABC

33 B 83. AB 133 ACD 183 ABC 233 CDE 283 ABCDE

34. D 84. B 134 ABCE 184 BCDE 234 ABCDE 284 ABC

35. ACD 85. ACE 135 CDE 185 ABCDE 235 AC 285 ABC

36. ACD 86. ABCE 136 ABE 186 ABDE 236 BCD 286 C

37. ABC 87. BDE 137 ABCD 187 ABCD 237 D 287 ABCD

38 C 88. ABCDE 138 ABCD 188 ABC 238 C 288 ABCDE

39. ABC 89. D 139 C 189 A 239 D 289 ABCD

40. D 90. ABCD 140 CE 190 AB 240 CDE 290 ABCD

41. C 91. AB 141 ABC 191 BCE 241 AB 291 B

42. AC 92. ABCDE 142 A 192 AC 242 AD 292 AD

43. BCDE 93. ABCDE 143 CDE 193 ABCE 243 D 293 AC

44. ABCE 94. ABCDE 144 D 194 BCD 244 ABCDE 294 C

45. CE 95. ABCDE 145 D 195 ACD 245 ABCDE 295 C

46. C 96. ABCD 146 ABCD 196 C 246 ABCDE 296 CDE

47. B 97. ABC 147 ABCDE 197 ABCD 247 ABCDE 297 D

48. CDE 98. CD 148 ABC 198 D 248 ABCDE 298 BD

49. A 99. ABCE 149 C 199 C 249 ABC 299 BD

50. ABD 100 B 150 C 200 ABCDE 250 ABC 300 ABCDE

301 ABCDE 361 ABC 421 AB 480 ABCD 540 ABCDE 600 B

302 ABCDE 362 A 422 ABCE 481 AB 541 ABCDE

303 ABCD 363 ABCD 423 C 482 ABC 542 BCDE

304 B 364 D 424 ABCDE 483 ABCDE 543 CD

305 BD 365 ABCD 425 ABCDE 484 ABCDE 544 ACE

306 ABCDE 366 ADE 426 ABCD 485 ABC 545 ABCDE

307 C 367 ABCDE 427 ABCDE 486 ABC 546 AE

308 B 368 AC 428 C 487 ABCDE 547 CD

309 ABCDE 369 ABC 429 B 488 ABCDE 548 ABD

310 ABCDE 370 ABCDE 430 ABCDE 489 ABCDE 549 ACD

311 ABCDE 371 ABCD 431 AB 490 ABCDE 550 B

312 A 372 ABCDE 432 ABCD 491 C 551 ABC

313 ABCDE 373 ABCDE 433 AB 492 D 552 C

314 ABC 374 ABCDE 434 B 493 ABCDE 553 AC

315 CD 375 ABCD 435 ABCDE 494 ABCDE 554 B

316 D 376 C 436 BD 495 ABCDE 555 BC

317 B 377 B 437 ABCDE 496 ABCD 556 C

318 C 378 B 438 B 497 ABCD 557 ABCDE

319 C 379 ABCD 439 ABCDE 498 ABCDE 558 ABCDE

320 B 380 BCDE 440 ABCDE 499 ABCDE 559 C

321 A 381 ABCDE 441 ABCDE 500 ABCDE 560 C

322 C 382 ABCD 442 ABCD 501 ABCDE 561 A

323 ABCDE 383 ABCDE 443 ABC 502 ABCDE 562 D

324 AB 384 ABCDE 503 ABCDE 563 B

325 C 385 ABCDE 444 ABCD 504 C 564 ABCDE

326 BC 386 ABCDE 445 C 505 ABCDE 565 ABCDE

327 ABCD 387 ABCD 446 ABCD 506 C 566 AB

328 B 388 ABCD 447 D 507 ABCD 567 ABCD

329 D 389 ABC 448 ABCDE 508 ABCDE 568 B

330 BCE 390 ABCDE 449 ABCDE 509 B 569 ABCDE

