Capttolul 1

intotdeauna mi simt mai singur cAnd este frig.

Frigul de dincolo de fereastrd imi aminteqte de frigul

izvorit din propriul trup. Sunt atacat din doui direclii.+-Insi md idcipilAnez si rezist. Acesta este motivul pentru

care fac o gauri in ghea;i in fiecare dimineali. Daci ar sta

cineva cu un telescop pe gheala din golful incremenit gi arvedea ce fac, s-ar gindi ci sunt nebun gi ci sunt pe cale de

a-mi pregiti propria moarte. Un birbat gol pupi in frigul

ce-;i taie respiralia, cu un topor in mini, 6cind o gauriin gheali?

Binuiesc, de fapt mai degrabi sper, cI va apdrea la unmoment dat cine acolo, afari, inE-una dintre zilele astea,

o umbri intunecati pe fondul acela in intregime alb - ci-

neva caxe si md vadi gi si se intrebe daci va reugi si miopreasci inainte si fie prea tArziu. insi nu-i nevoie simi opreasci, fiindci nu am nicio intenlie si mi sinucid.

intr-o perioadi anterioari a vie;ii mele, Iiuia 9i dispe-

rarea erau uneori atAt de coplegitoare din pricina marii ne-

norociri ce mi se intAmplase, incit chiar m-am g6ndit sl-mipun capit zilelor. insi, ln realitate, n-am incercat niciodatis-o fac. l,atitatea mi-a fost un companion fidel gi constant

de-a lungul vie;ii. Ca gi acum, gi-atunci mi gindeam ci a fi

t2 HENNING MANKELL

in viagi insemna ce nu rebuie niciodati si slibegti strin-soarea gi si-;i dai drumul. Viala este ca o cracd fragili., dea-

supra unei pripistii. Stau atirnat de ea atita timp cit am

putere. in cele din urmi voi cidea, ca toati. lumea, gi nugtiu ce-o sd mi attepte. Oare e ciner,a acolo jos s5. miprindd? Sau n-o si fie nimic, in afari de un hi.u nemilos gi

rece, care si se nlpusteasci rapid spre mine?

Gheala este aici, gi nu pentru scurt timp.Anul acesta, la inceputul noului mileniu, avem o iarnd

grea. Azi-dimineali, cAnd m-am trezit in intunericul spe-

cific lunii decembrie, am crezut ci aud gheala cintAnd.Nu qtiu de unde am rimas cu ideea ci gheafa poate canta.

Probabil ci bunicul meu, care s-a niscut aici, pe aceastd.

insulili, mi-a pomenit despre asta cand eram mic.

insi in diminea;a asta, cind inci mai era intuneric, am

fost trezit de un sunet. N-a fost pisica sau cAinele. Am douianimale de casl care dorm mult mai adinc decit mine.

Pisica este bitrani gi aproape anchilozati, iar ci.inele este

complet surd de urechea dreapti, gi nu aude mare lucru cu

stAnga. Pot si mi strecor pe lAngi el liri si-gi dea seama.

insi ce e cu zgomotul acela?

An incercat si mi orientez prin intuneric. A fost ne-

voie si. treaci pugin timp inainte si-mi dau seama ci. pro-

babil era gheala care se migca, degi aici in golf :rxe o gro-

sime de treizeci de centimetri sau chiar mai mult de-atit.SiptimAna trecut6, intr-o zi in care eram mai tulburatdecit de obicei, am mers pe-afari mult mai departe, spre

marginea ghelii, acolo unde se intrepitrunde cu marea li-beri, acum forrnAnd o suprafali de mai mult de o mie gase

sute de metri de la cea mai indepirtati stAnci ce iegea din

P,wron nrunloqrl t 3

api. Asta insemna c6 gheala de aici din golf n-ar fi trebuit

si se migte deloc. in realitate insi, se ridica 9i cobora, sc6r-

$ind qi cAntand.

