Geriatrie și Gerontologie

Publicaţie adresată cadrelor medicale

Geriatrie și Gerontologie

Aliona Dronic

Psiholog la Asociația Psiterra din Iași, Director de programe

Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada

Președintele Societatăţii Române de Gerontologie și Geriatrie

Prof. Dr. Chiricuță Ion Christian

AMETHYST Radiotherapy Center, Otopeni

Elena Puiu Costescu

Fiziokinetoterapeut la Centrul Medical „Domenico”, Iaș

Rozeta Drăghici

Cercetător științific II, psiholog principal PhD, Institutul

Naţional de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” București

Revista profesioniștilor din Sănătate 2016 - 2017

Citeşte revista în format digital

Editor: Fin Watch SRLCalea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23e-mail: [email protected]

„Obiectivul asistenţei medicale geriatrice este o longevitate activă”, interviu cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada,

Președintele SRGG, Director Medical al Institutului „Ana Aslan”4

Îmbătrânirea psihologică Rozeta Drăghici – Cercetător științific II,

psiholog principal PhD, Institutul “Ana Aslan” București, lector asociat Universitatea București

6

AspiVita100 Un nou orizont în abordarea patologiilor specifice vârstei a III-a 10

Abuzul psihologic și emoțional la vârstnici Aliona Dronic, psiholog la Asociația Psiterra din Iași,

Ovidiu Gavrilovici, conf. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Ioana Dana Alexa, prof. Univ. dr. la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași

12

Intenția curativă și paliativă nu depinde numai de vârsta pacientului oncologic

Prof. Dr. Chiricuță Ion Christian16

Reabilitarea neuro-motorie în fracturile de fragilitate Elena Puiu Costescu, Fiziokinetoterapeut

Ioana Dana Alexa, Prof. Dr. Universitatea „Grigore T. Popa” Iași20

„Îmbătrânirea cognitivă normală Rozeta Drăghici – Cercetător științific II, psiholog principal PhD,

Institutul “Ana Aslan” București, lector asociat Universitatea București”

24

„Medicina anti-aging se bazează pe principiile de prevenţie și de îngrijire medicală responsabilă“

Interviu cu Dr. Bogdan Dimitrie Niculae, Președinte AMAA și Vicepreședinte ESAAM.

30

www.revistamedicalmarket.ro

ISSN 2285 - 6501

3Geriatrie

Sumar

12

24

20

4 www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

Interviu realizat cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada, Președintele Societatăţii Române de Gerontologie și Geriatrie, Director Medical al Institutului Naţional de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”.

„Obiectivul asistenţei medicale geriatrice este o longevitate activă”

Stimate domnule prof. dr. Gabriel Pra-da, ce ne puteţi spune, pe scurt, despre esenţa tematicii congresului de anul acesta, ”Abordarea Multidimensională în Geriatrie şi Gerontologie” ?

O caracteristică importantă a geriatri-ei, medicina vârstnicului, dar şi a geron-tologiei, ştiinţa care se ocupă cu evaluarea procesului „normal” de îmbătrânire, este reprezentată de interferenţa mai multor domenii. De aceea este necesară o aborda-re multidimensională şi interdisciplinară a problematicii vârstncilor.

Care consideraţi că sunt principalii fac-tori de risc pentru îmbătrânire precoce, scăderea vârstei la care se instalează bolile neurodegenerative, pe care trebuie să-i aibă în vedere un medic specialist în geriatrie-gerontologie?

Aşa-zisa „îmbătrânire precoce” este greu de definit deoarece nu există o vârstă cronologică la care să apară nişte modifi-cări pe care să le considerăm ca aspecte ale „îmbătrânirii”. O perspectivă mai realistă este de a analiza factorii de risc pentru apariţia bolilor cronice însotite de afecta-rea independenţei şi de instalarea a o serie de disabilităţi. O componentă importantă a acestor boli este reprezentată de bolile neurodegenerative. Există o serie de fac-tori de risc, numiţi factori de risc vascu-lari, care sunt comuni şi pentru afecţiunile neurodegenerative, inclusiv boala Alzhei-mer. Aceştia sunt hipertensiunea arterială, obezitatea, hipercolesterolemia şi diabetul zaharat. S-a constatat că ei sunt factori de risc pentru boli neurodegenerative dacă se instalează pe la vârsta de 45 de ani sau 50 de ani, dar nu mai sunt factori de risc dacă apar după 65 de ani. Concluzia este că trebuie să acţioneze un timp suficient de lung pentru a se instala efectele neuro-degenertive.

Se cunoaşte faptul că depresia este mult mai frecventă la vârstnici decât este de obicei recunoscută şi că pacienţii vârst-nici care au depresie, dezvoltă demenţă mai frecvent şi mai repede decât pacienţii fără depresie. Cum consideraţi ca s-ar putea recunoaşte asemenea ca-zuri de depresie într-un stadiu incipient, astfel încât să se poată acţiona din timp şi încetini sau chiar preveni instalarea timpurie a demenţei?

Depresia este frecvent întâlnită la vârst-nici şi, aşa cum aţi subliniat, are importanţă ca factor de risc pentru boli neurodegene-rative, dar şi cardiovasculare. La persoanele de peste 65 de ani este mai dificil de dia-gnosticat, deoarece este frecvent conside-rată o caracteristică „normală” a vârstnici-lor. O primă manifestare este restrângerea implicării sociale, vârstnicul cu depresie nu îşi mai vizitează prietenii şi rudele, nu mai iese la cumpărături, activitatea cotidiană se restrânge la domiciliu.

Există la ora actuală în România, în fiecare judeţ măcar un medic geriatru care să efectueze o evalu-are periodică, multidimensională, a populaţiei vârstnice ?

Din păcate distribuţia specialiştilor în geriatrie şi gerontologie este extrem de neuniformă în România. La noi în ţară există circa 120 de specialişti în geriatrie şi gerontologie, dar majoritatea se află în câteva centre mari din sudul şi estul ţării. În mai multe rânduri au existat propu-neri, din partea Societăţii de Gerontologie şi Geriatrie şi a Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, de re-înfiinţare a reţelei de geriatrie la nivel naţional, reţea creată de Doamna Profe-sor Ana Aslan. Fără crearea unui sistem coerent la nivel naţional, dedicat specific asistenţei medicale a persoanelor vârstni-

ce, este foarte dificilă asigurarea unor ser-vicii de calitate pentru persoanele de peste de 65 de ani, inclusiv evaluarea periodică, multidimensională a lor.

Care este obiectivul realizabil al asistenţei medicale geriatrice?

În condiţile actuale, un obiectiv reali-zabil al asistenţei medicale geriatrice este o longevitate activă. Aceasta înseamnă, aşa cum spunea Doamna Profesor Ana Aslan, „să adăugăm viaţă anilor”. Cu alte cuvinte, în afară de a trai un număr mare de ani, este foarte important să ne menţi-nem cât mai mult un grad înalt de indepn-denţă, adică, să ne păstrăm capacitatea de a lua decizii şi de a duce aceste decizii la îndeplinire.

Se cunoaşte faptul că Institutul Ana Aslan este implicat în proiecte im-portante la nivel european. Vă rog să ne daţi câteva detalii despre aceste proiecte.

Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie, alături de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, este implicată într-o serie de organisme ştiinţifice europene şi internaţionale. La nivel European, reprezentanţii Societăţii şi ai Institutului sunt membri ai două or-ganizaţii foarte importante: EUGMS - Eu-ropean Union Geriatric Medicine Society care reuneşte toate societăţile de geriatrie din Uniunea Europeană, precum şi UEMS - Geriatric Medicine Section care reuneşte marea majoritate a specialiştilor în geria-trie din Europa. Cele două organizaţii ofe-ră un cadru pentru cooperarea ştiinţifică, inclusiv prin stimularea de proiecte de cercetare şi manifestări ştiinţifice comune.

http://www.revistamedicalmarket.ro

6

Articole de specialitate


Îmbătrânirea psihologicăRozeta Drăghici – Cercetător științific II, psiholog prin-cipal PhD, Institutul Naţional de Gerontologie și Geria-trie „Ana Aslan” București, lector asociat Universitatea București, nominalizată de către Colegiul Psihologilor din România reprezentantul naţional în Comitetul Per-manent al Departamentului de Geropsihologie în cadrul Federaţiei Europene a Asociaţiilor Psihologilor.