331 C 391 ABCDE 450 ABCD 510 D 570 C

332 E 392 C 451 B 511 ABCDE 571 ABCDE

333 ABCD 393 ABCDE 452 ABCDE 512 C 572 CDE

334 ABCDE 394 C 453 AC 513 ABCD 573 AC

335 ABCE 395 ABCD 454 D 514 ABCDE 574 ABCDE

336 AD 396 BCE 455 AB 515 CDE 575 ABCDE

337 ABCDE 397 ABCDE 456 B 516 ABCDE 576 BCD

338 A 398 ABCDE 457 BCD 517 C 577 DE

339 B 399 ABCDE 458 C 518 C 578 ABCD

340 B 40 ABCDE 459 ABCDE 519 CE 579 CD

341 AD 401 ABDE 460 ABCDE 520 D 580 C

342 B 402 C 461 ABCD 521 C 581 E

343 BCE 403 E 462 D 522 BDE 582 ACD

344 D 404 C 463 C 523 D 583 B

345 D 405 E 464 ACD 524 CDE 584 D

346 D 406 ABCDE 465 ABCDE 525 AB 585 ABC

347 C 407 ABCDE 466 ABCDE 526 D 586 C

348 C 408 ABCD 467 D 527 C 587 D

349 B 409 B 468 ABCDE 528 CDE 588 ABC

350 DE 410 A 469 E 529 AB 589 ABCDE

351 ABCDE 411 ABCD 470 ABCD 530 D 590 ABCDE

352 ABCDE 412 ABCD 471 ABCDE 531 ABCDE 591 ABCDE

353 ABCDE 413 ABCD 472 ABD 532 ABCDE 592 AB

354 E 414 BCDE 473 B 533 AB 593 C

355 ABCD 415 B 474 ABCDE 534 ABC 594 ABCDE

356 ABCDE 416 ABCDE 475 ABCD 535 AD 595 ABC

357 BC 417 ABCDE 476 C 536 AB 596 ABC

358 ABCDE 418 ABCDE 477 ABCD 537 BCD 597 B

359 D 419 D 478 ABC 538 C 598 B

360 ABC 420 ABCDE 479 ABC 539 ABCD 599 ABC

Bibliografie:Bibliografia recomandată:A. Obligatorie:

Burlibaşa C. „Chirurgie Orală şi maxilofacială” Bucuresti 1999.Guţan A.E. (red.). Stomatologie chirurgicală (elaborări metodice).Ganuţa N. Chirurgia OMF, 1998Ganuţa N., Canavea I. Anestezia în stomatologie şi Chirur. MF, Bucureşti, 1993, Pricop M., Urtilă E. Infecţiile Buco-Maxilo-Faciale, TimişoaraVoroneanu N. M. Chirurgia orală şi maxilo-facială, vol.I, 1994, Rotaru A. Ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 Hîţu D. Fracturile maxilarului superior. Curierul Medical. N 4. 2006 pag. 62-69Hîţu D. Fracturile complexului zigomatic. Curierul Medical. N 2. 2006 pag. 69-74.Hîţu D. Elaborarea metodică „Diagnosticul şi tratamentul fracturilor oaselor nazale” 2005, pag. 50. Hîţu D. Traumatismul etajului mijlociu al feţei 2008 pag. 112Partea I şi II. Chişinău 1990.Rusu N. Tratamentul plăgilor regiunii maxilo-faciale Chişinău: 201