Am ascultat aceste sunete 9i mi-a trecut prin minte civiala mea a trecut foarte repede. Acum sunt aici' Un bir-

bat la qaizeci gi gase de ani, independent din punct de

vedere financiar, impovirat de o amintire care mi chi-

nuiette constant. Am crescut in nifte circumstante dispe-

rate !i care sunt imPosibil de imaginat in zilele noastre in

Suedia. Tatil meu era un chelner supraponderal qi vegnic

incruntat, iar mama mea ili petrecea tot timpul incercind

si giseasci o cale s-o ducem de azi pe mAine' Am reugit si

mi capr $i si ies din siricia aceea crunti. CAnd era'm

copil, obignuiam ca in fiecare vari si mijoc aici, afari, in

arhipelag gi nici nu-mi dldeam seama cum tecea timpul'

Pe wemea aceea, bunicul 9i bunica erau inci plini de via1i,

cici nu ajunseseri la virsta la care si fie incapabfi si se

mi$te, fi si stea pur ii simplu atteptendu-'i moartea' El

mirosea a peqte, iar ea nu mai avea niciun dinte in guri'

Deqi era intotdeauna buni cu mine, zAmbetul ei avea ceva

infricqdtor din cauza modului in care i se deschidea gura,

scolAnd la iveali o gauri neagri.

Nu mi se pare c-a trecut mult timp de la momentul

in care mi aflam in primul act al vielii. Acum deja ince-

puse epilogul.Gheata centa afari in intuneric, iar eu m-am intrebat

daci n-am si fac cumva o crizi de inimi. M-am ridicat qi

mi-am luat tensiunea arteriali. N-aveam nimic, tensiome-

trul indica l5 cu 9, iar putsul era normal la celc 64 de bitiipe minut. M-am pipiit si vid daci am rneo durere pe

undeva. Piciorul sting mi durea u;or, insd mereu mi

14 HENNING MANKELL

doare gi nu e ceva care si. mi ingrijoreze. insi sunetul ghe-

Eii de-afari imi influenla starea de spirit, asemenea unuicor sinistru, fbrmat din nigte voci ciudate. M-am agezat inbucitirie gi am aqteptat si mijeasci de ziui. BArnele caba-nei din lemn scirtiiau ti trosneau. Ori lemniria se con-tracta din cauza frigului, ori probabil ci era un goarece

care fugea printr-unul dintre pasajele sale secrete.

Termometrul fixat in exteriorul geamului de la bu-citirie indica minus nouisprezece grade Celsius.

Am hotirAt ci. astd.zi voi face exact ceea ce fac in fiecarezi de iarni. imi pun halatul, imi vAr picioarele intr-o pe-reche de cizme de cauciuc inalte, cu carAmbul t6iat, imiiau toporul gi cobor spre ponton. Nu dureazi. mult sd.-mi

lac gaura in gheatd. - bucata pe care, de reguli, o sparg n-aarut timp si inghete la loc. Apoi md dezbrac ;i sar in apadensL ca o zloatS. Este o senzalie dureroasi, insi cAnd ies

mi se pare ci. frigul s-a transformat intr-o cilduri intensi..Zi de zi sar in gaura mea neagri pentru a-mi intiri sen-

timentul ci inc5. sunt in viafi. Iar dupi aceea am senzagia

ci singuritatea pe care o resimt, incet-incet, dispare. pro-

babil c5. intr-o zi o si mor din cauza socului produs deplonjarea in apa rece ca gheata. Deoarece ating fundul cupicioarele, pot sA stau drept in api; n-o si. dispar sub apd.O si. rimin in picioare acolo, in timp ce apa va ingheta laloc cu rapiditate. Acesta este locul in care Jansson, omulcare distribuie corespondenp pe insulele din arhipelag, os5. mi gi.seasci.

Indiferent de cAt de mult o si triiascd., n-o si inteleaginiciodati. ce s-a intimplat.

PANToFT TTAUENESTT 15

insd nu-mi fac grli in privinla asta. Mi-am aranjat casa

de-aici, de pe insula asta mice, pe care am moqtenit-o, ca pe

o fortireali inexpugnabili. Cdnd urc dealul din spatele

casei, pot si vid direct intinderea mirii. Nu-i nimic altceva

acolo in afari de insulile si stinci, crestele acestora fiind abia

vizibile pe deasupra suprafelei apei sau ghelii. Daci mi uitin direclia opuse, pot si vid insulele mult mai mari 9i mai

pu;in neospitaliere ale arhipelagului intern. lnsi niciunde

nu mai existd ;i nu se mai poate vedea weo alti case.

Nu mai este nevoie si spun ci nu preconizasem

acest lucru.Aceasti casi urma si fie re;edinla mea de vari. Nu ul-

tima mea reduti. in fiecare dimineali, cAnd imi fac gaura

in gheall sau mi bag in apele calde ale verii, mi minunez

iar 9i iar de ceea ce s-a intamplat cu viata mea.