Abordarea problematicii îm-bătrânirii şi a persoanelor în vârstă din perspectiva psiho-logică, se referă atât la contex-

tul general al îmbătrânirii şi psiho-logiei vârstei a treia, cât şi la carac-teristicile îmbătrânirii normale şi pa-tologice. Îmbătrânirea reprezintă un proces evolutiv inevitabil, în funcţie de timpul cronologic. Rezultatul este o pierdere progresivă a capacităţilor de adaptare a organismului la fluctu-aţiile şi agresiunile mediului încon-jurător. În cursul existenţei individul trece printr-o suită de adaptări, reor-ganizări ale modului de viaţă, pier-deri şi achiziţii de experienţe noi, de asemenea.

Gerontopsihologia are ca obiect studiul mecanismelor şi legităţilor generale ale procesului de îmbătrâni-re psihică, contribuind prin aceasta la elaborarea unui sau unor modele generale ale evoluţiei psihice a indi-vidului uman. Este supradisciplină psihologică, în relație cu celelalte specialităţi psihologice (psihologia vârstelor, neuropsihologie, psiholo-gia clinică, psihodiagnostic, psiho-patologie, psihologie diferenţială, psihologia experimentală), dar şi cu alte discipline ca biologia, medicina, neurofiziologia, genetica, sociologia, etica, filozofia, antropologia, geron-tologia.

Cunoaşterea noţiunilor de psi-

hologie a îmbătrânirii poate fi un instrument indispensabil din urmă-toarele raţiuni: necesitatea abordării accesibile a pacientului vârstnic, prin facilitarea unui dialog care să aibă la bază o cât mai completă înţelege-re; posibilitatea susţinerii elaborării unui diagnostic precis, evitând de a eticheta drept patologice anumi-te modificări psihologice de vârstă; necesitatea angajării anturajului fa-milial în acţiunile terapeutice, aces-ta fiind informat corect şi ştiinţific asupra modificărilor psihologice ale vârstnicului.

Cunoştinţele de psihologie permit o evaluare mai largă, mai completă a pacientului vârstnic, a dimensiunilor biologice, psihologice şi sociologice ale acestuia, în ansamblul lor dina-mic. La vârsta a treia combativitatea şi resursele sunt reduse în timp ce exigenţa adaptărilor la noile situaţii rămâne constantă, ceea ce contribuie la creşterea dependenţei. Diagnosti-carea precoce a deficitului cognitiv şi tulburării afective şi iniţierea imedi-ată a terapiei pot să menţină la nivel adaptativ independenţa şi autonomia celor afectaţi. Evaluarea psihologică a persoanei vârstnice, competență a psihologului clinician, solicită din partea acestuia o formare practică şi teoretică situată la răscrucea psiho-logică, gerontologică, neurologică şi psihiatrică.

Îmbătrânirea, ca o etapă naturală a vieţii, prezintă indiscutabile parti-cularităţi. În primul rând sunt carac-teristici ale acestui proces în diferite domenii: senzorial şi motor; intelec-tual (atenţie, memorie, inteligenţă, imaginaţie); afectivitate şi interese; activitate şi dinamism. În al doilea rând există repercursiunea acestor caracteristici diferite asupra perso-nalităţii: în raporturile individului cu el însuşi prin atitudinea reacţională; efortul de adaptare suplimentară, regresele posibile (scăderea facultă-ţilor intelectuale, vitalitatea redusă, afectivitatea perturbată, reducerea impulsiunilor); în raporturile cu an-turajul, riscul de dependenţă în situ-aţii curente (cuplu, raporturi familia-le, raporturi amicale, viaţă socială şi profesională). Cumulat, reiese geneza trăsăturilor psihologice a persoane-lor vârstnice care corelează cu nece-sitatea de a se adapta la posibilităţile fizice şi psihice reduse, la o înţelege-re socială şi profesională redusă, dar şi de a înfrunta atitudinea tinerilor, adulţilor şi societăţii în general.

Îmbătrânirea psihologică este re-zultanta modificărilor induse de vâr-stă în planul biostructurilor (sistem nervos, endocrin), care constituie suportul material al vieţii psihice, şi în acela al desfăşurării propriu-zise al funcţiilor psihice. La baza acestor modificări stau factori interni (ere-


8



ditatea, „uzura” sistemului vieţii psi-hice) şi factori externi, ai mediului ambiant (ecologici, sociali, culturali). Regresiunea senzorială, constând din diminuarea progresivă a auzului, a văzului, cu efectul scăderii influxului informaţional, a restrângerii relaţio-nale, provoacă şi adânceşte modifi-cări psihologice şi suferinţe psihice – senzaţia de neputinţă, izolarea, ideile de prejudiciu. Un alt factor important care participă la determinismul mo-dificărilor psihologice şi tulburărilor psihice este conştientizarea îmbătrâ-nirii (una dintre primele conştienti-zări ale omului), cu incertitudinile pe care le generează privind perspecti-vele de viitor. Ca urmare, bătrâneţea integrează în primul rând ca nivel de conştiinţă o criză adaptativă la noile condiţii bio-psiho-sociale pe care le impune perspectiva îmbătrânirii.

Evenimente din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relaţional), care intervin în mod particular în existenţa vârstnicului, au răsunet în psihismul acestuia, aflându-se la baza unor modificări psihologice sau îmbolnăviri psihice caracteristice involuţiei. Între acestea se remarcă retragerea din activitate, renunţarea la unele activităţi, scăde-rea potenţialului biologic, îmbolnă-virile somatice, invalidările, scăderea numerică a familiei (plecarea copiilor deveniţi adulţi, decesul partenerului) şi dispariţia vechilor prieteni. Singu-rătatea este factorul principal care declanşează depresia, care a devenit în epoca contemporană o condiţie între fiziologic şi patologic, uneori greu de diagnosticat şi de tratat.

Se admite un profil psihologic al persoanei vârstnice determinat de involuţia fiziologică şi posibilităţi-le particulare de adaptare socială a acestei vârste. Vârstnicul este con-fruntat cu o experienţă umană nouă, este supus unui efort permanent de adaptare la propriile transformări, la acceptarea condiţiilor de viaţă. Noul statut generează adeseori refuzul ce-lor de vârsta a treia de a accepta scă-derea capacităţii intelectuale, suferin-ţele organice, singurătatea. Atingerea

identităţii sale sociale, sentimentul de pierdere a puterii, prestigiului sau eficacităţii, pot provoca o pierdere a stimei de sine şi o regresiune narcisi-că. În acelaşi timp, narcisismul deter-mină reflexele de autoapărare a vieţii, se opune pulsiunilor destructive, iar înaintarea în vârstă poate oferi şi oca-zia unor noi fixări pe poli de interes diferiţi de cei ai etapelor prevârstnice.

Diversele schimbări fiziologice par să fie în raport direct cu îmbătrâ-nirea, dar multe persoane vârstnice conservă capacităţile lor funcţionale în pofida unei degenerescenţe organi-ce aparente. La acelaşi nivel diferitele funcţiuni nu declină în mod egal şi o aceeaşi funcţie poate îmbătrâni cu vi-teze inegale la subiecţi diferiţi. Ritmul de îmbătrânire şi efectele senescenţei variază de la o persoană la alta. Psi-hologia senescenţei este caracterizată de o involuţie inegală şi neliniară a di-feritelor funcţii psihice cu importante diferenţe individuale şi o condiţiona-re polivalentă, ţinând de predispoziţii

înnăscute, gradul de dezvoltare ante-rioară a psihismului, nivelul perfor-manţelor atinse, experienţa, nivelul cultural şi gradul de instruire.