Timoşca G., Burlibaşa C. Chirurgie oro-maxilo-facială. Bucureşti, 1988.Александров Н.М. ред. Клиническая оперативная челюстно-лицевая хирургия. Л.. 1985.Александров Н.М., Аржанцев П.З.ред. Травмы челюстно-лицевой области. М.. 1986.Бажанов Н.Н. Стоматология. М.1984.Бернадский Ю.И. Основы хирургической стоматологии. Киев, 1983.Бернадский Ю.И. Травматология и восстановительная хирургия челюстно-лицевой области. Киев, 2000.Бернадский Ю.И., Заславский Н.И. Одонтогенные гаймориты. М., 1968.Бернадский Ю.И., Заславский Н.И., Бернадская Г.П. Гнойная челюстно-лицевая хирургия. Киев, 1983.Безрукова В.М., Робустовой Т.Г. «Руководство по хирургической и челюстно-лицевой хирургии; I-II. an.2000.Заусаев В.И., Наумов П.В., Новоселов Р.Д. и др. Хирургическая стоматология. М.,1981Лимберг А.А. Планирование местно-пластических операций. Л., 1999Лурье Т.М. Врачебно-трудовая экспертиза в стоматологии. М. 1984Пачес А.И. Опухоли головы и шеи. М. 1988Петерсон Б.Е. Онкология. М1980Плотников Н.А. Костная пластика нижней челюсти. М.1980Робустова Т.Г. (ред.) Хирургическая стоматология. М. 1990Робустова Т.Г. «Руководство по ЧЛХ» Москва, 1990Русу Н. Курс лекций по воспалительным процессам, локализованным в челюстно-лицевой области. Chişinău: 2012.Соловьёв М.М. Онкологические аспекты стоматологии. М. 1983Сукачёв В.А. Атлас реконструктивных операций на челюсть.М.1984Степаненко В.В. Морфометрические особенности верхней челюсти у детей и их значение в практике стоматолога. Автореф. дис. канд. мед. наук. М. 2005. Золоторева Т., Топоров Г. Хирургическая анатомия головы, Москва, 1968,Хватова В.А. Заболевания височно-нижнечелюстного сустава.М.1982Хитров Ф.М. (ред.) Атлас пластической хирургии лица и шеи. М. 1984Шапошников Ю.Г. (ред) Диагностика и лечение ранений. М. 1984Шаргородский А.Г. (ред.) Воспалительные заболевания челюстно-лицевой области и шеи.М.1985Щербатюк Д.И. Профилактика и лечение воспалительных заболеваний челюстно-лицевой области. Кишинев, 1997Larry J. Peterson „Oral and Maxilofacial Surgery”. 2003Alexandru Bucur , Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială, 2009.Burlibaşa C, „Chirurgie Orală şi maxilofacială” Bucuresti 1999.Тимофеев а. Руководство по челюстно-лицевой хирургии и хирургической стоматологии 2002Fragiskos D. Oral Surgery, 2007, Fragiskos D. Oral Surgery, 2007,Rusu N. Courses of lectures of inflammatory diseases, localized in the maxilla-facial region. Chişinău: 2012.Myron R, Rigid Fixation for Maxillofacial Surgery, 1998.

B. Suplimentară:Penteleiciuc D. Grefele şi transplantele dento-alveolo-osoase. Bucureşti,1987.Popovici T. Implante dentare în stomatologie. Chişinău, 1994Popovici T. Teste de chirurgie orală şi maxilo-facială (vol.I,II,III,IV,V) 1989Vulcan P. Vasilică-Mozăceni A. Chirurgie dermatologică. Iaşi, 1988.Бартовский М.Я., Бушан М.Г.Гуцан А.С., Тельчаров Д.И. Краткий справочник стоматолога. Кишинев.,1986.Гребенюк В.И., Чуприна Ю.В. Хирургическое лечение параличей лицевых мышц.Л.,1984Гречко В.Е. Неотложная помощь в нейростоматологии.М.,1982Гуцан А.С. \ред.\ Справочник челюстно-лицевых операций. Кишинев, 1990Кабаков В.Д., Лукьяненко В.И., Аржанцев П.З.. Учебное пособие по военной челюстно-лицевой хирургии, терапевтический и ортопедической стоматологии. М.,1980Кабаков В.Д., Малышев В.А. Переломы челюстей. М.1981Ковалев В.А. Десмургия и дренирование в хирургической стоматологии. Л.,1985Кручинский Г.В. Филиппенко В.И. Одонтогенный верхнечелюстной синуcит. Минск.1991Кузин М.И. Раны и раневая инфекция М., 1981

Documents

chirurgieomfio.usmf.md · Web viewAprobate. la şedinţa catedrei chirurgie oro-maxilo-facială, implantologie orală şi stomatologie terapeutică „Arsenie Guţan”, Instituția