Am Iicut o gre$eali. $i am refuzat sA accept conse-

cin;ele. Daci ag fi ;tiut atunci ceea ce qtiu acum, oare ce-as

fi ficut? Nu sunt sigur. insi gtiu ci. n-ar mai fi trebuit se-mi

petrec viala aici ca un prizonier pe o insuli pustie, la mar-

ginea mirii libere.

Ar fi rebuit si-mi urmez planul.

M-am hotirAt si devin doctor Ia aniversarea zilei mele

de nagtere, cu ocazia implinirii virstei de cincisprezece ani.

Spre marea mea uimire, tata mi dusese si luim masa in

orag. Lucra ca ospitar, insi, intr-o incercare incipi;inatide a-qi pistra demnitatea, nu lucra decit ziua, niciodatinoaptea. Daci era inttiintat cL trmeazd si lucreze serile,

demisiona. imi amintesc inci lacrimile mamei in momen-

tul in care el venea acasd 9i anunla ci-gi diduse din nou

l6 HENNING MANKELL

demisia. insi acurn, din senin, avea si mL scoati la un res-

taurant ca si luim cina. ii auzisem pe piringi certindu-sedaci ar trebui sau nu si primesc acest ,,cadou", iar toati.discu;ia in contradictoriu se terminase cAnd mama se incu-iase in dormitor. Ceea ce se petrecea de obicei cind cwacontravenea dorinlelor ei. Fuseser;. nigte perioade deosebit

de dficile, in care ea igi petrecea marea majoritate a tim-pului incuiati in dormitor. inciperea mirosea intotdeaunaa levin;ici 9i lacrimi. Eu dormeam intotdeauna pe divanuldin bucS.tirie, iar tata ofta profund in timp ce-gi ldcea patulpe o saltea intinsi pe podea.

in viali am intilnit mulgi oameni care plAngeau. De-alungul anilor petreculi ca doctor, intAlneam in mod frec-vent oameni care mureau gi allii care luseseri obligaqi siaccepte ci le murea cineva drag. insi lacrimile lor nu ema-

nau niciodati un parfum care si-mi aminteasci. de lacri-mile mamei. Pe drumul citre restaurant, tata mi-a explicatcd era extrem de sensibili. lnci nu pot s;.-mi amintesc

care-a fost rlspunsul meu. Ce puteam si spun? Primelemele amintiri erau cu mama plAngind ore in gir gi lamen-tindu-se din cauza lipsei banilor, a siri.ciei care ne sub-

mina vie;ile. Tata nu pirea si o audi plingAnd. Daci eaera intr-o stare de spirit buni. atunci cAnd el venea acasi,totul era bine. Dacd era in pat, inconjurati de mirosul de

levinlici, era la fel de bine. Tata obignuia si-qi dedice se-

rile aranjirii colec;iei sale impresionante de soldilei de

tinichea, ;i reconstruirii unor b5.t5.1ii faimoase. inainte siadorm, deseori se intindea lingi mine in pat, mi m6.ng6Lia

pe cap gi-gi exprima regretul cu privire la faptul ci mamaera atit de sensibili incit, din picate, nu era posibil si-miaduci in dar un frate sau o sord-

PAt\Tofl rrNlENEsrl 17

Am crescut intr-un tiram al nimdnui, intre lacrimi 9i

soldifei de tinichea. $i cu un tati care insista ci, asemenea

unui cAntireg de operi, un chelner ar'ca nevoie de niqte

pantofi decen;i daci voia si fie in misuri si-;i laci treaba

ca lumea.

Totul s-a dovedit a fi conform dorinlelor sale. Ne-am

dus la restaurant. Un chelner a venit si ne ia comanda'

Tata a pus tot felul de intrebiri complicate 9i detaliate, cu

privire la carnea de vilel pe care a comandat-o in cele din

urmi. Eu alesesem Eri rezerve hering. Verile perecute in

arhipelag mi invilaseri si apreciez pegtele. Chelnerul

ne-a lisat h pace.