Combaterea izolării şi conserva-rea demnităţii persoanelor vârstnice presupun schimbarea unei mentali-tăţi, care să prolifereze crearea unei opinii favorabile faţă de probleme-le acestora, în fond problemele de „mâine” ale fiecăruia dintre cei care temporar se află într-o altă etapă a vieţii. Una din căile de atingere a acestui deziderat, cea mai firesc umană şi necostisitoare, este edu-caţia, în sensul larg formativ, care să includă noţiunile importante de cunoaştere a procesului de îmbătrâ-nire normală, schimbările fiziologice într-o interpretare corectă, aspectele patologice ale îmbătrânirii, soluţiile de prevenire – înţelegerea factorului educaţional devenind un factor de influenţă în sensul ameliorării condi-ţiei persoanei vârstnice în societatea modernă.


10



Formula inovativă cu eliberare controlată AspiVita100 asigură:

Motivele includerii cu succes a AspiVita100 în planul de prevenţie și tratament al pacienţilor cu risc de tromboze și accidente vasculare:

• Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei

• Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore

• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat1 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază

• Acţiune antihipertensivă demonstrată2 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1

• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid3

1 Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20152 Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008 3 Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009

Nattokinaza, serin-proteaza care a revoluţionat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potenţial patogenic şi biodisponibilitatea orală, este acum încorporată într-o formulă inovativă cu eliberare controlată: AspiVita100.AspiVita100 răspunde nevoilor profilactice şi terapeutice din afecţiunile cronice vasculare cu potenţial trombotic ridicat, în hiperten-siunea arterială şi în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare oralăAspiVita100 conţine nattokinaza încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecţia sa împotriva degradării gas-trice şi eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.Un studiu asupra farmacocineticii nattokinazei a evidenţiat faptul că, la administrarea orală unică a unei doze de 100 mg, concen-traţia plasmatică maximă a fost atinsă după aproximativ 13,3 ore.Spre deosebire de alte enzime fibrinolitice care pot fi administrate doar injectabil (urokinaza, streptokinaza), nattokinaza îşi păstrea-ză activitatea după traversarea barierei intestinale.

• Mecanism fibrinolitic și antiagregant plachetar cunoscutNattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct, cât şi indirect. Prin mecanism direct, nattokinaza dizolvă chiar şi chea-gurile mai vechi de fibrină cu formarea produşilor de degradare ai fibrinei (PDF). Indirect, această serin-protează creşte sinteza plasminei din plasminogen prin scăderea nivelului inhibitorului activatorului plasminogenului (PAI-1) cu activarea t-PA, alături de activarea pro-urokinazei la urokinază.

Un nou orizont în abordarea patologiilor specifice vârstei a III-a


Super-enzima fibrinolitică orală de 4 ori mai puternică decât plasmina

AspiVita100 aduce într-o capsulă acţiunea serin-proteazei naturale nattokinaza, inspirată din medicina tradiţională japoneză.

Peste 20 de studii știinţifice susţin eficacitatea și siguranţa utilizării acesteia în menţinerea fluidităţii sângelui și optimizarea circulaţiei.

Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii.

12



Abuzul psihologic și emoțional la vârstnici

Abuzul psihologic și emoțional la vârstnici este definit de obicei ca un act realizat cu intenția de a provoca durere sau afectare emoțională; abuzul psihologic însoțește de regulă abuzul fizic. Exemple curente sunt agresiunile verbale cotidiene în forma amenințărilor sau insultelor, pre-cum și afirmațiile care umilesc sau infantilizează vârstnicul. Amenințarea cu abandonul sau instituționalizarea sunt alte forme importante de abuz emoțional (Lachs et al., 1995; WHO, 2012).

Studiul ABUEL (Lindert et al., 2013; Macassa et al., 2013) a fost realizat pe datele provenite de la 4,467 femei şi bărbați cu vârste între 60-84 de ani

din şapte țări europene (Germania, Grecia, Italia, Lituania, Portugalia, Spania şi Sue-dia) raportează rate ale prevalenței abuzu-lui între 0.7 şi 19.4 %. Cele mai înalte rate ale abuzului psihologic şi fizic au fost găsite în Suedia (29.7 respectiv, 4 %), ale abuzu-lui sexual în Grecia (1.5 %), ale abuzului financiar în Portugalia (7.8 %) şi de rănire în Lituania (1.5 %), fără să fie identificate nicio diferență semnificativă între bărbați şi femei. În studii similar realizate în SUA 5–10% din persoanele de peste 65 de ani au fost abuzați de cineva de care depindeau pentru îngrijire sau protecție (National Re-search Council, 2003).

În România, datorită lipsei colectării sistematice a datelor nu se cunoaşte rata vârstnicilor abuzați, un subiect care este

arareori luat în obiectivul cercetării au-tohtone. Singurul studiu relevant este Eu-robarometer “Health and long-term care in the European Union” (May-June 2007) pentru UE27 şi statele membru. Astfel, 60% dintre respondenții români consideră că mulți dintre vârstnici devin victime ale abuzului din partea îngrijitorilor rude sau profesionişti, 86% consideră că tratamente-le improprii, abuzul şi neglijarea sunt larg răspândite în cadrul vârstnicilor; de aseme-nea, risc mediu sau mare pentru vârstnici a fost identificat în următoarele situații: locuințe improprii (84%), lipsa sprijinului pentru nevoi fizice (86%), îngrijiri inadec-vate care conduc la probleme de sănătate (84%), abuzul psihologic (76%), abuzul asupra proprietății vârstnicului (78%), abu-zul fizic (71%) şi abuzul sexual (57%).

Un studiu recent realizat la Iaşi impli-când pacienți îngrijiți într-o clinică de geri-atrie a permis prelevarea perspectivei „din interior” a experienței de viață şi a dinami-cii complexe a vieții vârstnicilor abuzați din România. Întrebarea de cercetare a studiu-lui a fost „care este semnificația şi ce pre-supune experiența abuzului din perspectiva vârstnicilor abuzați?”

Participanți și eșantionParticipanții în acest studiu au fost be-

neficiarii unui serviciu multidisciplinar complementar psiho-social oferit în clinica de geriatrie din Iasi, România. Vârstnicii au semnat fişele de consimțământ informat după descrierea amănunțită a proiectului, a echipei şi a activităților multidiscipliare, precum şi a formularelor de cercetare, me-toda de analiză şi de diseminare asociate.

Toți vârstnicii participanți au răspuns fiind internați în Clinică pe perioada studiului.

Beneficiarii erau deja incluşi în servi-ciul complementar multidisciplinar pentru vârstnicii spitalizați suspicionați cî ar fi fost victime ale abuzului după ce în prealabil au trecut printr-un protocol de screening uti-lizând EASI Elder Abuse Suspicion Index © (Yaffe et al., 2008) şi după ce au trecut prin evaluări geriatrice, psihologice şi de asistență socială.

Eşantionul a fost compus din 13 vârst-nici care au participa la studiu (9 femei şi 4 bărbați). Aceştia au reprezentat categori-ile eligilibile pentru a fi incluse (vârsta de peste 60 de ani, beneficiari ai serviciilor complementare multi-disciplinare de la Clinica de Geriatrie, fără deteriorări cog-nitive şi cu capacitate verbală bună). Psi-hologii implicați în serviciul psiho-social au referit documentația pentru studiu. Toți participanții selectați aveau venituri mici sau foarte mici şi aveau o situație de proble-me de sănătate fiind internați în Clinică.

Colectarea datelorEvaluarea spihologică ale celor 13

participanți a fost realizată de membrii echi-pei complementare multidisciplinare de servicii psiohsociale între iunie-septembrie 2015 în Clinica de Geriatrie.

MetodăAm utilizat un proces de analiză tema-

tică informat de o perspectivă fenomeno-logică (Braun and Clarke, 2006) pentru a identifica şi analiza modelele şi temele din datele calitative colectate şi pentru a avea

Aliona Dronic

Psiholog la Asociația Psiterra din Iași, Director de programe

Ovidiu Gavrilovici

Conf. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Ioana Dana Alexa

prof. Univ. dr. la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași


14



o mai bună înțelegere a experienței abuzu-lui aşa cum a fost ea descrisă de vârstnici prin emoțiile, gândurile şi insight-urile lor. Rețelele Analizei Tematice (Thema-tic Analysis Networks) caută să exploreze înțelegerea unei probleme sau să descrie semnificația unei idei în modalități similare cu oricare analiză hermeneutică (Attride-Stirling, 2001).