A fost prima oari in viala mea cind am bdut un pahar

de vin. M-am amelit aproape de la prima inghiituri'Dupi-masi, tata mi-a zimbit gi m-a intrebat ce carieri

inten;ionam si-mi aleg. Nu ;tiam. Cheltuise o grimadi de

bani ca si-mi permitd si merg la gcoali firi intrerupere'

Atmosfera aPisitoare gi deprimanti qi profesorii sirici-cios imbricali patrulind pe coridoarele mirositoare nu miinspiraseri si mi gindesc la viitor. Era o problemi de

supravieluire de la zi la zi, evitAnd de preferinli se te evi-

denliezi ca unul dintre cei care nu-qi fEcuseri temele 9i si

iei rreo noti. proasti. Fiecare zi era foarte presanti 9i era

imposibil si te gAndegti la un termen mai lung de sfhrgitul

trimestrului. Chiar gi astizi, nu pot si-mi amintesc nici

micar de o singuri ocazie in care si fi vorbit cu colegii de

clasd despre viitor.

- Acum ai cincisprezece ani, spuse tata. E timpul sireflectezi la ce ai de gand si faci in via;i. Te intereseazl

arta culinari? Dupi ce-i dai examenele poi sn cigtigi

18 HENNING MANKELL

suficient sp and vase ca si-'i plitelti o cilitorie pe mare

spre America. E o idee buni si vezi lumea. Si ai doar grijisi ai o pereche de pantofi decenti..

- Nu vreau sl fiu chelner.

Am fost foarte ferm. Nu mi-am dat seama daci tata afost dezamigit sau ugurat. A luat o inghiituri de vin, gi-a

mingiiat nasul, dupi care m-a intrebat daci am vreun felde planuri clare cu viata mea.

- Nu.

- Dar trebuie si te fi gindit cumva la asta. Care-i mate-ria ta preferati?

- Muzica.

- $tii sd cinf? Asta ar fi ceva nou pentru mine.

- Nu, nu gtiu si c6.nt.

- Ai invi,tat sd can$ la lr€un instument {dri ca eu si gtiu?

-Nu.- Atunci, de ce-gi place cel mai mult muzica?

Deoarece Ramberg, profesorul de muzici., nu-miacordi niciun fel de atenlie.

- Ce wei si spui cu asta?

- Nu-l intereseazd decAt elevii care gtiu sd cinte. Nicimdcar nu qtie ci gi noi, restul, suntem acolo.

- Aqud.f materia ta preferati. este cea la care de laptnu panicipi in niciun fel, nu-i aga?

- Chimia e la fel de buni.in mod evident asta l-a surprins pe tata. Pentru un scurt

moment a pirut ci-gi riscolegte memoria, amintindu-gi de

vremea in care el insugi mersese prea pugin la qcoald, qi in-trebAndu-se daci existase intr-adevir o materie numitichimie. in timp ce-l priveam mi s-a pirut wijil Se transfor-mase chiar in fala ochilor mei. PAni. acum, singurele lucruri

PANIQFI rrNrNE$TI I 9

care se schimbaseri la el de-a lungul anilor fuseseri hai-

nele, pantofi gi culoarea pimlui (care devenise din ce in ce

mai cdrunt). insi acum se intAmPla ceva neattePtat' Pirea

si fi fost afectat de un fel de neputinli pe care n-o mai

observasem pini atunci. Degi stitea adesea pe marginea

patului meu sau inota cu mine aici, in golf, intotdeauna

era distant. Acum, cind igi expunea neajutorarea' pirea

ci se apropie mai mult de mine. Eram mai puternic decat

blrbatul ce stitea in fala mea, de Partea cealalti a felei de

mase de culoare albi, intr-un restaurant in care un ansam-

blu orchestral cinta o muzici pe care nu o asculta nimeni,

in care fumul de igarn se amesteca cu parfumurile inle-

pitoare, iar vinul din paharul lui scidea vizind cu ochii'

Acela a fost momentul in care m-am hotirit ce si spun'

Exact acela a fost momentul in care am descoperit sau

probabil mi-am ghicit viitorul. Tata m-a fixat cu ochii lui

albaqtri-cenugii. Pdrea ci \i revenise din senzagia de nea-

jutorare care il coplegise. insi eu o vizusem 9i nu aveam si

o uit niciodati.

- $i zici cd, dupe pirerea ta, chimia aia este buni' De ce?

- Fiindci am de gind si mi fac doctor. lqa ci trebuie

si gtiu cAte ceva despre substanlele chimice. Vreau si

fac operalii.

Se uiti la mine cu un dezgust evident.

- Vrei si spui ci wei si tai oameni?

- Da.

- Dar nu poli si fii doctor daci nu mergi in continuare

Ia gcoali.

- Asta qi inten;ionez si fac.

- Ca si poli si-1i vAri degetele in diverse orificii ale

oamenilor?