RezultatePrin analiza rețelelor tematice tex-

tele din interviuri descriu tema „trăiri emoționale ale experienței abuzului”.

Vârstnicii au trăit experiența unor situații dureroase de abuz şi au supraviețuit multor emoții şi experiențe traumati-ce. Abuzul îi face să se revolte („îmi vine să strig pentru că au plecat şi m-au lăsat singur!”) însă cel mai adesea ei se simt neputincioşi în a schimba situația de abuz („nu mai am niciun control”). Abuzul îi izolează de ceilalți membri de familie (care sunt, în multe situații, abuzatorii) „m-am simțit ca un străin în propria familie” sau „nu mi-am văzut fiul de şase ani şi nu mai vreau să îl văd”...; abuzul are ca efect trăi-rea unui sentiment de lipsă a valorii („am simțit că nu mai am nicio valoare”; „nu le pasă de mine, ei nu cred că aş avea nevo-ie de ajutor”). Indiferent de tipul şi durata abuzului, situația are un impact emoțional al unei traume („am suferit o traumă”; „mi-am revenit foarte greu”; „am fost atât de supărat încât am început să mă simt rău şi să am atacuri de panică”). Abuzul pare să fie văzut drept un tabu în comunitate şi în rețelele apropiate de vârstnici care ajung să trăiască ruşinarea pentru ceea ce au trăit („mă simt jenat de aceste probleme”) şi, cel mai adesea, acesta e singurul motiv pentru are vârstnicii nu denunță situația abuzivă în care trebuie să trăiască.

Discuție Apariția temerilor este consecința cea

mai frecventă a raportării abuzului de către vârstnici, conform cu literatura de speciali-tate (Erlingsson, Saveman, & Berg, 2005). În studiul nostru am identificat, deaseme-nea, stress emoțional, pierderea încrederii de sine, depresie, izolare socială şi creşterea problemelor de sănătate (Fisher and Regan 2006; McAlpine 2008; Zink et al., 2006).

Am realizat că vârstnicii au avut trăiri de frică şi anxietate precum şi de izolare şi ne-glijare, vulnerabilitate şi sentimentul pier-derii propriei valori (Soares et al., 2014). Rezultate acestui studiu calitativ se înca-drează în rapoartele unor studii simlilare care tratează relațiile intergeneraționale ambivalente revelând emoții de milă, frică, furie, lipsa dragostei față de copii sau de soțul abuzator (Osborne & Coyle, 2002).

ConcluziiExperiențele vârstnicilor legate de

violență şi abuz sunt intricate şi nu pot fi pe deplin înțelese fără luarea în conside-rare a contextelor familiale, comunitare, sau societale şi a unor aspecte specifice legate de relațiile informale personale sau relațiile familiale, sprijinul formal oferit de organizații sau agenții de servicii, precum şi fără luarea în considerare a normelor ideo-logice, valorile sau modelele instituționale care influențează viața vârstnicilor abuzați (Roberto, McPherson, & Brossoie, 2014).

Notă:Acest articol prezintă succint elemente

dintr-un studiu ştiințific mai amplu apă-rut în limba engleză (Dronic et al., 2016).

BibliografieAttride-Stirling, J.(2001). Thematic networks: An analytic tool for qualitative research. Qualitative Research, 1(3), 385-405.Braun, V, and Clarke, V. (2006). Using thematic analysis in psychology. Qualitative Research in Psychology, 3(2), 77-101.Dronic, A., Gavrilovici, O., Cazacu, E., Neculau, M. C., Cojoca-ru, L., Necula, M. R. (2016). Life Experiences of Abused El-derly in Geriatric Care in Iasi, Romania. A Qualitative Study. Revista Romaneasca pentru Educatie Multidimensionala, 8(1), 69-90. Erlingsson, CL, Saveman, B, and Berg, AC. (2005). Percepti-ons of elder abuse in Sweden: Voices of older persons. Brief Treatment and Crisis Intervention, 5(2), 213-227.Fisher, BS, and Regan, SL. (2006). The extent and frequency of abuse in the lives of older women and their relationship with health outcomes. The Gerontologist, 46(2), 200–209.Iecovich, E. (2005). Elder abuse and neglect in Israel: A com-parison between the general elderly population and elderly new immigrants, Family Relations 54(3), 436-447.Kabelenga, I. (2014). Aditional types of elder abuse–empi-rical evidence from Zambia. Journal of Community Positive Practices, 14(2), 37-49. Kahan, FS, and Paris, BEC. (2003). Why elder abuse continu-

es to elude the health care system. Mount Sinai Journal of Medicine, 70(1), 62-68.Lachs, MS, Pillemer, K. (1995). Abuse and neglect of elderly persons, The New England Journal Of Medicine, 332(7), 437-443.Lachs, MS, Williams, CS, O’Brien, S, and Pillemer, K. (2002). Adult protective service home use and nursing home place-ment. The Gerontologist, 42(6), 734-739.Lindert, J, Luna, J, Torres-Gonzalez, F, Barros, H, Ioannidi-Kapolou, E, Quattrini, S, Stankunas, M, and Soares, JJ. (2012). Study design, sampling and assessment methods of the Eu-ropean study abuse of the elderly in the European region. The European Journal of Public Health, 22(5), 662-666.Macassa, G, Sundin, O, Viitasara, E, Barros, H, Torres-Gon-zales, F, Ioannidi-Kapolou, E, Melchiorre, MG, Lindert, J, Stankunas, M, and Soares, JJF. (2013). Psychological abuse among older persons in Europe: a cross-sectional study. Journal of Aggression, Conflict and Peace Research, 5(1), 16-34.McAlpine, CH. (2008). Elder Abuse and Neglect. Age and Ageing, 37(2), 132–133.Mikyung, J. (2009). Perspectives on Elder Abuse in Korea. Journal of Comparative Family Studies, 40(1), 47.Osborne, J, and Coyle, A. (2002). Can parental responses to adult children with schizophreniabe conceptualized in terms of loss and grief? A case study analysis. Counseling Psychology Quarterly, 15, 307-323.Roberto, KA, McPherson, MC, and Brossoie, N. (2014). Inti-mate partner violence in late life: A review of the empirical literature. Violence Against Women 19(12), 1538–1558. Zink, T, Regan, S, Jacobson, J, and Pabst, S. (2003). Cohort, period, and aging effects: A qualitative study of older women’s reasons for remaining in abusive relationships. Violence Against Women 9(12), 1429-1441.Zink, T, Jeffrey, JC, Regan, S, Fisher, B, and Pabst, S. (2006). Older women’s descriptions and understandings of their abusers. Violence Against Women, 12(9), 851-865. Centers for Disease Control and Prevention. (2010). Under-standing elder maltreatment: Fact sheet. Atlanta: Centers for Disease Control and Prevention..Canadian Centre for Justice Statistics. (2002). Family violen-ce in Canada: A statistical profile. Ottawa, Ontario, Canada: Canadian Centre for Justice Statistics.European Commission (2007). Special eurobarometer. Health and long term care in European Union. Report. Spe-cial Eurobarometer 283/Wave 67.3 – TNS opinon & socialNational Research Council. (2003). Elder mistreatment: Abuse, neglect, and exploitation in an aging America. Wa-shington, DC: National Research Council.WHO/INPEA. Missing voices: views of older persons on elder abuse. Geneva,World Health Organization, 2002.World Health Organization (2012). Health statistics and health information systems. Geneva, World Health Orga-nisation.


16



Intenția curativă și paliativă nu depinde numai de vârsta pacientului oncologic

Procesul de îmbătrânire a societății noastre are urmări ce ar trebui analizate și consecvent schimbată atitudinea și intro-dus din nou conceptul de diagnostic precoce al unei malignități și la cei în vârstă. Definiția “celor în vârstă “ este extrem de diferită și anume în anumite situații “vârsta înaintată” începe la 65 de ani, în alte cazuri la 70 ani și nu de multe ori cei mai în vârstă de 75 de ani sunt adevărații pacienți “în vârstă”. Definirea unui pacient numai în funcție de vârstă nu este suficientă pentru alegerea unei atitudini terapeutice. Conform Organizatiei Mondiale a Sănătății (WHO) pacientul vârstnic este definit dacă a depășit vârsta de 60 de ani.

Creșterea incidenței tumorilor maligne cu creșterea vârstei nu este ceva nou.

Vârsta biologică este cea importantă în considerarea unui tratament la un pacient “în vârstă”. În uz clinic sunt acum multiple chestio-nare care pot, repede şi destul de precis, să eva-lueze situația stării generale şi biologice a unui pacient şi să ajute medicul oncolog, chirurg sau radioterapeut să poată lua o decizie corectă. Fiecare metoda terapeutică este însoțită şi de efecte secundare nedorite, dar care pot afecta serios complianța la terapie şi chiar limita viața mai repede decât tumora malignă ce este trata-tă. O “depresie medulară” în cazul chimiotera-piei, sau o “pneumonită radică” sau o “enterită radică” în cazul radioterapiei, sunt complicații extrem de grave. Actul chirurgical are şi el legi bine stabilite, pe care chirurgul trebuie să le ia în considerare atunci când indică o anumită procedură chirurgicală.

Din experiența mea de mai mult de 20 ani într-o societate în care o cincime a acelora care depăşesc vârsta de 80 de ani, din cei 478.000 de noi pacienți oncologici diagnosticați în Germania în anul 2012, apartin acestei grupe de vârstă. Pacienții de peste 75 de ani şi chiar 90 de ani nu erau o raritate la Institutul de Radioterapie ce l-am condus în Germania. Am avut şi situația când 3 paciente de 93 de ani au avut ocazia să se întâlnească în sala de aşteptare, toate 3 erau tratate pentru bazalioa-me ale pielii capului, toate au lucrat ani de zile la munca de câmp.

În Elveția este introdus acel „Clinical Assessment“ ce face posibilă o “inventariere biologică” ce face mai uşoară categorizarea în diferitele grupe cu risc crescut sau minimal la o intervenție terapeutică. De ajutor mai poa-te fi şi acel “Minimal Nutrition Assessment” ce permite extrem de precis descrierea stării nutriționale a unui pacient lucru extrem de important în decizia aplicării unui tratament oncologic.

Radioterapeutul este obligat ca în cadrul formării sale să aibă şi să dezvolte o experiență proprie cu pacienții în vârstă deoarece simpla frază “este prea în vârstă pentru radioterapie” denotă o lipsă majoră în educația sa. Vârsta pacienților care se adresează unui serviciu de radioterapie este în continuă creştere şi dato-rită succeselor obținute prin chirurgie şi chi-mioterapie. Rolul radioterapiei în tartamentul paliativ este bine stabilit. Mai mulți de jumă-tate din pacienții ce necesită o terapie paliati-vă pentru controlul durerii sau alte situații ca sângerări tumorale sau pericolul fracturilor şi instabilității în cazul metastazelor osoase la o vârstă înaintată se adresează radioterapeutului.

În cele de urmează vă prezint 3 cazuri din multitudinea de cazuri tratate de echipa mea din Germania. Paciente cu cancer bronho-pulmonar, mai înaintate în vârstă, de peste 80 de ani, sunt o normalitate în clinicile de on-cologie. La fel şi paciente de peste 80 de ani ce sufereau de un cancer esofagian localizat, erau tratate cu scop curativ în combinație cu o chimioterapie când acest lucru era po-sibil. La aceşti pacienți, echipa de nutriție şi psihologul trebuie să mobilizeze şi familia pacientului aşa că echipa multidisciplinară, devine acum extrem de mare, incluzând, în afară de medici, echipa de nutriție, psihologul şi familia. Aşa am reuşit să tratez şi o pacientă în vârstă de 90 de ani ce suferea de un cancer bronhopulmonar local extins. O pacientă în vârstă de 100 de ani a şi fost vindecată local, după cum se vede mai jos, exemplificat.

Atitudinea ce o remarc în România şi pe care o consider total greşită, este aceea de a aplica în cazul tratamentelor paliative, doze insuficiente, şi anume 30 -40 Gy în 10 – 20 de şedințe sau chiar aplicarea de fracțiuni mari de până la 4 Gy pe şedință şi o doza totală de 20 Gy. Această terapie o consider “vătămare corporală şi semn de malpraxis” deoarece nu ajută pacientului pe o durată mai lungă a unui control tumoral local, lucru absolut necesar pentru obținerea acelei calități a vieții ce ne-am dori-o şi noi, dacă am fi acel caz în cauză.

Prof. Dr. Chiricuță Ion Christian

AMETHYST Radiotherapy Center, Otopeni

Cazul 1. Pacientă în varstă de 82 de ani, cu un cancer mamar local avansat și care a fost local ajutată de tratamentul radiologic, după cum se poate observa din imaginea înainte și după radioterapie. Efectele secundare au fost minime.

Cazul 2. Pacientă în vârstă de 90 de ani care a urmat o radioterapie pentru o tumoră pulmonară la nivelul lobului superior al plămânului drept (doza totală aplicată 66 Gy/33 fracțiuni).

Cazul 3. Pacientă în vârstă de 100 de ani împliniți care a fost iradiată pentru o tumoră a feței cu o doză totală de 70 Gy în 35 de ședințe. Pacienta a mai trăit încă un an și a decedat fără a dezvolta o recidivă locală.


Interviu

20



Reabilitarea neuro-motorie în fracturile de fragilitate

Creșterea ponderii populaţiei vârstnice se asociază cu o creștere alarmantă a patologiei sistemului musculo-scheletal, în principal a osteoporozei și a riscului de cădere, soldat de cele mai multe ori cu traumatisme, urmate de obicei de producerea unei fracturi, cel mai adesea la nivelul șoldului și inelului pelvian. O atenţie deosebită se acordă în ultima vreme fracturilor inelului pelvian, considerate fracturi de fragilitate deoarece sunt foarte frecvente la persoanele de gen feminin, de obicei cu vârste mai mari de 80 de ani. Ast-fel, incidenţa crește diferit femei/bărbaţi, de la 0.54/0.38 %o pentru perioada de vârstă 65-69 ani la 9.35/4.45 %o pentru perioada de vârstă de peste 90 de ani și este mai mare la persoanele instituţionalizate sau cu un grad moderat de handicap.

Sunt, de cele mai multe ori, con-secinţa unui traumatism minor (cădere de la acelaşi nivel, în propria locuinţă) sau a chiar

a operaţiunii de transfer de pe pat pe fotoliu şi survin, în majoritatea cazurilor, pe os osteoporotic. Exis-tenţa unei patologii concomitente şi variate asociată simptomelor fractu-rii (durere importantă, imobilizare şi dependenţă completă) înrăutăţesc prognosticul şi impun o evaluare foarte detailată înainte de a lua o de-cizie asupra planului terapeutic. Nu există un consens asupra abordării

ortopedice optime: tratament chi-rurgical versus tratament conserva-tor, ambele fiind grevate de riscuri semnificative, iar în ambele situaţii recuperarea neuro-motorie repre-zintă una din piesele esenţiale pentru reinserţia pacientului în activităţile cotidiene.

Prezentarea cea mai frecvent în-tâlnită este cea a unei vârstnice cu vârsta mai mare de 80 de ani, de obi-cei cu afectare cardio-vasculară con-comitentă şi osteoporoză şi care se prezintă în Clinica de Ortopedie cu fractură multiplă de inel pelvian apă-rută consecutiv unui traumatism mi-nor prin cădere produs la domiciliu. O astfel de pacientă a fost internată în Clinica de geriatrie Iaşi. Consultul ortopedic relevă prezența de leziuni osoase fără deplasare (stabile), apă-rute pe os osteoporotic dar asociate cu comorbidităţi cardiovasculare şi vârsta avansată; se decide în favoa-rea tratamentului conservator faţă de tratamentul chirurgical, pacienta transferându-se în secţie de geriatrie.

La internare, pacienta acuza du-reri importante la nivelul regiunii

lombo-sacrate şi pelviene, cu imo-bilizare relativă la pat (se poate auto-mobiliza în vederea alternării postu-rării decubit dorsal – decubit lateral drept/stâng), valori tensionale mode-rat crescute, agitaţie psiho-motorie, anxietate, depresie. Explorările para-clinice relevă hipertensiune arterială. Evaluarea geriatrică comprehensivă relevă: malnutriţie protein-calorică (21/30 scor MNA), dependenţă com-pletă (scalele ADL şi IADL), depresie moderată (GDS), fragilitate clinică (scala Freid) şi absenţa tulburărilor cognitive (scala MMSE).

În urma acestei evaluări planul terapeutic al echipei multidisciplina-re s-a concentrat pe următoarele ele-mente: asigurarea unei monitorizări atente a status-ului cardio-vascular, asigurarea unei diete corespunzătoa-re status-ului de malnutriţie, a oste-oporozei şi a afecţiunii cardiace, asi-gurarea unei recuperări funcţionale imediate, corespunzătoare şi susţinu-te, consiliere psihologică şi îngrijiri calificate pentru prevenirea compli-caţiilor sindromului de imobilizare prelungită la pat.

Elena Puiu Costescu

Fiziokinetoterapeut la Centrul Medical „Domenico”, Iaș

Ioana Dana Alexa

Prof. univ. dr. la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași


Sistem de recuperare virtuala pentru aplicatii ON SITE și TELE-RECUPERARE

VirtualRehab este o platforma videogame validata clinic și certificata CE, complementara terapiilor de recuperare fizica pentru patienti cu diferite grade de dizabilitati: stroke, traumatisme cerebrale, boli neurodegenerative (scleroza multipla, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, scleroza laterala amiotrofica, tulburari neuromusculare, geriatrie).

Utilizeaza tehnologia de captura a miscarii de la senzorii Microsoft® Kinect și Leap Motion și transforma pacientul intr-un protagonist al jocurilor video 2D și 3D.

Aplicatia permite:- personalizarea terapiilor prin diverse exercitii editabile de catre terapeut, adaptate nevoilor fiecarui pacient. - urmarirea și monitorizarea progreselor facute de fiecare pacient prin modulul de analiza complexa din programul VirtualRehab.

In Romania, www.sanorama.ro, e-mail: [email protected] Cluj Napoca, str. G-ral Traian Mosoiu nr 76

Tel/ Fax: +40 264 440 386

- VirtualRehab BODY - VirtualRehab HANDS

22



O atenţie deosebită am acordat recuperării funcţionale(1), ţinând cont că fracturile sunt pe os osteoporotic, că recomandarea ortopedică este de imobilizare relativă la pat fără imobi-lizare în aparat gipsat şi fără a călca pe membrul inferior afectat timp de 60 de zile şi că pacienta doreşte să se întoarcă la propriul domiciliu unde locuieşte singură.Obiectivele tratamentului kine-toterapic au urmărit mai multe direcţii:a. reducerea considerabilă a dure-

rii, cu predilecție în timpul mo-bilizărilor cu viză de recuperare, refacerea şi consolidarea funcţii-lor motrice afectate, recuperarea corectă şi completă a mobilităţii şi funcţionalităţii articulare în articulațiile învecinate fracturii şi general(2), creşterea tonusului mus-cular, a rezistenţei şi forţei muscu-lare, recuperarea fortei musculare atât la membrele inferioare cât si la membrele superioare în vederea sprijinului pe cadru/cârje şi a auto-susținerii greutății corporale la re-luarea mersului(3);

b. refacerea echilibrului şi a stabilită-ţii, mişcării controlate şi abilităţii(4) pentru a pregăti susţinerea corpu-lui la momentul debutului mersu-lui cu cadrul, respectiv cârje şi ul-terior baston, cu reluarea gradată, progresivă şi corectă a mersului independent;

c. reeducarea şi recuperarea neuro-motorie a pacientei în vederea re-luării corecte a mişcărilor, a vieții active şi a independenței personale;

d. evitarea apariției escarelor, a tulbu-rărilor de echilibru şi a eventuale-lor alte posibile complicații psihice şi somatice în urma imobilizării prelungite la pat.

Procedurile aplicate în vederea urmăririi obiectivelor enunțate au fost:

• electropunctura pe acupunctele din zonele dureroase în vederea atenuării imediate a durerilor(5), obţinând astfel creşterea amplitu-dinii mişcărilor în cadrul kineto-terapiei pasive, activo-pasive, re-

spectiv active şi active cu rezistență efectuate;

• kinetoterapie pasivă, activo-pasivă, activă şi activă cu rezistență;

• masaj terapeutic sedativ, de relaxa-re şi de diminuare considerabilă a durerilor pe care le resimte pacien-ta, cu efect benefic şi asupra psihi-cului pacientei a cărei complianţă în cadrul tratamentului a cunoscut un trend crescator; participarea activă a pacientei a sporit efectele benefice ale kinetoterapiei cu re-zultate excelente in pofida vârstei avansate (care, uzual, reprezintă un obstacol în dinamica refacerii) şi a osteoporozei;

• masaj si reflexoterapie ce determi-nă creşterea metabolismului bazal, stimularea funcţiilor aparatului respirator şi circulator, influenţând favorabil starea generală a organis-mului şi îmbunătăţind somnul;

• tapotaj şi masaj toracic posterior bilateral cu scopul evitării apariţi-ei escarelor şi, mai ales, a stagnării secreţiilor cu prevenirea aparitiei pneumoniei de decubit.

Schema kinetoterapică debutează cu mobilizări pasive care se încep la câteva zile de la producerea trauma-tismului şi instituirea imobilizării, continuă cu mobilizări activo-pasive cu mişcări inițiate de pacientă şi efec-tuate cu ajutorul kinetoterapeutului, urmată de kinetoterapie activă şi ac-tivă cu opoziție progresivă făcută de kinetoterapeut.

Mobilizările active au fost execu-tate după un program special ținând cont de particularităţile segmentului imobilizat. Am continuat cu mişcări active cu rezistenţă începute odată cu obţinerea unui tonus muscular cores-punzător prin mişcări pasive şi active.

Kinetoterapia instituită a urmărit menţinerea activităţii generale şi re-gionale cât mai aproape de normal, dar respectând cu stricteţe repausul în focarul de fractură şi fără a face sprijin pe partea afectată.

Acțiunea sedativă a masajului a fost obținută prin manevre lente, uşoare care stimulează în mod re-petat proprioceptorii şi exterocepto-rii existenți. Acțiunea hiperemiantă

locală de îmbunătățire a circulației locale se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul mai energic. Ac-celerarea proceselor de resorbție şi îndepărtarea lichidului de stază este un efect benefic în special la persoa-nele cu insuficiență venoasă perife-rică. Efectul apare în urma aplicării manevrelor profunde care activează transportul lichidului de stază de la periferie spre centru.

Tratamentul de recuperare a fost efectuat la pat, fiind gradual trans-format şi amplificat, pe masura con-solidarii fracturii, realizandu-se pro-gresiv încărcarea membrului pelvin de partea fracturii şi utilizarea mem-brului toracic. Pacienta a înregistrat repaus relativ la pat de 3 săptămâni conform indicaţiilor în cazul fractu-rilor stabile. Începând cu a treia săp-tămână, pacienta se ridică în şezut la marginea patului iar în săptămâna a patra se realizează ridicarea în or-tostatism cu evitarea sprijinului pe membrul afectat precum şi deplasa-rea scurtă, obligatoriu cu însoţitor, cu cadrul care permite un control bun al distribuţiei greutăţii corpului şi mo-dificarea centrului de greutate.

În paralel s-au obţinut ameliora-rea status-ului nutriţional, scăderea anxietăţii şi a depresiei, controlul efi-cient al valorilor tensionale. La 60 de zile de la traumatism, pacienta se ex-ternează către domiciliul personal cu o stare de independenţă relativă (se deplasează cu bastonul) şi cu necesi-tatea unui ajutor la domiciliu.

Bibliografie:Kates SL, Bukata SV, DiGiovanni BF, Friedman SM, Hoyen H, Kates SL, Mears SC, Mendelson DA, Serna FH, Jr.Sieber FE and Tyler WK. A guide to improving the care of patients with fragility fractures. Geria-tric orthopaedic surgery and rehabilitation, 2011; 2: 5-37Sbenghe, T. Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987, p. 327-343Iversen LD, Clawson KEY: Manual of Acute Orthopa-edic Therapeutics. Boston, Little Brown & Co., 1977Epps H: Complications in Orthopaedic Surgery. To-ronto, J.B. Lippincott Co., 1978, chap 1, 4, 8, 10-14. Ionescu-Tîrgoviște, C. Electroacupunctura, Editura Sport-Turism, București, 1984


24



Îmbătrânirea cognitivă normală

Ca și la celelalte aspecte ale îmbătrânirii, delimitarea între îmbătrânirea cognitivă normală și cea patologică reprezintă încă un continuu efort din partea cercetătorilor în domeniu. În ultimii ani sunt multe dezbateri în sensul de a defini îmbătrânirea cognitivă și anume ce încadrăm în normalitate și ce datorăm contextului patologic al pacientului vârstnic. În majoritatea literaturii de specialitate interne și internaţionale s-a remarcat, în principal, o asociere negativă între diferitele aspecte ale funcţiei cognitive (memorie, viteză de procesare a informaţiilor, atenţie, orientare etc) și îmbătrânire.

Performanţa cognitivă la aceas-tă vârstă este rezultanta com-plexă a experienţei acumulate, a celor învăţate şi utilizate cu

preponderenţă, şi a procesului de ne-urodegenerare fiziologică cerebrală. Chiar şi la această etapă de vârstă, cogniţia este determinată de interac-ţiunea complexă a factorilor interni, genetici, şi a celor externi, educaţio-nali şi socio-culturali.

Îmbătrânirea cognitivă (“Cogni-tive aging”) reprezintă trecerea tim-pului asupra proceselor cognitive. În cadrul activităţilor cognitive, aspec-tele analitice se atenuează şi apar în schimb performanţe crescute pentru sinteze. Devine mai lentă gândirea, atenţia, vorbirea - este caracteristică lentoarea de desfăşurare a proceselor cognitive la vârsta înaintată. Fluidi-tatea proceselor intelectuale scade şi este compensată de o creştere a stabi-lităţii lor care devine din ce în ce mai cristalizată.

Îmbătrânirea psihică, mai este

însă condiţionată şi de o serie de fac-tori nebiologici, care ţin de “Soft-Wa-re-ul” cerebral, adică de ansamblul influenţelor de ordin informaţional din mediu integrate de activitatea psihică a fiecărui subiect în decursul existenţei sale. Procesele cognitive complexe sunt influenţate de expe-rienţa cultural-intelectuală, dar şi de capacităţile funcţionale constituite în timp, deşi acestea sunt relativ mai fragile la deteriorare. Cu cât nivelul cultural este mai ridicat şi cu cât su-biectul antrenează funcţiile sale cog-nitive în operaţiuni mai multiple, cu atât alterarea acestor funcţii se face mai lent. Explicaţiile sunt complexe şi de multe ori contradictorii, dar la fel ca şi la dezvoltarea cognitivă de-a lungul vieţii, ambii factori interni şi externi au o interdependenţă şi roluri importante.

În ultimii ani s-a arătat prin dife-rite studii longitudinale şi transver-sale că o serie de boli somatice sau tulburări patologice intensifică sau declanşează deteriorarea cerebrală ulterioară şi a funcţiilor cognitive, fiind în acest sens, în ultimii ani, cer-cetate patologii specifice. Toţi aceştia au fost numiţi factori de asociere ai accelerării declinului funcţiilor cog-nitive. Astfel, îmbătrânirea cognitivă „normală” apărută în contextul unor

afecţiuni prevalente ale vârstnicului (hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, insufucienţa cardiacă, boala cardiacă ischemică, tulburările sen-zoriale) poate demonstra un declin moderat.

Deteriorarea funcţiilor cognitive - fenomen specific care apare odată cu înaintarea în vârstă - duce însă şi la creşterea substanţiala a morbidită-ţii generale non-cognitive, a creşterii gradului de dependenţă, a pierde-rii autonomiei vârstnicului cu toate implicaţiile, inclusiv cele care ţin de costul social, la creşterea riscului de apariţie a unui sindrom demenţial şi nu în ultimul rând a mortalităţii. S-a constatat că declinul cognitiv la pa-cienţii vârstnici (cuprinşi ca vârstă între 65 şi 75 de ani) duce la o scă-dere marcată a ratei de supravieţuire a acestora.

Actualmente, două abordări per-mit mai bine să înţelegem îmbătrâni-rea cognitivă.

Abordarea analitică permite a descompune precis funcţia cognitivă a unui individ în numeroase sisteme de comportare relativ autonome, efi-cace pe tipuri de informaţii particu-lare. Aceste module, sisteme, proce-se şi subprocese, sunt explicate sub formă de modele teoretice. Alterările legate de vârstă vor fi formulate în

Rozeta Drăghici

Cercetător științific II, psiholog principal PhD, Institutul Naţional de

Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” București


26



funcţie de aceste modele existente. Astfel, curentul teoretic recunoaşte că memoria nu constituie o funcţie unitară, dar că ea este o construcţie complexă, compusă din mai multe sisteme reprezentând ele însăşi o aso-ciere de subsisteme interactive efica-ce pe forme particulare de amintiri.

Abordarea globală răspunde unei vederi mai euristice a funcţionării cognitive. În această a doua perspec-tivă, efectele vârstei, asupra perfor-manţei, se explică prin alterarea me-canismelor generale care vor afecta indirect anumite componente citate anterior. Trei factori generali sunt as-tăzi identificaţi: viteza de prelucrare a informaţiilor, mecanismele de inhi-bare şi memoria de lucru.

A diferenţia normalul de patologic este de o importanţă vitală, dat fiind diferitele tipuri de memorie şi pat-

tern-ul diferit de îmbătrânire, asa-zisă normală din punct de vedere cognitiv (“normal cognitive aging”). Cu timpul se produce declinul treptat şi al altor funcţii cognitive, dar memoria suferă cea mai evidentă deteriorare.

O mare parte din vârstnici se plâng de tulburări de memorie. Îm-bătrânirea cognitivă implică şi scăde-rea performanţelor memoriei în mod diferenţiat, referindu-ne în mod spe-cial la diferitele tipuri de memorie. Odată cu înaintarea în vârstă scad memoria de lucru, memoria vizuală, cea procedurală şi inteligenţa fluidă.

Apar câteva fenomene caracteristi-ce vârstei înaintate în ceea ce priveşte, mai semnificativ este faptul că degra-darea memoriei este mai pregnantă pentru componenta ei de scurtă du-rată. În memoria de lungă durată, mai rezistentă, se fac asociaţii confuzive.

Din punctul de vedere al meca-nismelor interioare ale memoriei pu-tem discuta de patru activităţi prin-cipale: strategiile, cunoaşterea, me-tamemoria şi capacitatea memoriei.

Ultima etapă, reprezentată de vârsta a treia, este caracterizată prin scăderea performanţelor memoriei, dar într-un mod diferenţiat, cu păs-trarea şi reţinerea informaţiilor cu sens în detrimentul acelora fără sens. De asemenea scade memoria vizua-lă, cea a informaţiilor recente, scade capacitatea de reproducere şi enco-dare, de folosire a strategiilor folo-site în encodare, diminuă memoria de lucru (care permite păstrarea şi manipularea concomitentă a infor-maţiilor), scade viteza de lucru şi ac-cesibilitatea la depozitele semantice şi, de asemenea, diminuă memoria procedurală şi creşte frecvenţa false-lor memorii.

Scăzând viteza de procesare per-ceptuală, timpul de reacţie, este afec-tată negativ performanţa vârstnicilor la testările neuropsihologice. Cu vâr-sta executarea unei strategii se face cu mai puţin efort, ceea ce permite totuşi rămânerea unei mai mari ca-pacităţi libere, necesară altor activi-tăţi mnemonice.

În îmbătrânirea normala, cele mai multe abilităţi intelectuale (capa-cităţi cognitive) nu arată vreo schim-bare sau sunt minim modificate până în jurul vârstei de 65-75 ani, capacita-tea mentala scăzând în medie cu 10% în jurul vârstei de 80 ani (practic o „insuficienţă” mentală uşoară).

S-a constatat că involuţia intelec-tuală, diminuarea facultăţilor minta-le nu se datorează numai pierderii de celule nervoase sau îmbătrânirii aces-tora (senilitate), ci în 70% din cazuri această stare este produsă de pierde-rea antrenamentului intelectual, prin „nefolosirea” creierului, prin izolarea vârstnicului şi pierderea contactului cu problemele vieţii care îi pot supra-solicita permanent gândirea, judeca-ta şi activitatea intelectuală.

Se admite în ultimul timp că în afara altor condiţii exterioare patolo-gice, declinul cognitiv este mic chiar la vârste inaintate (“old-olders”).


Interviu cu Dr. Bogdan Dimitrie Niculae, Președinte al Asociaţiei Române de Medicină Anti-Aging, (AMAA) și Vicepreședinte al Societăţii Europene de Medicină Anti-Aging (ESAAM).

Cum a evoluat cercetarea în dome-niul anti-aging? Ce ne puteţi spune despre terapia genetică şi trata-mentul bazat pe telomeraze?

În anul 2009 premiul Nobel pentru Me-dicină a fost câştigat de trei laureaţi: Elizabeth Blackburn, care are dublă cetăţenie: australiană şi americană, Carol Greider şi Jack Szostak, am-bii americani. Cei trei au fost premiaţi pentru munca lor în domeniul cercetării telomerazei, o enzimă folosită în lupta împotriva cancerului şi îmbătrânirii. Telomeraza are un rol determinant în îmbătrânirea celulelor, iar studierea ei ar pu-tea fi cheia către „tinereţea eternă”.

Aceasta este o enzimă care protejează ADN-ul şi este mai activă în cazul oamenilor care tră-iesc cel mai mult. Steaua de mare, de exemplu, are gene care se aseamănă cu cele umane. Astfel de vietăţi marine pot reîntineri prin activarea enzimei telomeraza. Ele îşi extind cromozomii şi îşi protejează ADN-ul, şi au capacitatea extra-ordinară de a elimina reziduurile din propriile celule. În plus, unele părţi din corpul lor se des-compun şi sunt înlocuite cu altele noi.

Cercetătorii de la Universitatea din North Carolina au identificat o proteină în măsură să dezvăluie starea de sănătate a ţesuturilor orga-nismului uman, prin urmare vârsta “reală” a acestuia, dincolo de cea anagrafică. Potrivit stu-diului publicat în revista de specialitate Aging Cell, proteina în cauză, denumită p16INK4a, se găseşte în concentraţii tot mai mari în sânge pe masură ce înaintăm în vârstă, având tendinţa de a creşte şi mai mult în cazul în care persoa-nele fumează sau nu fac destulă mişcare fizică. Surprinzător, dar nici o creştere semnificativă a nivelului acestei proteine nu a fost consemnată la persoanele obeze.

Concentraţia de p16INK4a poate fi mă-surată prin intermediul unei simple analize de sânge şi face foarte facilă aflarea vârstei mole-culare (cu alte cuvinte starea reală) a unui organ destinat transplantului sau evaluarea stării efec-tive de sănătate a unui pacient în urma unei in-tervenţii chirurgicale. Validitatea ţestului pus la punct de cercetătorii americani a fost verificată pe un eşantion de 170 subiecţi sănătoşi.

Descoperirile în domeniul anti-aging sunt foarte multe şi includ atât proceduri, tehnici, produse şi aparate noi folosite în medicina es-

tetică, cât şi noi abordări ale prevenţiei îmbătrâ-nirii prin tratamente cu celule stem, tratamente genetice, suplimente şi medicamente, mod de alimentaţie, care încetinesc îmbătrânirea ce-lulelor dar şi eliminarea radicalilor liberi ce se acumulează cu vârsta.

Ultimele noutăţi în medicina anti-aging sunt bazate pe terapiile cu celule stem, care, mai nou, se folosesc şi în tratarea plăgilor, terapia ge-netică, utilizată cu succes în bolile degenerative, cum ar fi diabetul zaharat tip II, boala Alzeimer, precum şi gene implicate în procesul restrictiv caloric, care încetinesc procesul de îmbătrânire; nanomedicina, prin folosirea de nanoroboţi care pot îndepărta plăcile ateromatoase din va-sele sanguine sau pot distruge celulele maligne în stadiile incipiente, iar mai nou, tratamentul bazat pe telomeraze, o enzimă care prelungeşte timpul de diviziune celulară necesar în procese-le de “reparare” celulară.

Putem vorbi despre prevenţie în ceea ce priveşte medicina anti-aging?

Medicina anti-aging se bazează pe noi descoperiri în biotehnologie, la care se adaugă medicina preventivă şi estetică. Specialitatea an-ti-aging se bazează pe aplicarea unor noi tehno-logii ştiinţifice şi medicale avansate pentru de-pistarea precoce, prevenire, tratament, precum şi inversarea disfuncţiei organismului legată de vârstă, tulburări metabolice, endocrinolgice, şi boli. Este un model de asistenţă medicală nouă, de promovare a aplicaţiilor medicale inovatoa-re şi de cercetare pentru a prelungi durata de viaţă sănătoasă la om. Ca atare, medicina anti-aging se bazează pe principiile de prevenţie şi de îngrijire medicală responsabilă care sunt în concordanţă cu toate specialităţile medicale şi chirurgicale care sunt implicate în conceptul de medicină preventivă. Modelul medical anti-îm-bătrânire are ca scop atât de a prelungi durata de viaţă, precum şi durata de timp în care suntem capabili să trăim productiv şi independent.

Tendinţa mondială promovată de ESAAM - Societatea Europeană de Medicină Anti-Aging şi Academia Americană de Medicină Anti-aging, parteneri ai societăţii noastre, este să creeze o platformă comună pentru mai multe specialităţi medicale, cum ar fi chirurgia gene-rală, chirurgia plastică, endocrinologia, urolo-gia, ginecologia, dermatologia geriatrică, ge-

rontologia, care să lucreze unitar la prevenirea şi tratamentul bolilor care pot apărea la vârsta a treia. Menţionăm că numărul mare de medici români care activează în domeniul medicinei preventive face ca România să se anunţe ca un pion important în această specialitate medicală.

Din cauza faptului că populaţia îmbătrâneşte, speranţa de viaţă se prelungeşte, iar numărul persoanelor asistate de sistemele medicale de sănătate este în continuă creştere, acest lucru înseamnând un efort financiar din ce în ce mai mare pentru sistemul medical gu-vernamental. Ţările mai avansate au înţeles că este mai puţin costisitor să previi decât să tra-tezi boli cronice şi atunci, azi, se pune un foarte mare accent pe medicina anti-aging cu compo-nenta ei de medicină preventivă.

La nivel European se intenţionează punerea în aplicare a unui program unitar în preveni-rea bolilor degenerative, prin care se vor redu-ce costurile pe care le suportă statele europene cu tratamentul acestora. Întotdeauna prevenţia este mai puţin costisitoare decât tratamentul şi acest lucru trebuie înţeles de toţi factorii de de-cizie din domeniul medical românesc.

În domeniul anti-aging vom observa, în viitor, că foarte mulţi pacienţi vor accesa siste-mul de abordare multidisciplinar medical ale problemelor de sănătate şi un nou mod de a trăi viaţa, mod de abordare care va prelungi nu nu-mai viaţa pacientului cât şi va creşte durata de productivitate şi de independenţă a celor care vor aborda viaţa prin conceptele anti-aging.

Fragment reprodus din revista Chirurgie estetică și Anti-aging

/ Medical Market 2016

„Medicina anti-aging se bazează pe principiile de prevenţie şi de îngrijire medicală responsabilă“

30 www.revistamedicalmarket.ro

Interviu


Documents

Geriatrie și Gerontologie